Theofan, poate ii iei prea mult e exemplu pe parintii tai. Cuplul este unic.
Unirea se formeaza in timp. Si nu este una cu simbioza - stii textul despre casatorie al lui Khalil Gibran? L-am postat in alta parte, daca incerci cu search il gasesti.
Sa stii ca este o legenda asta cu prima dragoste care nu se uita. Mai ales daca s-a terminat rau...

theofan, sa-mi spui cand ai citit topicul acela, pentru ca mai am de adaugat.

"Cel mai mult m-a atras la sotia mea faptul ca ma iubeste cum nimeni nu m-a mai iubit. Mi-a dovedit asta de mii de ori."

theofan...daca ai stii cat de tare ma bucur,sotia ta te iubeste...crede esti salvat...era mai rau daca nu erai gelos ...

"E posibil ca sa uiti de prima persoana cu care ai fost, mai ales daca s-a terminat prost relatia? "...da e posibil sa iubeasca din nou,si eu am trait experienta de a iubi din nou,cand iubesti uiti de trecut,sentimentele din urma nu te mai ating...totul conteaza ca tu sa ai putere sa o iubesti cu tot cu trecutul ei...Dumnezeu e cu tine.

Theofan, ai o problema. Nu sotia, ci tu. Ba chiar mai multe.
In primul rand, nesiguranta din relatia ta este neintemeiata. Ea te-a ales pe tine sa-si imparta viata, nu pe el. Chiar daca nu esti primul barbat din viata ei, voi doi sunteti una, ati fost uniti de Dumnezeu. Acesta este un lucru real.
Te gandesti ca te compara cu acela? Asta este o capcana. (Hmm, este jenant sa discut astfel de lucruri pe un site ortodox, dar cel mai bun partener in pat este acela cu care petreci mult timp, care ajunge sa te cunoasca intim, sa-ti stie dorintele, sa-ti suporte cu rabdare toanele etc.. Este absurd sa te gandesti ca te compara cu un altul. Tu nu esti un simplu partener. Tu esti O LUME INTREAGA. Mai mult decat poti cuprinde in cuvinte.. Imi pare rau ca nu te pot face sa intelegi. Pe mine ma emotioneaza si sa ma tina sotul de mana. Cum sa compar asta cu alta experienta. Esti unic pentru ea!)

Adevarata problema este ca nu o iubesti, sper sa nu te simti jignit.
Daca m-ar intreba cineva ce-mi place la sotul meu, as putea umple pagini intregi! Dar nu as scrie ca apreciez ca ma iubeste. Faptul ca el ma iubeste sau nu, nu are legatura cu ce simt eu pentru el. Cred ca nu este un detaliu lipsit de importanta.

Incearca sa o iubesti asa cum este. Nu astepta sa te faca ea sa o iubesti, nu numara dovezile ei de iubire. Mai bine te intrebi ce faci tu pentru ea. Cred ca aceasta este atitudinea potrivita in casatorie. Casatoria este jertfa (cuplurile proaspat casatorite ma vor contrazice, dar sunt sigura ca am dreptate).

:41::41: Bravo, Anna! Asa gandesc si eu. De multe ori, cand nu ne convine ceva, dam vina pe altii, nu ne gandim ca, de fapt, la noi, e problema. Scuza-ma, Theofan, dar ti-ar fi mult mai bine daca ai abandona orgoliul acela masculin ca nu ai fost tu primul din viata ei! Intr-o casatorie, sunteti DOI, nu TU cu nevoile, visurile, orgoliile tale. Ea te vede numai pe tine, tu ar trebui sa o vezi numai pe ea! De ce te-ai mai casatorit cu ea daca ti se pare ca nu o iubesti? O casatorie e, din ce am vazut eu la cei din jurul meu, jertfa si sacrificii, nu e basm dulce si roz. Acum, acele sacrificii se fac din iubire, ce-i drept, dar nu e iubire cu aripioare, e iubire incercata, in care ti s-a topit mandria, parerea de sine, mofturile si fasoanele.

Eu cred ca gresit sa spui ca nu e un basm dulce si roz. BA DA, e si basm dulce si roz, vata de zahar si vin imbatator. Dar SI incercari, durere, si frecus.

:)))
Tu nu esti casatorita, Anna.
Sa te vedem dupa cand te lupti cu soacra sa-si vada de viata ei (dar cand ii ceri ajutorul dispare de la sine in ceata! :)) ). Si altele.
Sa stii ca am observat ca barbatii au doua scheme comportamentale (sa le spunem asa): logodnic (prieten/pretendent/whatever) si sot. Daca logodnicul gateste pt tine, face curat, cara sacosa, cumpara flori etc... asta nu spune nimic despre cum se va comporta ca sot! Este uimitor, dar am vazut in mai multe cupluri.
Ca sa nu ai surprize, priveste cu atentie relatiile lui de familie (cum se comporta el cu mama! f important! si cum se comporta tatal lui cu mama lui). La asta trebuie sa te astepti, indiferent ce face el cand te curteaza!

Am vazut ca ai primit sfaturi numai de la genu' frumos, si am zis
sa nu fac de rusine si genu' urat.
Deci, am inteles, ea a pacatuit intai, dar acum repara greseala
prin faptul ca te iubeste cum nici tu n-ai sperat. Tie iti revine
sarcina sa ierti greseala ei si s-o iubesti si tu. Cel care va va
uni cel mai tare e un copil. Sa nu intarziati sa-l aveti.
Da, casnicia se invata, stiu doamnele sau domnisoarele ce
spun. Cand pornesti cu o casnicie care tie ti se pare un pic
cam "calduta", deci nu "fierbinte", ai avantajul ca ea poate
sa creasca. Si cred ca asta se va intampla. Daca de la inceput
era "fierbinte", aveai o problema, findca n-ar fi putut decat sa
se "raceasca". Pe tine te asteapta urcusul, nu coborasul. Poate
e mai bine asa.
Dumnezeu sa va ajute si sa va daruiasca si un copilas!

Anna, am citit tot acel topic cu atentie si in loc sa ma vindece... m-a rascolit.

Acolo, scrii ca vrea sa se casatoreasca cu tine si cu cealalta nu a vrut. Aici, a vrut sa se casatoreasca cu primul, dar pe parcurs s-a convins ca nu merita si acum zice ca ii da slava lui Dumnezeu ca a impiedicat-o sa se marite cu acela. INSA A AVUT O PERIOADA DE CATEVA LUNI CAND A VRUT SA SE CASATOREASCA CU EL! MA SCOATE DIN MINTI IDEEA ASTA!

Mie imi zice ca ma iubeste cu mult mai mult, ca aceea nu a fost iubire adevarata, acum si-a dat seama ca era o vrajeala de tinerete. De aceea simt nevoia de dovezi de iubire, sa simt ca sunt singura ei iubire si ca primul nu a contat.

E un sentiment f chinuitor, as vrea asa de mult sa scap de gelozia asta!!!!!! Si e numai pt trecut, ei au rupt orice legatura de cativa ani! Dar cand vad ca deschid subiectul (din cauza obsesiei mele), se enerveaza ca nu uit...

Si inca ceva: e aberant ca as vrea sa cunosc si eu acea persoana? Vreau sa vad daca arata mai bine ca mine.

Am intrebat-o de numele acelei persoane si acum... sa ma iertati, dar imi e mult mai greu sa ma rog acelui sfant care are acel nume, pentru ca rostind numele sfantului, imi amintesc de persoana care nu imi da pace in minte... Si care cred ca nici nu stie de existenta mea, si probabil nici nu-i pasa!

Ai grija, fratioare, ca dracusorii-si bat joc de tine prin gandurile care ti le vara in cap. Lupta cu aceste ganduri. Lupta din rasputeri. Asa e corect. Din moment ce ea iti ofera toata dragostea, nu umbla nici tu cu jumatati de masura. Fa-i in ciuda demonului care-ti umbreste fericirea si roaga-l pe Hristos sa-ti alunge aceste ganduri, caci singur nu poti. Roaga-l si pe duhovnic sa se roage pentru tine.

Daca nu poti ierta, atunci spune rugaciunea Tatal nostru asa:
,,Si nu ne ierta greselile noastre
Ca nici noi nu iertam greselile altora."

Am citat din memorie cuvintele unui sfant adresate unei persoane care nu-si ierta aproapele.