Daca asta ai de oferit, da-o cu bucurie! :25: Nu cu indoiala. si eu ma mai gandesc la o sententa: "Daruind lumina pe care nu o ai,o vei dobandi si tu"...

daca te referi la darurile spirituale (lumina sufleteasca, bucurie, bunatate si altele) atunci da, cred ca toti ar fi incantati de asemenea daruri. insa cand vine vorba de daruri materiale, atunci e mai complicat, pentru ca nu putem spune cu siguranta ca ceea ce ne place noua va place si altora. esential este sa daruim din suflet si nu de complezenta, si atunci vom stii ce sa alegem. :103:

Am intalnit in aceste zile un copil care lucra de zor sa termine o pictura. Cand l-am intrebat ce face, mi-a spus: "Lucrul acesta il fac pentru mama"! E minunat sa traiesti viata ca daruire. Imi aduc aminte de bunica, imi spunea "lada de zestre o am de la mama", "icoana aceasta de la bunici"... Deci, multe din lucrurile ei erau daruri. Sa ne dea Dumnezeu putere sa ne daruim neincetat.

Dar din dar se face ... binele?
 

Mi-am adus aminte cu ocazia asta de o reclama tv care ruleaza acum si care se termina cu zicala: "Dar din dar se face ... binele". Vezi bine, "raiul" nu e "politically correct".

Zicala asta, insa, e profunda. Raiul este in dar, si doar cei daruiti care daruiesc ajung la el.

Va rog eu ceva: de Craciun, umpleti-va buzunarele cu bomboane si cu tot ce aveti mai bun si impartiti-le tuturor celor care va ies in cale!

Nu exista dar neinsemnat, nesemnificativ, lipsit de valoare, atat timp cat el face obiectul unui dialog al iubirii si nu al unui dialog formal, sec, de complezenta.

Cuvantul "dar" este "mic la aratare", dar cuprinde in sine intreaga lume, intreg universul creat, atunci cand ne raportam la el din perspectiva lui Dumnezeu. Mai mult, tot universul nu ar fi fost nimic daca omul (daca noi) nu ar fi primit de El darul vietii.

La fel, darurile pe care noi le oferim sau le primim, pot fi mici la aratare, dar pot cuprinde intru ele iubirea intreaga, neimpartita, a unora pentru altii.