Un parinte spunea ca exista riscul ca in rugaciunea libera sa cerem anumite lucruri lui Dumnezeu care nu sunt dupa voia Sa. De aceea indicat ar fi sa spunem: Domane, invata-ne sa ne rugam.

Sigur cerem de multe ori lucruri care nu sunt dupa voia Domnului, dar, oricum, Domnul nu asculta rugaciunile care nu sunt dupa voia Lui.

Cata dreptate ai!!!!!!!!!!! Enorm de multa dreptate!!!!!!!!!!

Da, in drum spre serviciu realizez ce prost imi administrez timpul de rugaciune.(totdeauna prea putin). Spun Tatal Nostru, Preasfanta Nascatoare, Rugaciunea Inimii, Ps.50,142 (asta depinde de la zi la zi ce vreau sa spun, sau mai bine zis ce simt pe moment sa spun).
La serviciu e mult mai greu, zarva mare,dar incerc, spun incerc sa privesc pe fiecare om indiferent de ierarhia postului ocupat, ca un om important in fata Domnului .La multe tulburari care se-ntampla din pacate, aste-s timpurile, uneori realizez ca DOMNUL ne stie, ne priveste, si ma intreb:Oare cum vede toate acestea?
Gandul la Domnul o consider o rugaciune un pic mai mica;sincer, nu ma pot ruga cand ma concentrez sau sunt stresata.
In drumul spre casa, din pacate, derulez ce s-ntamplat la serviciu, si nu ma rog.
Ma gandesc la Dumnezeu si cand vad frumusetea creatiei, si cand vad suferinta acesteia.

Hm. In timpul zilei sunt muuulte ispite... In general nu le provoc si caut sa evit provocarile, dar uneori trebuie sa intri in hora, iar eu oricat as incerca s-o "scald", daca nu sunt cu "ei", ajung subiect de barfa. Oricum se stie ca tin post, ca merg la biserica, ca aceeasi poza de la avatar este si mare pe desktop. Nu pot sa ma plang ca nu sunt respectat, dar uneori e foarte greu sa faci fata. Sunt intr-un "cuib de viespi" cum s-ar spune. De multe ori nu inteleg ce caut acolo, dar poate tocmai de aceea sunt acolo: e o incercare, e un alt pas pe care trebuie sa-l fac. Fara sa ma laud, pot sa spun ca am mai temperat mult relatiile fata de cum erau cu un an in urma, nu mai e rautatea aceea, iar barfa, chiar daca nu s-a terminat, acum are nuante mai mult comice decat rautacioase... Dar... nu s-a terminat. Uneori ma implica in discutie, mi se povestesc fapte cu detalii amanuntite despre cum isi inseala aia barbatul, despre cum isi plateste aialalta leasing-ul la autoturismul de teren, despre cum se plange cealalta ca i s-au facut "bolmoaje" si i s-au pus in cafea... iar eu ascult, ascult si trebuie sa zambesc cand ei rad, trebuie sa dau din cap, trebuie sa aprob ca atat mi-ar trebui sa fiu de alta parere!... Cu oarecare tupeu, am incercat sa schimb ceva la cea cu "leasing-ul"... De fapt ea sperase ca si eu sunt dintre virtualii sponsori, dar de cand a inteles mesajul meu, ma priveste de undeva de foarte sus, ca si cum mi-as fi permis sa-i fac o propunere indecenta... Si daca nu mi s-ar cunoaste caracterul, probabil ar fi si dintr-acei care ar crede.
Ei, in conditiile date, nu prea mai pot sa ma rog, dar am satisfactia ca citesc mult de pe forum, si mai si raspund pe ici-pe colo, printre picaturi.
La Dumnezeu ma gandesc in felul meu toata ziua. Cand ma trezesc, revizuiesc visele, daca au sau nu un mesaj pentru ziua in curs, apoi ma scol, ma spal si primul lucru care il fac este rugaciunea de inceput si Tatal Nostru. Radioul in masina este pe "Trinitas", dar in birou din pacate este pe Romania actualitati, fiindca e radioul colegului care e mai vechi acolo, mai in varsta, care spune ca el crede, dar nu merge la biserica nici impuscat (desi ii place sa-i povestesc despre cine a mai fost si cat de frumoasa slujba face parintele protopop, care este vecinul lui!!!) Prin sertar mai am cate o carte religioasa, pe care-o mai citesc in caz ca raman singur si pot inchide radioul. In rest? Nu prea mai am timp ca sunt la serviciu (cu exceptia pauzei de la 12.00 la 1.00) cam zi lumina. Sambata, duminica si in sarbatorile religioase nu lucram. Uneori mai merg la tara (la mine sau la tata socru). Intotdeauna iau la ocazie si niciodata nu iau bani. Ba chiar mai fac cate un ocol daca femeia e batrana si mai e si noapte. Ai mei s-au obisnuit deja cu asta si uneori se mai si amuza cand aud cate-o babuta care tocmai urca in masina, cam unde-ar vrea ea sa mearga!... Cand se intampla sa pot face cate ceva de acest gen, pot sa spun ca sunt destul de multumit in acea seara si am observat ca a fost o perioada cand astfel de zile se repetau foarte des.

Omule Bun, din cate inteleg eu: 1. tu esti, de fapt, in stare permanenta de rugaciune, 2. faci si tu ce poti ca sa supravietuiesti in acest "cuib de viespi" si 3. pana la urma, esti misionar prin exemplul tau personal. In locul tau nu mi-as face atatea griji, poate m-as ruga doar ceva mai mult...

Nu te supăra dar postarea ta seamănă cu pilda din evanghelia"Vameşul şi fariseul..."Multe lucruri pe care le spui sunt adevărate şi în spiritul învăţăturiii ortodoxe dar parcă prea le faci pe toate bune doar tu,prea eşti cel mai bun.
Omul credincios cu adevărat şi care tinde spre sfinţenie se vede pe sine mai ticălos decât toţi,este smerit şi consideră că nu face nimic bun
.
Puteam să-ţi scriu acestea pe privat dar am făcut-o aici pe public şi te rog să mă ierţi căci nici a arăta greşalele altora nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu.

Dacă eşti credincos şi trăieşti după rânduială sunt convinsă că eşti un om bun dar lasă-i pe alţii să o spună altfel cazi în fariseism.
În evanghelia de ieri de la Sfânta Liturghie, Mântuitorul atunci când i s-a spus că este bun a replicat"..de ce îmi spui mie că sunt bun?Numai Tatăl singurul este bun" aşadar....!

Ai dreptate si imi pare rau pentru asta. Chiar NU le fac pe toate bune... Sunt plin de multe pacate si nu sunt demn de bucuriile pe care le primesc in fiecare zi.
Imi cer iertare daca mesajul meu a semanat a lauda pentru unii... Nu asta mi-am dorit si NU sunt nici pe departe perfect. Ca incerc pe alocuri sa caut mantuirea intr-un mod mai personalizat... Este crucea mea pentru care probabil voi plati cand mi-o veni vremea... In acelasi timp, vreau sa invat de la ceilalti si sa iau ce-i bun. Din ce-am scris, as fi vrut sa transmit un gand de folosinta pentru ceilalti. Nu vreau sa smintesc pe altii si nici sa ma ridic in slavi cu evlavia mea. Poate era mai indicat sa vorbesc la persoana a treia ca despre altcineva, sau... sa nu vorbesc deloc. Dar ispitele sunt sub toate formele, iar eu cred ca am cazut in cea a mandriei si a maririi de sine fara sa realizez acest lucru. Imi cer iertare! Am un sentiment ciudat de vinovatie si o sa incerc sa evit pe viitor sa "ma afisez" cu faptele mele bune! Macar daca, din toate astea, cineva ar trage concluzii folositoare...
Daca te-am tulburat, este vina mea si te rog sa ma ierti. La fel ca tine, am dat raspunsul "la vedere", pentru ca si altii sa vada ce-i de vazut!...
Multumesc pentru sfat si o sa tin cont de el!

Zicand asta, mi'a venit in minte un gand.
Nu am cautat prea mult sa inteleg rugaciunea libera si nici nu m'am intrebat prea mult asupra ei.
Citind rugaciunile Parintilor, simt ca nu as putea vreodata intocmi asemenea cuvinte odihnitoare si bine alese.

De exemplu, Rugaciunile de Seara si de Dimineata. (Este o lucrare mare a nu le sari niciodata, insa mie inca imi este greu)
Imi par atat de complete, de calde si de bine intocmite, incat nu as pute simti vreodata nevoia de alte texte.

Bineinteles, cand sunt plecat pe afara sau am ceva treaba, rugaciunea ce imi vine in minte capata adesea forme noi.
Si asta pentru nu am darul de a retine ad literam rugaciunile citite, desi mi'as dori.

Rugaciunea aparuta in minte trebuie sa fie simpla, avand cat mai putine cuvinte, si fara a cauta o impletitura artistica.

Este mult mai simplu sa vorbesti din carti decat din experienta.
Scrie fiecare despre ce a citit sau a auzit. Si atunci cand unul dintre noi (OmuBun), ne scrie despre cum traieste el, este acuzat de fariseim. De o persoana care ne vorbeste despre rugaciunea pentru toata lumea. Cand noi nu stim sa ne rugam pentru noi? Si cel mai amuzant "Puteam să-ţi scriu acestea pe privat dar am făcut-o aici pe public şi te rog să mă ierţi". Daca cerem repede iertare, gata suntem la adapost. Am scapat!
Nu stiu cati dintre noi stim sa ne rugam. Sau stim ce inseamna adevarata rugaciune. Nici macar nu avem idee ce insemna, darmite sa vorbim despre ea. Dar cu parerea ne dam.