Gandurile omului nu sunt ca gandurile Domnului ....de parintele Arsenie Boca

Eu cred ca faptele noastre sunt 100% produsul libertatii noastre. Noi luam deciziile. Dumnezeu este atat de smerit si de discret si respecta dorinta omului pana la cel mai mic amanunt. Problema apare cand omul incepe sa constientizeze ca unele lucruri il implinesc sau nu, si-si da seama ca Dumnezeu este Cel Care ar putea sa ia decizia cea mai buna. Atunci, omul credincios incepe sa se intrebe cand are de luat o decizie: "Oare care e voia lui Dumnezeu?" sau "Ce-ar face Dumnezeu daca ar fi in locul meu?"

Din ce omul are o viata mai hristocentrica, din ce omul poate sa vorbeasca cu El si sa se apropie de Dumnezeu, din asta el incepe sa simta cam care ar fi voia lui Dumnezeu. Eu personal cred ca Dumnezeu, in iubirea Lui de oameni, doreste ca toti sa fim fericiti. Si ne-a dat constiinta ca ajutor pe langa rugaciune ca sa ne dam seama care ar fi deciziile pe care ar fi bine sa le luam ca sa fim fericiti. Singurele decizii care ne pot face fericiti sunt cele in care vointa omeneasca e aceeasi cu vointa dumnezeiasca. Asa ca in momentul cand vrem sa mergem spre ceva si vedem ca ne mustra constiinta, sa ne oprim putin sa vedem de ce. Si treptat, treptat, sa ajungem la asemanarea cu El. Cine ajunge pana acolo sa "puna o pila" si pt noi, OK? :)
Elena

Spuneam la inceputul acestui topic: "Consider ca cele doua vointe nu se anuleaza una pe cealalta. Acest lucru ne-a fost descoperit in persoana lui Hristos, unde cele doua firi sunt unite fara amestec." Nu parasesc afirmatia amintita. Insa, ma intreb ce semnificatie au cuvintele Mantuitorului:"Parinte, de este cu putinta treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu ci precum voiesti Tu." La prima vedere ajungi sa crezi ca ar fi vorba de vointe diferite: ca intr-un fel voieste Tatal si in altul Fiul. Nu pot sa admit asa ceva datorita unitatii Persoanelor divine. Dar nu cunosc interpretarea acestor cuvinte. Astept sa ma lamuriti.

Fara pretentia de a detine adevarul in privinta asta, iti spun ce cred eu.
Iisus, ca om, a avut si el ispite in viata de pe pamant; sunt asemenea exemple in Biblie. Din nou, repet, ca om, stiind ce va urma, tu cum te-ai simti? Mai ales daca ai vedea foarte clar tot ce vei pati, ai mirosi durerea, sangele, suferinta, badjocura, tot... Eu unul cred ca as fi ingrozit si nu stiu de as avea puterea sa merg pana la capat.

Este vorba despre ispita firii omenesti in cuvintele lui Iisus. Si trebuie sa luam ca exemplu si FIX la fel sa zicem si noi; vointa mea e slaba si omeneasca, lumeasca; e usor ispitita de diavol, slaba... mai ales la cei necredinciosi. Trebuie sa o lasam deoparte si sa cerem "Faca-se voia Ta";

Nimeni dintre noi nu scapa de ispita, oricat de credincios ar fi. Si sper sa nu gresesc ca sunt incepator in credinta adevarata, dar pana si Mantuitorul nostru a avut o natura umana cat timp a stat pe pamant si cel rau a incercat sa-l ispiteasca.

Dar el, spre deosebire de noi a invins. El este victorios etern impotriva celui rau, si noi trebuie sa-l luam ca model, chiar daca nu vom putea fi in totalitate ca el, sa incercam sa fim cat mai mult ca el. [ si NU ca noi ]

Asa este, Dumnezeu i-a dat omului libertartea. Suntem raspunzatori pentru faptele noastre, nu putem da vina pe fire, pe soarta sau pe Dumnezeu.
Dar pacatosul are, din nefericire pentru el, o "apucatura" tare paguboasa: a indreptatirii de sine. Incearca sa nu-si asume vinovatia faptelor rele pe care le face. Si tendinta de a se indreptati e amplificata pe masura ce se afunda mai mult in noroiul pacatelor.

Se intampla si la case mai mari - a se vedea Evanghelia de azi:


Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?
Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.
Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.

Se poate ca, prin vointa omeneasca sa se faca voia vointei Dumnezeiesti....(e idealul spre care trebuie sa tindem...acordul(armonia) dintre uman si divin...