Ca sa fie cat mai simplu, explica-i ca acelasi Domn care ne porunceste sa iertam ne porunceste sa fim si ascultatori de parinti pt ca ne sunt dati de El sa ne poarte de grija si sa ne faca oameni mari , cuminti, cinstiti si iubitori de aproape

Foarte simplu! Ii spuneti: "Da, dar tot Dumnezeu ne-a interzis sa mintim!
Tot Dumnezeu ne-a poruncit: Cinsteste-ti parintii!"

Si explicati-i ce inseamna iubirea si iertarea crestina adevarata! Si la spovedanie (va puteti folosi de acest ex) nu primim iertarea ca asa trebuie, ci numai pentru ca ne pare rau! Deci fetitei trebuie sa ii para rau ca sa fie iertata! Ba mai mult, la spovedanie primim si un canon! Asadar, ok, vrei sa te iert, demonstreaza ca iti pare rau! Incepe prin a-ti face ordine in camera sau program redus la PC! Nu e bine sa luam din ortodoxie numai partile frumoase si dulci (asta Topcat mi-a aratat cel mai bine), ci si pe cele mai aspre! Mult succes!

Nici eu nu cred ca trebuie sa-i permitem copilului sa ne joace pe degete. Nu trebuie sa-l idolatrizam, ci sa-l crestem in respect fata de poruncile divine si fata de legile nescrise ale convietuirii. Nici sa nu ne amuzam peste masura atunci cand spun replici mai deosebite. Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a dat si atat. Lecturile duhovnicesti pentru copii, precum si decalogul crestin despre care invata si copiii la scoala pot sa ne ajute efectiv sa-i conducem pe copii pe un drum bun. Copilul trebuie deprins sa-si respecte parintii si sa-L cinsteasca pe Dumnezeu.

E interesant de stiut de ce a simtit nevoia sa minta. Nu cumva i s-a cerut mai mult decat poate oferi? Sunt situatii cand parintii au un egoism al lor si-i formuleaza copilului pretentii peste pretentii, ocupandu-i tot timpul cu dans, pian, limbi straine si, daca se poate si sport. In aceaste situatii, copiii se mai salveaza si prin minciuna. Unii le cer copiilor numai note si calificative maxime si-i mustra cu asprime cand se intampla sa aduca o nota mai mica. Am cunoscut o persoana care mergea cu carnetul copilului la serviciu cand acesta era in clasele primare. Cand a ajuns la gimnaziu si n-a mai putut tine pasul, a intervenit ruptura. Mai intai minciuni, apoi lipsa de acasa...

Trebuie sa ne mai punem si in situatia copilului si sa vedem care sunt cauzele pentru care minte si sa-l acceptam chiar daca nu e perfect. Daca-i vom arata dragoste copilului si atunci cand nu aduce nota maxima si-l vom incuraja, e posibil sa renunte la obiceiul de a minti si sa-si doreasca el insusi sa progreseze.

Sa vorbim mult cu el si sa-i aratam ca avem incredere in copil, iar ca regula, cine greseste isi cere scuze, fara suparare. Despre prietenie si despre incredere de asemenea exista povestiri duhovnicesti care se pot valorifica, aparent fara intentia de a moraliza. (Ciobanul care a mintit alertand satenii ca vine lupul nu a mai fost crezut cand lupul a venit cu adevarat.) Si ar trebui ca si parintele sa greseasca intentionat intr-o problema minora si sa-si ceara scuze apoi. Puterea exemplului e uimitoare.

multumiri
 

Va multumesc din suflet tuturor celor care ati raspuns problemei mele. Am retinut de la fiecare cate ceva si-mi este folositor .

Am sa va va spun si de ce minte. Ii place mult prea mult televizorul si s-ar uita daca i-as da voie 3,4 6 ore continuu. Am stabilit cu ea ca se va uita o ora exact (dupa care i-am sugerat ceva interesant de facut) ,timp in care eu voi fi iesita. Am revenit dupa o ora si 20 min, ea a iesit vinovata din camera si primele ei cuvinte au fost ...."scuze". Nu este a 3-a oara nici a 5-a :2: Ramane incremenita in fata Tv-ului si uita sa mestece daca are ceva in gura, cam asa sta situatia. Parca cu cat ii dau voie mai putin la Tv , cu atat mai mult si-l doreste. Dupa ce si-a terminat temele , a facut ordine in camera , ghiozdan , sertare..etc si nu are inot- singurul sport care-l practica , gandul ei nu este la nimic altceva decat la Tv. Ideea ma scoate din minti la propriu si reactionez impulsiv.

E normal sa o intereseze televizorul. Fa-i program - sa se uite la desene daca isi face temele etc.. Ca o recompensa. Eu asa zic.

Asta nu se cheama ca nu dau ascultare poruncilor lui Dumnezeu? Sunt convinsa ca ar putea folosi si replica asta!

Clementia, trebuie sa ii spuneti ca nu suntem iertati oricum!
pentru ca daca ar fi asa, am putea face absolut orice, dar absolut orice, cu gandul ca, oricum, am fi iertati! Or nu este asa deloc!

Draga mea, toti copiii fac la fel la varsta asta (poate nu toti, dar majoritatea). Eu nu cred ca este un motiv foarte serios de ingrijorare dar, daca te deranjeaza asa de mult, e clar ca trebuie sa faci ceva. Incearca (si cred ca e greu, pentru ca suntem prea stresati) sa-i explici cu vorba buna, si nu sa tipi la ea, ca nu-ti place ce face si ca te supara. Si mai ales ai rabdare, chiar daca va mai gresi. Dezvatul nu este simplu.

Are deja program si asta este conditia ca sa se poata uita - iti faci toata treaba ta care o ai de facut( are niste sarcini in casa foarte bine fixate) dupa care poti sa te uiti o ora. Dar ori de cate ori se iveste ocazia si nu este supravegheata , incearca sa fure, sa insele ca sa se uite mai mult. Cum sa corectez asta?

Ii explic cu vorba buna si cand sunt calma, intelege si este de acord , dar isi pierde controlul la momentul x.

Va multumesc ca incercati sa-mi dati o solutie.