...contiunare
 

Textele trinitare ale Noului Testamentexprimă trinitatea persoanelor şi unitatea fiinţei lor. Un text clasic exprimânr aceasta este cel care cuprinde mesajul Mântuitorului dat apostolilor când îi trimite la propovăduire: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).În acest text sunt amintite de Hristos Însuşi, cu numele, toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cuvintele Tatăl şi Fiul înseamnă întotdeauna persoane. Cuvântul Sfântul Duh pus alături de cele două indică, de asemenea, o persoană. Expresia „în numele” nu se foloseşte decât pe lângă persoane. Deci, încă o dovadă că este vorba de cele trei Persoane. Botezul săvârşindu-se în numele Lor şi având ca efect iertarea păcatelor şi renaşterea spirituală, pe care numai Dumnezeu le poate săvârşi, înseamnă că cele trei Persoane sunt Dumnezeu însuşi. Iar expresia „în numele” (eis to onoma) singular arată că, cele trei Persoane divine au o singură autoritate, precum şi o singură fiinţă.
Alte texte care exprimă trinitatea Persoanelor şi unitatea Lor sunt: „ Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13) şi (I Petru 1, 2) „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţirea Duhului, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să ne înmulţească!”
Existenţa a trei Persoane, reale şi deosebite între Ele este reliefată, în primul rând, prin cuvintele îngerului rostite către Sfânta Fecioară la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Textul indică, în mod distinct, pe cele trei Persoane, precum şi iconomia fiecărei Persoane.
Botezul Domnului în Iordan de la Ioan Botezătorul prilejuieşte arătarea Persoanelor distincte ale Sfintei Treimi: Fiul care Se botează în Iordan, Duhul Sfânt care se coboară în chip de porumbel şi Se odihneşte peste El şi Tatăl care dă mărturie despre Fiul Său întrupat lumii, cum reiese din textul: „Iar, botezându-Se Iisus, îndată-ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17) „Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şii Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1,10-11).În cuvântarea de rămas bun către apostoli: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va vorbi vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14, 14-16), Hristos vorbeşte despre Tatăl, despre Fiul şi despre un alt Mângâietor, Duhul Adevărului, Care purcede de la Tatăl, trimis în lume de Tatăl şi de Fiul şi Care în numele Fiului va învăţa toate. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). „Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea, am zis că din al Meu ia şi vă vorbeşte vouă” (Ioan 16, 15).Persoana Tatălui este evidenţiată prin cuvintele: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Persoanei Tatălui i se atribuie raţiunea: „Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Matei 6, 32), voinţă „pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5, 30), iubire „Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi” (Ioan 5, 20).
Uneori textul Sfintei Scripturi poate da impresia că Tatălui I se atribuie o întâietate în Sfânta Treime, căci El naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt, dar aceasta se datoreşte imposibilităţii exprimării omeneşti de a afirma astfel de principii a Sfintei Treimi, Tatăl neavând întâietate existenţială faţă de Fiul şi de Duhul Sfânt, deşi este Născător şi Purcezător: „Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru” (Ioan 20, 17). „Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei” (Efeseni 1, 17)

...contiunare
 

Persoana Fiului Întrupat este indicată prin însăşi numirea de Fiu născut din Tatăl, având aceeaşi fire dumnezeiască: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca Unuia-Născut din Tatăl ...” (Ioan 1,14). „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16), precum şi prin proprietăţile care I se atribuie.
Astfel se spune că are raţiune, întrucât cunoaşte desăvârşit pe Tatăl „ ... pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul ...” (Matei 11, 27), are voinţă „Părinte voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi-ai dat” (Ioan 17, 24), iubeşte pe oameni „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12) şi lucrează mântuirea lor, jertfindu-Şi chiar viaţa pentru ei „Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Corinteni 1, 30). „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”.Dumnezeirea Fiului este afirmată în multe locuri, fie direct, fie indirect. Direct, la Botez, Tatăl Îl numeşte „Fiul Meu iubit” (Matei 3, 17); în faţa lui Caiafa, Hristos se recunoaşte ca Fiu al lui Dumnezeu „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26, 64); Apostolul Toma îl numeşte „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28). Indirect, dumnezeirea Fiului ca Persoană deosebită de Tatăl se afirmă atribuindu-I-se însuşiri dumnezeieşti ca atotputerniciei „Toate prin El s-au făcut şi fără El nimis nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3), omniprezenţa „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) şi I se cuvine adorare dumnezeiască „Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl ...” (Ioan 5, 23) şi altele.
Persoana Sfântului Duh amintită de Mântuitorul Hristos însuşi care ne arată că, Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi este trimis de Tatăl şi de El în lume, în numele Lui ca să mărturisească despre El şi să călăuzească la tot adevărul, fiind Duhul Adevărului „Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie spuneţi” (Luca 12, 12).
Dumnezeirea Duhului Sfânt este afirmată cu claritate, direct sau rezultând din context. Astfel, „celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta” (Luca 12, 10). Cine minte Duhul Sfânt nu minte „oamenilor, ci lui Dumnezeu” (Facerea 5, 3-4); Duhul are însuşiri dumnezeieşti este „alt Mântuitor” (Ioan 14, 16), este atotştiitor, învaţă „toate” (Ioan 14, 16), este atotputernic, participând la creaţie „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2), egal fiind cu Tatăl şi cu Fiul; prin Duhul Sfânt vine mântuirea prin naştere „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5).
Dacă în unele texte se pare că s-ar nega dumnezeirea Duhului Sfânt: Duhul Sfânt „nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus” (Ioan 16, 13), aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu este atotştiitor, ci că, după voinţa dumnezeiască, după Înălţarea la cer a Domnului, Duhul nu va spune nimic deosebit de spusele anterioare ale Domnului, tocmai pentru că are atotştiinţa, „fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (I Corinteni 2, 10).
În Sfânta Scriptură, obişnuita înşirare a Persoanelor dumnezeieşti este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar există şi altfel de înşirare, ca: Tatăl, Duhul Sfânt şi Fiul: „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Petru 1, 2); Fiul, Tatăl şi Duhul Sfânt: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13); Duhul Sfânt, Fiul şi Tatăl: „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi” (I Corinteni 12, 4-6), fiind şi această înşirare un indiciu asupra egalităţii Persoanelor dumnezeieşti.

3,4,5) Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?
Sora Draga, cred ca prin lucrarea mea de seminar/sinteza ti-ai luminat mintea si ai inteles ce trebuia despre Sf.Treime, ca nu este un concept omenesc! O hotarare dogmatica NU se ia de unul singur! Ci Dumnezeu-Tatal Care lucreaza prin Fiul in Duhul Sfant a luminat si pe Sfintii Parinti de la Sinoadele 1 si 2 Ecumenice pt a stabili INVATATURA CORECTA SI CONCRETA Despre Sf.Treime, Dumnezeul nostru Cel in Treime inchinat si Slavit, Caruia I se cuvine Slava si Cinstea si Inchinaciunea, in vecii vecilor Amin!

Bun domnul Geo, acum poate ne lamuresti pe baza celor afirmate mai sus ca toate entitatile treimii sunt ca UNUL, de ce Hristos nu stie tot ce stie Dumnezeu-Tatal, mai precis :"Cind va veni sfirsitul?" la care stim ca nu a putut raspunde concludent ci in dodii, care de fapt faceau referire la devastarea Templului de catre romani

Dumnezeu-Fiul ca OM nu stie cand va veni sfarsitul ci numai Tatal, ca DUMNEZEU! In fiinta Sa, Hristos stie TOT la fel ca si Duhul SFant, dar avnd in vederea umanitatea Sa, nu avea cum sa stie! Ca a avut toate cele ale noastre, mai putin PACATUL!!!

Faptul ca nu a stiut ca OM pot sa inteleg. Dupa Iviere, El revine la discipolii lui sub forma de Om sau Dumnezeu? sau poate ca ceva tranzitoriu gen Om-Dumnezeu inca NE-elucidat? De asemenea observam ca la un moment dat intra intr-o incapere prin zid( cu usa zavorita). Cum de in acele momente tot nu a putut clarifica Apostolilor ce este trinitatea si ce se va intimpla la sfirsitul vremurilor. Oare nu stia INCA? era TOT OM? dar ce om trece prin ziduri , apare si dispare ca o naluca dupa care se Inalata la cer IN TRUP. Mai tirziu cind i-a aparut lui Pavel si altora, de ce nu i-a transmis din ceruri cind va veni sfirsitul si faptul ca sunt trei entitati la conducerea armadei ceresti?

Dupa cum vezi eu sunt curios ca UN COPIL, ca doar stii ca asa ne vrea Dumnezeu sa punem Intrebari PESTE intrebari, sa punem totul la indoiala, ASA SUNT COPIII, nu? iar daca nu avem raspunsuri nu prea putem merge mai departe..tot precum copilasii

Din fericire, nu stiinta celor dumnezeiesti mantuieste, ci trairea celor dumnezeiesti. Dumneata risti sa cazi spre gnosticism daca toata viata vei cauta raspunsuri la probleme dificile de teologie si nu vei cauta sa fii precum copiii in nevinovatie. Poate ca atunci cand vei fi curat de tot raul ti se va descoperi din tainele adanci ale Lui Dumnezeu.

Dupa Inviere trupul Domnului Hristos nu a mai fost un trup carnivor ca cel avut pana la rastignire, ci a avut un trup pnevmatizat (induhovnicit), de aceea a „intrat prin usile incuiatate”! a avut acest trup pnevmatizat asa cum vor avea toti oamenii dupa invierea de obste de la Sfarsit (dreptii) fiecare aflandu-se la varsta de 30 ani, fie ca a murit batran sau copil! Dupa si cum vedem ca pe unul Hristos a lasat sa se atinga de El pt incredintarea ca a inviat (Sf.Ap.Toma) iar pe cealalta nu a lasat-o „pt ca inca nu M-am suit la Tatal Meu” (sf.Maria Magdalena).
Dupa invierea Sa a spus de Sf.Treime trimitandu-i sa propovaduiasca Evanghelia la toata faptura botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf.Duh. (am scris despre descoperirea Sf.Treimi in NT). Cele ce a spus despre Sfarsit, a spus ca se vor implini, a spus ca SEMNE, deci este evidenta dumnezeuirea Sa, dar nu ne-a dat DATA, caci va veni va un fur noaptea, cand nimeni nu se va astepta! Caci in ce te voi afla, in aceea te voi judeca!
Nu a spus nimanui despre Judecata, tocmai ca fiecare dintre noi sa lucreze la mantuirea Sufletului sau! A spus numai semnele!

Dar mai bine sa ne intereseze SFARSITUL NOSTRU nu al lumii caci noi nu raspundem de lume, ci de NOI INSINE!!!

Te invidiez cu cite usurinta( fara ezitari) poti explica "trecerea prin usi incuiate" lucru care nici Mintuitorul nu a putut explica desi ar fi putut sa o faca. Ma gindesc ce se facea Hristos daca nu existau aceste explicatii ulterioare ad-hoc. Noroc cu cei ca tine! :)

Mai Ionut, ce sa zic, daca datu-n gnosticism este un efect rezultat din studierea mai la rece si aprofundate ale scrierilor patristice si a scripturilor, atunci asta este.

Te-ai gindit oare de ce problemele sunt dificile?? cind este scris ca " Jugul Meu este bun si sarcinile usoare...

Partea cu a fi CURAT DE TOT mi se pare o aberatie si o incercare de subjugare a persoanei. Sa nu exageram, marea majoritate a oamenilor normali nu fac prostii si nu sunt MURDARI. Am cunostinte care au luat-o razna exgerind cu obsesia ca sunt murdari, intinati, pacatosi, si ei de fapt nu au nimic, de au ajuns aproape sa pasca iarba, sa se abtina pina si de la sare ca cica, le produce placere.
Cita degenerare mintala bazata pe neintelegere a Poruncilor lui Hristos! este incredibil

Depinde de noi
 

Doamne-ajuta!

Frate Andrei, cu tot dragul, te rog sa revezi cu atentie textele care se refera la Apocalipsa (inclusiv cele din Vechiul Testament). O sa observi ca, intr-o logica impecabila, Dumnezeu Fiul asculta deplin de Dumnezeu Tatal si spune ca hotararea privind debutul ireversibil al ultimelor zile ale acestei lumi ii apartine doar Tatalui. Iar Tatal va lua aceasta hotarare mai devreme sau mai tarziu functie de noi, oamenii. Deci, intr-un respect total fata de libertatea noastra, apocalipsa va incepe doar atunci cand ne vom fi departat mult prea mult de bine si frumos si vom fi cazut mult prea jos pentru a mai fi cale de intoarcere. Altfel spus, practic, noi suntem cei care vom grabi sau vom apropia acel moment. Pana atunci, ne ajuta sa ne revenim in fire (si implicit sa departam acest prag catastrofal) in masura in care ne intoarcem cu fata catre Sfanta Treime, catre Maica Domnului, catre Sfinti, catre ingerul nostru pazitor si incercam sa ne curatam de pacate si de patimi (la aceasta facea referire fratele Ionut).

De asemenea, te rog, nu exclude din derularea celor ce vor fi, dragostea, liantul armoniei universale. Zilele apocaliptice sunt prin excelenta zile in care (citeste cu atentie textele) armonia sustinuta de Sfanta Treime se destrama. Marin Preda a parafrazat tragic de bine versetele apostolului Pavel: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."

As mai sublinia un singur lucru. Avem reflexe empirice cand vrem sa patrundem tainele din lumea de dincolo de moarte, uitand ca cele doua spatii (inainte si dupa moarte), parti ale aceleiasi Imparatii, sunt percepute de noi in stari diferite. Prin urmare, desi Iisus Hristos, 2000 de ani adeverit de Sfintii Parinti, ne-a exemplificat cat se poate de clar care este Calea pentru a cunoaste Adevarul, daca vrem Viata vesnica, noi vrem sa o cunoastem cu alte mijloace. Evident ca nu se poate. Sunt pe acest forum destule exemple despre frati sau surori care vor sa zboare cu submarinul. Si o spun cu tot dragul, eu insumi practicand ani in sir acest sport comic, dar mai ales tragic.

Doamne-ajuta!