Erai bun de inchizitor, Zaharia. Pacat, te-ai nascut in secolul gresit si in confesiunea gresita, ca ai fi facut o treaba excelenta pentru Inchizitie. :9:

Si inca ceva: pacea este mai importanta decat dreptatea. Cand Hristos a intrat prin usile incuiate nu a spus Dreptate Voua, sau Dreptatea mea dau voua, ci Pace voua! sau Bucurati-va!. Intelegi ce vrei.

Da, asa ziceam si eu in sinea mea, Noessisa....chiar daca dragutul de Zaharia are talent, n-am ce zice, la scris, de multe ori m-am intalnit cu instinctul lui de inchizitor . Dar, nu conteaza, se simte indreptatit, asta este parerea dansului .
Cat despre PACE, ohoooo! , multe pareri gen ; " Domnul bate, Domnul blesteama, Domnul indreptateste prin suferinta ", o cam lovesc, biata de ea !!!

Zaharia, chiar daca ai "darul" de a tulbura apele, eu nu ma pot supara pe tine. Poate ar trebui sa stii si de ce!
Fie zia ta azi...
Osanale??! Hm! Daca-ai sti, ai blestema clipa in care te-ai gandit prima data sa critici pe cineva!
Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.
Din pacate trebuie sa "ies".
Pe maine!

Spune-mi te rog, daca Zaharia a gresit in afirmatiile sale despre dogme.
Si daca nu a gresit, in ce fel a "facut o treaba buna Inchizitiei", dupa cum afirmi?!?

Pacea este intr-adevar de 4 ori mai mare decat dreptatea; dar asta nu inseamna ca trebuie sa inghitim neadevaruri in ceea ce priveste credinta ortodoxa.

Postarea ta nu e cu nimic mai frumoasa ca mod de exprimare decat cea a lui Zaharia; atata doar ca el nu a apelat la inexactitati.

Om Bun, tulburarea apelor e din cauza scaparii tale... Cu totii gresim; sa invatam din greselile noastre.
Mi-a placut si mie ce i-ai scris Sophiei, sora noastra intru Hristos, cu acest amendament despre dogme.

@Om bun - da, am citit postarea ta dedicata mie si mi-a placut.
Ca sa-ti raspund, iti spun ca da, sunt f.zbuciumata si in viata reala, ma zbat cu multe probleme si in general n-am avut parte in viata mea de mangaiere si vorbe bune si iubire, de aceea urasc severitatea. Sunt satula de ea.
Intr-o masura este buna, dar pana la urma distruge sufletul omului.
Si nu gasesc raspunsuri la probleme cotidiene.
Am venit pe acest forum poate mai putin sa invat dogme si scrieri, adica in parte mai mica, ci mai ales sa caut schimb de experienta, sa invat de la altii cum au rezolvat ei insisi, itnru credinta, anumite probleme reale si sufletesti.
Sunt convinsa ca toti ati avut/aveti probleme si nelamuriri in biserica, la adresa preotului, mai n-ati gasit duhovnic, etc.
Dar multi nu raspundeti la intrebari din experienta si viata voastra. Numai dogme.
Am pus in general intrebari legate de bazele religiei, dar multe legate de aspecte concrete, de viata, deci nu legate de dogme. Si mi s-au dat citate.
Si mai ales sunt data de pamant cu fiecare ocazie, cu multa severitate.
Nu-s crestina pentru ca vreau (vroiam)sa am copii, ca vreau sa-mi respect sotul, ca mi-e frica de boala si moarte si alte celea.
Cu alte cuvinte nu sunt crestina (buna), pentru ca sunt om.

@Zaharia - mai omule, tu chiar nu intelegi cat gresesti si chinui oamenii?
Dumnezeu n-a pretins de la noi oamenii dogme, ci mai ales sa ne iubim unii pe altii. Stii asta? "Sa ne iubim unii pe altii ca ingtr-un gand sa marturisim", "Iubiti-va unii pe altii/aproapele asa cum va iubesc si eu" sau ceva in sensul asta spunea Iisus.
"Cu pace..." Numai apeluri din astea gasesti in credinta.
Uite ca ti-am citat si eu.
In orice profesie, asa cum ai dat tu singur exemplu, trebuie sa fii si om, sa poti lucra intr-un colectiv, sa poti lucra uneori cu publicul, sau cu copii, cu bolnavi. Nu este suficient sa stii numai teorie.
Daca ai stii cat de putin din cele ce studiem la scoala si facultate se aplica mai apoi in profesie...
Primul lucru ai de lucrat cu colegi, sefi, subalterni. Eu de asta m-am lovit cum am terminat facultatea si am intrat in fabrica. Fiindca la facultate nu ne-a invatat asa ceva.
Veneau la mine oamenii nu numai cu probleme de genul "nu merge masina, sau n-am material", ci si cu intrebari de viata ( ca erau f.tineri in majoritate).
Aveau greutati acasa, iubeau, sau cine stie ce mai aveau pe suflet si nu aveau cu cine discuta si sfatui.
Mai tarziu a trebuit sa lucrez cu sefi, directori, colegi. Sa stiu sa-i iau. Si ramaneam in contact si in viata privata: ne mai vizitam la spital, ne mai luam salariul unul altuia, mai mergeam sa-l mangaiem la o inmormantare a cuiva drag.
Tu chiar crezi ca numai in teorii si carti sta toata viata, inclusiv credinta?
Poate ca esti f.tanar, sau singur (nu iubesti, n-ai copii), de chiar nu stii cum este viata.
Pentru mine, am mai spus asta, poate nu ai prins, credinta inseamna sa faci ceva si in afara bisericii, sa ajuti oamenii concret, sa vezi si nevoile lor reale. Daca ai sti cat ma lupt pentru asta cu preotul meu.
Tu vrei sa tinem slujba si apoi sa inchidem usa (si ca preot) si gata, nu mai stim de oameni.


Repet pentru toti - un forum nu este numai scoala, eu una asa am inteles. Ci mai schimbam experiente de viata, ne mai sfatuim, mangaiem, schimbam informatii.
De aia va rog - nu dati cu dogmele si scripturile in cap, ci scrieti de la voi, cum ati rezolvat voi, de ce v-ati lovit voi, cum intelegeti si percepeti voi credinta, religia, cum o aplicati, etc.
Fiti blanzi si toleranti.

Pentru inceput, ii imbratisez si pe Dna Sophia si pe Dl Zaharia! :6:

Pentru cei cu pacea si dreptatea, ia uitati cum arata aceasta ierarhie in Fericiri!
Intr-adevar, facatorii de pace sunt cu 3 trepte mai sus decat cei ce inseteaza dupa dreptate, dar cei prigoniti pentru dreptate sunt si mai sus decat acestia!

4.“FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA.”
Cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate sunt oamenii care nu pot rabda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinta lui Hristos Cel inviat, care va invinge toate puterile raului si inimile lor vor fi pline de multumire si bucurie. Ei vor vedea si biruinta Bisericii prigonite si se vor bucura.

.................................................. ............

7. “FERICITI FACATORII DE PACE, CA ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA.”

Hristos este numit imparatul pacii. El a daruit pacea Sa ucenicilor Sai. Fiecare poate da ceea ce are. Daca avem in inimile noastre pace, putem sa o daruim si celorlalti. Pacea mintii, a inimii si a vointei - intreita pace in unitate - aceasta este adevarata pace dumnezeiasca a sufletului. Sufletul necumpatat nu poate avea pace.

8. “FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR.”

Sa fii prigonit pentru dreptate inseamna a te asemana lui Hristos si apostolilor. In Biserica Ortodoxa s-au aratat multi mucenici, care au suferit pentru dreptate si care s-au salasluit in imparatia cereasca a lui Hristos. Sfantul Apostol Petru spune: “Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele!” (I Petru III, 17).


Acum... daca omul greseste, ii arati ca greseste, nu il lasi in ratacirea lui, crezand ca faci pace. Daca unul zice ca o cruce trebuie data jos din biserica, ce facem? Spunem ca el, ca sa fie pace sau ii explici ce e crucea?

Este adevarat insa ca sunt si anumite lucruri minore pentru care chiar nu face sa te certi si sa iti sustii propria parere, numai pentru ca stii ca este cea dreapta si mi se pare si firesc sa ajungi la un compromis, sa lasi de la tine, sa fii tolerant, etc. aDaca zice cineva ca melodia cutare e frumoasa, las-o pe a lui, nu ii strica placerea, chiar daca tu crezi ca e oribila. Asta nu inseamna insa ca pentru tine inceteaza de a mai fi oribila. Stiu ca sunt lucruri banale, dar nici macar pe astea nu le putem face daca nu stim sa ne calcam pe inima... daca Insa cand sunt lucruri sfinte, dogmatice, este alta treaba. Cum sa ii spun eu lui Topcat, spre exemplu, ca e ca el, omul se trage din maimuta, numai ca sa fie pace intre noi si sa nu se supere pe mine?! Unele lucruri sunt relative, altele nu si sunt unii care stiu foarte bine sa distinga intre ele!


Si acum... revenind de la dl Zaharia... mie mi se pare ca, la fiecare postare a dumisale, apara ca tarie nestramutata credinta crestineasca, traditionala si neschimbata si ca infiereaza puternic abaterile de la invatatura., dar nu si persoanele. Sa nu uitam ca Dumnezeu nu e numai iubitor, este si drept. Si apoi, crestinismul nu este o placinta insiropata si dulceaga, este lupta, traire si jertfa. Aseara i-am scris pe privat ca mie mi se pare ca Dna Sophia este un om foarte incercat si ca poate gaseste un cuvant de mangaiere pentru dumneai, pentru ca imi parea rau de mahnirea si durerea sa acumulata. Toti avem nevoie sa ne indreptam si sa ne spuna cineva unde am gresit, toti avem nevoie si de cuvant bun. Mi se pare, totusi, ca proportiile acestei ... polemici au sporit. Stiti cum mi-ar placea mie sa se incheie? :105: Dl Zaharia sa o instruiasca cu multa rabdare si dragoste crestineasca pe Dna Sophia, care este atat de dornica sa invete,sa o lamureasca si sa ii dea raspuns la toate intrebarile, iar dumneai sa isi insuseasca aceaste invataturi! Ce spuneti, vi se pare greu? ;)[SIZE=2]
[/SIZE]

A trebuit sa ma intrerup, ca mai am si alte treburi.
Revin, pentru ca mai am ceva de spus.

@glykys - multumesc pentru vorbele frumoase si blande si pentru interventia pe langa Zaharia.

Vroiam sa mai spun ca sunt f.surpinsa de un lucru. Multe lume, chiar si glykys spune aici despre credinta (cea ortodoxa in speta) ca nu este comoda, frumoasa, "nu este o placinta dulce si insiropata".
Mai inati ca nu pricep de ce nu poate fi asa, ca Dumnezeu nu ne cere sa nu mai fim oameni.
Pe urma tocmai aceia care din cate par cel putin o duc cel mai usor si n-au probleme spun asta? Pai tocmai ca la ei care citesc toata ziua carti de religie greoaie (au timp, rabdarem creierul si sufletul liber de oboseala si probleme), le vin copiii usor, fara probleme (din Cer cum s-ar spune) si mai ales...fara sex, pot trai fara mancare fericiti si sanatosi, nu au dureri, pot sta ore intregi in biserica, sculati de la 6 dimineata, in picioare (ca bancile sunt interzise), etc. sa nu ai continui. Care au duhovnici si preoti minunati, agape si petreceri la biserica, catehism, reviste, etc.
Tocmai aceia imi spun mie ca e grea credinta. pai pentru ei se pare ca este floare la ureche, parfum de tei.
Pentru mine si altii ca mine, sau mai rau, aflati in boli si grele incercari, acolo atunci cum este credinta, va intreb eu? E usoara, comoda?
De aceea si tocmai asta va intreb mereu: cum faceti voi insiva sa va fie asa, nu ce spun dogmele si Sfintii parinti si altii. Voi cum faceti?
Nimeni nu mi-a raspuns vreodata cum reuseste sa se imprtaseasca in fiecare duminic si chiar mai des si in acelasi timp sa munceasca, sa nu manance mai nimic si sa nu traiasca cu sotul/sotia.
Lucruri din astea practice as vrea sa aflu si sa invat. Ca eu nu reusesc, nu pot.Eu ma stradui sa le impac pe toate: si pe mine, si pe sot, si pe Dumnezeu si pe altii de langa mine sa-i ajut, si pe preot.
Si deja m-am terminat, nu mai pot.

Glykys, asta vreau eu de la Zaharia, Tine, Cristiboss si altii. Lasati-ma cu acea invataura si traditie teoretica, cu dogme. Eu trebuie sa traiesc si sa ma descurc in viata. Cum fac (fara a supara nici pe Dumnezeu nici pe oamenii din jurl meu)?

Pai cum sa nu fi facut treaba buna pentru Inchizitie, asa un aparator vajnic si neinfricat al dogmelor? Doar cu asta se ocupa Inchizitia....nu? Apararea credintei celei drepte de eretici de tot felul si alti oameni care nu vor sa inteleaga dogmele, asa ca ii invata chiar si cu de-a sila. Este asta un lucru gresit sau nu? Posibil ca nu. Sau da. Inchizitorii la vremea aceea spuneau despre ei insisi ca ca ei fac ce fac din marea lor dragoste pentru crestini, ca sa ii ajute sa se mantuiasca. Asa ca, chiar si atunci cand mai ardeau pe rug vreo asa-zisa vrajitoare, tot spre binele ei o faceau, si tot din dragoste, fiindca numai prin foc se curata ea de pacatul ei cel mare al ereziei.

Glykys, tu chiar crezi ca periind, domnind si imbratisand dulceag pe fiecare dintre partile certarete ai sa impaci pe cineva? Plus, nu cred ca fericirile sunt puse intr-o ierarhie anume. In schimb, s-a intamplat de foarte multe ori ca de dragul dreptatii sa se iste certuri interminabile, razboaie, ura, etc. Dar niciodata din cauza pacii. Morala: cateodata, chiar daca stii ca ai dreptate e bine sa mai lasi de la tine, asa ca sa nu se iste cearta si ca sa fie pace.

Sa stii, Noesisaa, m-am gandit putin inainte sa raspund. Sa dau o replica inteligenta si acida, sa tin scorul, sa acuz, sa combat, sa ma justific de ce folosesc formule de politete sau emoticoane sau unde am citit eu despre ierarhia fericirilor... am cantarit si am ajuns si eu la concluzia ca tacerea e de aur si ca ar fi frumos din partea mea sa indeplinesc "morala" din postarea ta, asa incat ma retrag englezeste din acest topic, cu inima impacata, urandu-i Dnei Sophia tarie sufleteasca si raspunsuri grabnice la toate intrebarile, iar coforumistilor ... echilibru si pace in suflet! :53: