Fratiile voastre sunteti niste rasfatati ai sortii! Daca nu va place cum canta cei din biserica, va puteti duce la alta. Daca preotul la care va spovediti nu e sporit, va cautati altul si tot asa. Dar noi, cei din strainatate, care tinem si cu dintii de unica bisericuta ortodoxa romaneasca pe care prin voia Domnului o avem, ce sa mai zicem...?
Eu m-as duce cu tot atat de mult drag la biserica chiar de-ar fi sa fie plina de toti fonfaitii din lume si m-as ruga cat as putea eu de bine. Niciodata nu va fi in biserica o atmosfera 100% prielnica rugaciunii - unul tuseste, altul se foieste, pe unii ii apuca discutiile in timpul Sfintei Liturghii, copiii ba intra, ba ies samd. Asta e tipicul rugaciunii in comun, participa la ea si preacucernicii si gajaitii si ragusitii si cei cu voce de privighetoare. :1:

Doamne ajuta!

Apropos de cei de prin strainataturi...eu cred ca sunt o norocoasa, Biserica la care merg (ce-i drept nu foarte des) are niste cantarete in strana de nota 10. Sunt niste fetite de pana in 12-13 ani, dar canta o psaltica superba...au si voci foarte frumoase, mai ales una dintre ele...si chiar am ramas uimita de acest lucru. Este si un baiat care canta numai in timp ce lumea se impartaseste...si nu va spun, are o voce absolut superba si chiar imi pare rau ca nu canta si el in timpul Liturghiei :2:

Dar mai sunt si unele doamne care se chiorlaie chiar...ooops, poate fac si eu acest lucru fara sa imi dau seama.....desiii eu nu am o voce prea puternica astfel incat sa creez rumoare prin Biserici :10:

Eu sunt de parere ca trebuie sa cantam cu totii in biserica, cu ajutorul stranei.
Sunt preoti care indeamna mereu la asta.
Trebuie sa participam cu totii la slujba.
Cei care nu asa voce, sau nu pot asa bine sunt putini se pierd in multime.
Unii spun ca ii deranjeaza la rugaciune.
Da, si eu sunt asa. Eu nu pot sa ma rog in timpul slujbei, pentru ca urmaresc slujba, ce spune preotul si rugaciunea lui, in dialog cu strana.
Eu ma rog cand ajung la biserica, apoi merg la strana (am fost invitata sa cant acolo, desi nu cred ca am voce grozava, si mai am probleme cu gatul). Cant cu drag insa.
Si mi-ar place sa si citesc rugaciuni, psalmi, ce mai trebuie cu diverse ocazii. Mai fac cu randul cu fata care este "citet numit de preot".

Eu am insa alta problema, tocmai invers. Nu-mi place sa se faca spectacol in biserica, acei cu voci grozave sa cante solo, sa se puna in valoare. Exista (si la noi) cate cineva, fost solist de opera poate, care trebuie sa se arate publicului. Ei pot sa invete multe pe cei neprofesionisti si ii respect pentru talentul si capacitatile lor si invat de la ei.
I-as asculta cu multa placere in solo, dar nu la slujba.

Legat de rugaciune si cantat: mi-ar place sa facem impreuna (si cu preotul) aceste lucruri si anume cand este rugaciune, sa ne rugam cu totii tare, impreuna, cand este de cantat la fel.
De ex. la noi se spune crezul in cor, toata lumea. Asa trebuie sa fie cu adevarat.
Intrebare: preotul de ce nu rosteste Crezul impreuna cu noi de fapt?

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

Duminica aceasta, printr-o intamplare,am ajuns la alta biserica decat cea din cartier, la care ma duc adesea. De cum am intrat, am ramas stupefiata! Nu cred ca erau mai mult de 10 oameni la slujba!! (nu incepuse inca Sf. Liturghie). Lume buna (era o biserica mai de centru), politicoasa, isi intindeau unii altora pernitele pentru a putea sta comod in genunchi, isi ofereau unii altora scaunele (evident, erau mai multe scaune decat credinciosi)... La strana erau si femei si barbati (m-am gandit la Sophia), ba chiar femeile cantau mult mai frumos decat barbatii, care nu prea aveau voce. O fata dirija cu o bagheta micuta persoanele care cantau in strana. Se canta pe mai multe voci. Eram stupefiata, parca ma aflam la un concert la Ateneu, nu la Sf. Biserica. Ma deranja foarte tare ca noi, credinciosii, nu cantam... Strana canta splendid, dar tehnic... fara evlavie, nu transmiteau traire, ci doar perfectionism, grija pentru a iesi totul ca la carte, atat... Cantari inalte, polifonice, care mie mi se pareau complet lipsite de miez duhovnicesc. As fi vrut sa ies din biserica si sa ma duc valvartej la mine in cartier, in biserica care geme de lume, dar in care dascalul canta cu voce puternica si evlavioasa si in care toti credinciosi canta, in legea lor, mai in soapta sau mai cu voce tare si ii dau slava lui Dumnezeu. Lumea de aici era linistita,blanda, foarte politicoasa... se mira cum de unii pot lua anafura cu mana goala, fara servetel, nu se imbulzea la miruit (ca si multi mai eram, la sfarsitul slujbei eram vreo 40). Mi se pareau gesturi mecanice, invatate, asemeni celor ale corului. Mult perfectionism, parca totul era artificial. Parintele era intristat la predica de faptul ca nu prea se impartaseste nimic aici, ca nimeni nu vrea sa deschida gura pentru a-L primi pe Hristos... ma gandeam cata lume s-o fi impartasit la mine la biserica de Sf. Arh. Mihail si Gavriil, multi, foarte multi... dar erau si de 10 ori mai numerosi.

Puteti sa credeti ca nu stiu sa apreciez, insa prefer de o mie de ori biserica mea cu oameni multi, de-a valma, care se foiesc in timpul slujbei, in care nu ai loc sa stai in genunchi, dar in care eu una ma simt minunat, il simt pe Dumnezeu in cantarea si in lucrarea comuna a credinciosilor, simt evlavie si dragoste de Dumnezeu! De abia acum stiu sa apreciez si omul care se imbulzeste, pentru ca se imbulzeste spre Hristos, si pe dascalii care au atata si atata traire in cantat, incat o transmit amplificata credinciosilor, si pe cei ce se roaga impreuna si pe cei ce slujesc atata lume. Da, eu prefer de o mie de ori cantarea comuna a credinciosilor, in care fiecare participa dupa puterea si dupa osardia sa, decat glasurile armonioase ale unei elite care canta dupa rigori tehnice. pana la urma, slujba este traire, nu ascultarea unor cantece.

70. Odata, la parintele Ioan la biserica, a venit un parinte cu corul de la strana. Venisera din orasul lor sa participe la un concert de colinde.
Fara sa stie cum cinta, parintele Ioan le-a ingaduit sa tina ei strana. Dezamagirea credinciosilor a fost mare: in locul muzicii psaltice pe care se asteptau sa o auda au auzit ceva care semana mai mult a opera. Muzica era plina de m?ndrie, solistii fiind mai degraba interesati sa îsi arate maiestria vocala decit sa Ii cinte lui Dumnezeu.
In biserica se afla si un parinte calugar care se afla in drum spre Muntele Athos. Dumnezeu ii descoperise acestuia ca, atunci cind ridicau vocea prea strident, mindrindu-se, cintaretii de la strana erau inconjurati de draci. Numai atunci cind cintau fara ifose si fara parada, numai atunci dracii ii paraseau.
Calugarul i-a spus parintelui Ioan vedenia si acesta l-a rugat sa le spuna si celor din cor ce ii descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, calugarul a refuzat. Atunci parintele Ioan s-a dus si le-a spus el cintaretilor despre aceasta.
- Parinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cinta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, incercind sa le ia apararea.
- Mai bine deloc dec?t asa, fratilor, ca aici nu e sala de opera. Sunt convins ca puteti cinta si altfel, numai bunavointa sa aveti. Daca veti cinta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Daca veti cinta pentru Dumnezeu, veti cistiga si inimile oamenilor. Mindria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inima. Poate va ginditi ca vedenia calugarului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Ca el, habotnic cum ?l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la manastire, nu stie sa guste muzica voastra. Muzica izvodita din inimile si din mintile sfintilor seamana prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astazi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericeasca. Iar compozitorii care au incercat sa inlocuiasca psaltichia prin creatiile lor s-au aratat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantina il pastreaza, icoana renascentista nu. Muzica psaltica il pastreaza, cealalta nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place noua. Il rog pe parintele vostru, care imi e prieten, sa ma ierte ca va fac observatie. Daca tineti cu dintii de mindria voastra, veti putea cistiga cel mult niste premii stricacioase. Dar, daca veti incerca sa cintati asa cum trebuie, puteti dobindi cununi pe care nu le veti pierde niciodata...


Un batrin oarecare, duhovnicesc, dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultind putin incepeau a salta; si iar stind ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau citva timp. Iar batrinul, vazind, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate sa vada pricina de atita bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se batrinul de chilia fratelui, dracii, vazindu-l venind asupra lor, rusinindu-se s-au dat in laturi ca niste ciini, unul intr-o parte, altul intr-alta, si asa departindu-se au fugit. Iar batrinul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltind acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batrinul ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrind la dinsul in chilie, l-a gasit stind la fereastra si citind.


Danion Vasile, Patericul mirenilor.

Glykis, sa stii totusi ca se pune foarte multa munca in aceasta muzica corala pe care tu o detesti. Si de multe ori se canta si cu mult suflet...poate nu se vede daca nu esti obisnuit si nu cunosti. Smerenie e greu de acumulat intr-un grup, mai tot timpul este cate o oaie mai breaza care se crede lebada, etc. Dar sincer, nici in grupurile de muzica psaltica nu am vazut intotdeauna foarte multa smerenie la baietii aia, toti ingrijiti, gelati, cu rase (la ce le trebuie rase???) de un negru stralucitor, asa ca sa placa...:65:

Parerea mea este ca si muzica corala, la fel ca si muzica psaltica poate fin inaltatoare. De multe ori depinde de noi sa le apreciem.. Asculta pe youtube ps 23 cantat de Te Deum Laudamus, muzica polifonica, pe 3-4 voci, nu psaltica, dar nu cred ca poate sa fie cineva care sa nu fie miscat.

Si de asemnea, in ziua de azi blandetea, linistea, politetea, neimbulzeala sunt valori atat de rare in Romania incat, chiar daca par artificiale unui outsider invatat sa ii placa sa fie imbulzit, inghiontit, etc, tot sunt de apreciat, macar cat de cat. :53:

Poate am fost prea puternica antiteza. Mie imi place muzica corala in afara Bisericii, intr-adevar, a contat foarte mult si faptul ca nu eram deloc obisnuita cu ea acolo. Cred si eu ca e multa munca, numai sa canti 4 ore aproape in continuu.... si nu cred ca sunt platiti. Oricum, poate a fost si vina mea ca nu am stiut sa gasesc prea multa evlavie in cantecul lor.

Cantaretii de la biserica mea sunt foarte cuviinciosi si transmit multa smerenie. Nu sunt gelati, se imbraca modest, au voce puternica si insufla credinciosilor sentimentul trairii. Imi pare rau ca exista si alte specimene. In schimb, barbatii care ajuta preotul mi se par destul de mandri.

Si inca ceva foarte de bun simt ce am vazut eu in biserica aceea: nu intra decat un singur paraclisier in altar si atunci cand intra, isi facea cruce. La mine intra mai multi barbati in altar, ca si cum ar intra in camera lor, trantesc usile diaconesti, e un du-te vino chiar si in altar in anumite momente... Lumea din biserica mea ar trebui sa ia lectii de la lumea de acolo, sa invete sa cedeze locuri pe scaune, sa nu se imbulzeasca, iar cantaretii nostri sa faca schimb de experienta cu cei din corul polifonic si toti sa fim multumiti!
A, in categoria defecte comune: in ambele biserici se gasesc niste babute sa vorbeasca in timpul slujbei si telefonul suna si nu se opreste cand ti-e lumea mai draga!

:41::41::41: