Am reuşit în sfârşit să ajungem la Târgu-Bujor.Deja este foarte frig.Sobele erau gata ,urma să le pună burlanele.Într-o camereă era văruit şi se afla o canapea dăruită de cineva.Se aranjau hăinuţele într-un loc improvizat deoarece acel dulap stricat a fost dat afară.Era spălat şi pe jos iar copii cei mici erau în pat sub o plapumă aşa cum veţi vedea.
În cealaltă cameră două creştine vrednice dădeau cu var.Paturile cele vechi au fost scuturate şi curăţate după putera lor.

Le-am dus căruţul,bidonul pentru apă,încălţăminte,jucării hăinuţe de iarnă.Din banii adunaţi de părintele la biserica dumnealui s-au cumpărat alimente ,sucuri,dulciuri.

Mulţumim pe această cale tuturor celor care au iniţiat ,care au pus munca şi banul lor pentru ca această familie să aibă în această iarnă puţin mai mult decât iarna trecută.

Mulţumim părintelui Adrian care s-a deplasat cu maşina proprie şi care a pus mult suflet pentru a aduna ceva bânuţi şi lucruşoare de la credincioşii pe care îi păstoreşte şi care au contribuit cu ce au putut pentru ca aceşti necâjiţi să mai aibă câteva zile ce pune pe masă.
Geamuri nu s-au găsit,nu au nici şifonier,nu au încă lemne.Să sperăm că ajutaţi de Dumnezeu,de rugăciunile noastre vor termina curăţenia şi atunci cnd vom mai merge la ei va ieşi fum pe coşuri şi nu vor mai fi geamuril lipsă.

Multumim, Dorina si Pr. Adrian, pentru faptul ca ati reusit sa va deplasati in ciuda conditiilor atmosferice; si ca ne dati si noua vesti, pe care le asteptam de altfel cu sufletul la gura.
S-au facut progrese si asta e promitator. Omul sfinteste locul!

Un lucru nu inteleg: de ce se pastreaza ambele paturi din camera cu TV, ambele stricate si ca vai de lume,si nu se scoate unul dintre ele, ca fetele in sfarsit sa doarma separat de baieti si tatal. In felul acesta s-ar face loc pentru o masa cu scaune, care altfel nu are loc nicaieri. O sugestie: poate discutati acest aspect data viitoare cand mai mergeti pe acolo...

Cunoscand acum casa, stiu acum unde s-ar putea improviza un loc in care sa se spele, si anume pe holul de la intrare, in fata dulapului de bucatarie - care intre noi fie vorba, necesita si el o mana de vopsea, pentru a arata cat de cat bine- si unde s-ar putea trage o perdea de plastic, atunci cand se spala cineva acolo. Ar fi loc destul pentru cadita pe care ati cumparat-o. Incerc sa mai trimit odata o perdea de plastic pentru baie, in cazul in care perdeaua si carligele nu se gasesc printre lucrurile primite. Sa nu uitam si o oglinda, caci nu e sigur ca acesti copii stiu cum arata!
Multumesc si eu celor, care s-au implicat in acest caz. Cine a luat odata contact cu starea de fapt din casa acestei familii, nu mai poate fi indiferent fata de aceste fiinte lipsite de orice confort, dar in imposibilitate de a-si imbunatati traiul.

As vrea sa intreb daca s-a discutat posibilitatea deschiderii unui cont pe numele dlui Fanel Balcan. S-ar putea trimite bani in cont pentru lemne, dulap si alte necesitati, cu conditia ca acesta sa fie deschis si facut cunoscut aici pe forum.
Dar stiu ca timpul e intotdeauna prea scurt pentru a rezolva toate problemele.

Dorina, cred ca le-ar trebui si o galeata de apa cu capac, speciala pentru apa de baut. Deasemeni un bidon cu robinet, pentru spalat pe maini si fata. Intr-un fel sau altul trebuie sa-i ajutam sa-si formeze unele deprinderi in ceea ce priveste igiena.

Cam cat costa o masa de bucatarie cu 6 scaune? Le este f necesara pentru a aduna familia in jurul ei la ora mesei, precum si pentru a servi la facutul lectiilor. Sunt cel putin 3 copii, care merg la scoala si nu au un loc de facut lectiile.
Intrebare: scoala a inceput de o luna; oare au cartile, caietele si rechizitele necesare?!?

Sa nu uitam ca in vechiul cont mai erau 693 coroane daneze, care nu s-au scos, si care ar fi foarte folositoare acum...

Cel mai mare dusman al acestor copii este plictiseala. Fara o indrumare ei nu stiu ce sa faca cu timpul pe care il au, prea mult si nestructurat.
Dar agentul maternal nu poate fi contactat pentru a se implica mai mult?
Scoala nu-i poate atrage pe copiii, care merg la scoala la activitati extrascolare: sport, desen, muzica, etc.?

Ma voi referi strict la ideea legata de scoala.
Sigur ca se pot face astfel de activitati de catre profesori care se ofera benevol. In tara astfel de activitati extrascolare nu sunt remunerate, si foarte putini dascali aleg sa lucreze cu copiii gratis in timpul lor liber. La salariile care sunt in invatamant, fiecare profesor se orieteaza in timpul liber spre ceva ce poate rotunji bugetul familiei.

Tatal ce program are, cate ore pe zi lucreaza? Ar putea fi sprijinit putin sa organizeze timpul copiilor atunci cand este cu ei. Si cine ar putea sa-l ajute in acest sens?

Imi fac tot felul de ganduri, caci incerc sa inteleg aceasta familie, necesitatile pe care le are, lipsurile pe care le sufera si posibilitatile existente de a li se imbunatati situatia.

Lipsa aproape totala a unui sistem social il lasa pe om fara orice ajutor, caci sistem social nu inseamna doar o suma de bani, ci si sprijin. Vad ca cu greu se gasesc si niste rude care sa ajute un om aflat la ananghie.

Inteleg ca nu exista activitati de timp liber, nu se mai face sport la cluburi, nu se mai picteaza si nu se mai canta. Si atunci ce sa faca acesti copii, care nu au jucarii, nu au teme de facut - pentru ca nu se ocupa de asa ceva, nefiind supravegheati si nefiind convinsi ca este necesar - nu au interese ca orice om, caci nu au aflat ca exista si preocupari care sa ii bucure. Este asa de trísta situatia acestor copii...

In curand acesti copii nu vor mai fi copii, ci adolescenti. Fata cea mare, Georgiana este adolescenta la cei 16 ani ai ei, dar isi petrece timpul la fel ca si cel de 4 ani, sau cel de 9 ani; nici o diferenta. In casa nu am vazut o carte, un ziar. Ma intreb cat de bine stiu sa citeasca, sa socoteasca. Cu cat ma gandesc la ei, cu atat se nasc alte semne de intrebare.

Da, ai dreptate, Lapetitemoc, nu prea are cine sa se ocupe de ei, din cadrele specializate.
Problema e, ca pe fond de aproape "tabula rasa" oricine ii poate atrage in actiuni , de a caror gravitate ei nu sunt si nu pot fi constienti - aceasta perspectiva ma ingrozeste - caci nimeni nu i-a invatat nimic. Atunci ce sa le cerem? Ce sa asteptam de la ei pe viitor, daca noi toti ne spargem capetele in cautare de solutii si sfarsim prin a da din umeri, neputinciosi.

Problemele acestei familii nu sunt doar sobele neterminate si frigul, care ameninta tot mai mult prin efectul lui dezumanizant. Problemele sunt si de igiena, de educatie, intr-un cuvant de cei 7 ani de acasa, pe care ei , saracii de ei, nu ii au.

Oare chiar atat de oarba si surda a ajuns societatea romaneasca? Oare nu mai sunt oameni, ca alta data, care inca mai pot face un gest dezinteresat in folosul celui mai slab?
Sunt sigura ca mai exista, ca raritati; dar si ei trebuie gasiti, acoperiti fiind de propriile lor probleme.

Sincer, cred ca cea mai buna solutie pentru acesti copii (si sunt sute si sute ca ei in Romania) ar fi fost sa fi fost preluati, pe termen relativ scurt, nu permanent, de un asistent maternal, chiar daca ar fi fost separati. In timpul asta tata poate invata o meserie gen dulgher, sau zidar sau ceva de genul, si fata cea mare, la care de scoala nici nu mai poate fi vorba in mod realist, sa invete croitorie, sau ceva care sa ii poata aduca un ajutor in casa, fiindca parca o vad ca se marita si ea indata-indata, si se mai naste o familie la fel de nenorocita.

Asa ar fi avut ocazia sa vada ce inseamna o familie, ce inseamna munca, ce inseamna sa ai grija de tine si de ceilalti si de casa, cat este de bine sa locuiesti intr-o casa care este maturata frecvent, sa mananci mancare calda, sa ai hainele curate, sa ai trupul curat. Ei saracutii nu au cele mai elementare deprinderi de gospodarire, si asta nu se invata din povesti, ci din viata de zi cu zi. Tata nu stie, nu poate nici el. Si nimeni nu se angajeaza sa stea cu ei cateva luni, un an, pana ce ii pune pe picioare din punctul asta de vedere.

L-am intrebat pe tatal copiilor daca ar accepta sa mearga intr-un asezamant caritabil de pe langa vreo parohie sau manastire pe o perioada limitata,unde sa fie ajutat si el si copiii.A zis ca nu.Este invatat acolo.Este greu sa vezi atatea lipsuri si sa nu-i poti ajuta.Le-am dus copiilor mai multe reviste si carti potrivit varstei lor,dar ma indoiesc ca le vor folosi.Sunt copii cu nevoi speciale si au nevoie zi de zi de asistenta speciala.

Ieri era foarte frig dar,totuşi soare.În mijlocul curţii,în praf era o movilă de haine şi pături.Au spus că le sortează.Astăzi plouă.Vă daţi seama că toate acele lucruri dacă nu au fost duse în casă sunt numai bune de aruncat.
Nu am zăbovit prea mult acolo deoarece se făcea treabă iar prezenţa noastră îi ţinea de la cele ce aveau de făcut.
Deşi s-au schimbat multe totuşi am senzaţia că totul este zadarnic şi că viaţa acestor micuţi este cumplită iar acţiunea aceasta de a-l ajuta pe tată să rămână cu copii este în defavoarea lor(a copiilor) ei fiind condamnaţi la mizerie,foame,incultură,lipsă de cele mai elementare reguli de igienă .
Copii care erau acasă aveau o tuse secă,urâtă.Cred că au limbrici poate chiar tenie.I-am dat tatălui soluţie pentru paraziţi dar sunt convinsă că nu o va folosi.Cazanul pe care l-am dus pentru a încălzi apă cu care să se spele era plin de var,A spus că îl va spăla dar eu nu cred.Tot ce este murdar ei aruncă.
Văzând febra cu care se grăbeau să facă multe lucruri deodată mi-am pus întrebarea:de ce toate acestea nu s-au făcut toată vara căci bani au fost.???
M-a uimit şi de data aceasta faptul că aceşti copii nu se bucură de nimic! Dacă le dai mânâncă cu poftă, dacă nu nu.S-au obinuit să li se dea şi acele primite nu au aproape nici o valoare pentru ei .Cel mai important lucru este televizorul.
Am discutat cu fata cea mare şi am întrebat-o dacă nu ar vrea să termine măcar 8 clase pentru ca apoi să meargă să înveţe o meserie.Mi-a spus că ea nu mai vrea să meargă nci la o şcoală .Nu este câtuşi de puţin sociabilă iar vizitele noatre sau ale altora nu o bucură ba chiar o sperie.
Pentru aceşti copii mediul în care trăiesc reprezintă o stare normală şi nu îşi doresc nimic.În colectivitate cred că nu sunt agreiaţi din cauză că sunt murdari şi poartă tot felul de paraziţi.
Acolo nu poate merge nimeni să le poarte de grijă căci este un mediu nesănătos şi nici legea nu perminte angajarea unui asistent maternal care să se ducă la domiciliu asistaţilor.

Subscriu parerii tale, Noesis. E necesara o ruptura de ritm. Trebuie sa intervina ceva nou, care sa-i scoata din obisnuit si sa le dea o perspectiva.