Unii nu mananca pana la apusul soarelui, altii pana a doua zi. Depinde acum si de cand incepi sa tii postul - una e sa tii din ziua precedenta, de la apusul soarelui si pana la apusul soarelui, una e sa tii de din dimineata zilei respective pana a doua zi dimineata.

Este foarte adevarat - duhovnicul intreaba si daca facem excese alimentare. Iar dieta nu e totuna cu postul, asta e clar. Deci fara ulei!

Si... inca ceva... nici o zi de post fara milostenie, cat de mica! Dupa cum se spunea putin mai sus, sa nu mancam 5 kg de mancare... sa mancam mai putin decat de obicei si restul sa dam la saraci (in zilele de post sa dam de pomana tot mancare de post). Asa m-a invatat pe mine bunica.

Foarte bun raspuns, cred ca asta este esenta postului - sa mancam mai putin ca sa dam si la altii. Multumesc!!!

vineri si miercuri se ajuneaza pana la ceasul al IX-lea (adica ora trei), dar mai bine intrebati pe duhovnici

Postul alimentar are trepte.Posteşti după putinţa ta.Întrebi duhovnicul despre aceasta.
Poţi ajuna(mânca după ora 15),poţi ţine post negru 24 ore sau poţi mânca mâncare de post cu sau fără ulei(depinde în ce perioadă eşti sau ce canon ai).
Pentru posturi speciale sunt cărţile scrise de Părintele Ilarion Argatu.
Când nu este perioada posturilor sau o zi specială (ziua Crucii sau tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul sau intenţionezi să te împărtăşeşti şi duhovnicul ţi-a spus să posteşti fără ulei) se mânâncă moderat mâncare de post.
Mai importante sunt faptele de milostenie,să punem"pază gurii" de la vorbirea în deşert,să ne împăcăm cu cei învrâjbiţi să nu judecăm pe fratele nostru căci dacă ne vom chinui trupul cu postul alimentar sever şi nu vom face acestea nici un folos nu vom avea.Aşa să ne ajute Dumnezeu.

E corect ce spui!

Un parinte imi spunea cum ca este o nevointa buna a tine post fara ulei vreme de o saptamana, la inceputul Postului Pastilor. Fiind un post greu, de pocainta si nevointa, prima saptamana este o aruncare cu mare ravna in lupta.

Sunt nevointe bune, insa crestinul trebuie sa le inteleaga rostul.
Daca un incepator face acestea de capul lui, risca mai mult sa piarda decat sa castige.

Nevointele nu au scop in sine, ci ultimul lor scop este despatimirea, dragostea nemarginita.

Cu alte cuvinte postul este un catalizator, nu? Adica prin post trebuie sa ajungem la despatimire, am inteles corect?
Ce se intampla daca exageram, nu cumva riscam sa ne imbolnavim si, deci, sa pacatuim impotriva poruncii "sa nu ucizi". Cum stim cand sa ne oprim?

Da, ai inteles bine. Postul este o unealta, o cale spre dobandirea a ceea ce cautam.

Da, orice exagerare este o lipsa de discernamant.
Totul se face cu ascultare de duhovnic (fiecare dupa puterile lui) si cu smerenie.
Nu numarul sau greutatea o cauta Dumnezeu, ci dispozitia inimii si vointa spre despatimire.

Multi dintre sfinti insa au avut perioade in care au intins la extrem nevointele, motiv pentru care au capatat anumite slabiciuni sufletesti, pentru toata viata. Cred ca Domnul le'a ingaduit spre a nu se mandri.