Din cate am inteles eu, Sf Parinti vorbesc de starea la care ajunge un om cand ajunge la rugaciunea neintrerupta a inimii. Nu de starea normala a omului.

Sufletul atunci cand e constient, deci ziua, are cel putin doua
activitati: una e de acumulare de date (cunostiinte, senzatii,
impresii, sentimente, etc.) si una de consum de energie (prin
calcule, planuri, ganduri, etc.). Mai sunt si altele cum ar fi
controlul corpului, instincte, etc. Dar primele au nevoie de
odihna si somn pentru ca e nevoie de regenerare a energiei si
de refacere a capacitatii de stocare de date. Scuzati termenii
din informatica. Scoarta cerebrala are o anumita capacitate
de stocare directa (memoria interna). Prin somn se face un
copy din memoria interna pe harddisc, adica in subconstient.
Dar nu oricum, ci se filtreaza, se compacteaza, se sublimeaza.
Iar memoria interna devine din nou disponibila de acumulare
de noi date. Si asa mai departe. Cu refacerea energiei nu
mai e asa de simplu de explicat. Nu se stie de unde isi ia
sufletul energia in timpul somnului. Exista persoane care pot
sa-si refaca energia sufleteasca si in stare de veghe. Ba mai
mult, sunt altele care reusesc sa-si refaca capacitatea de
stocare tot asa in stare de veghe. Dar sunt exceptii. Ce se
intampla cu eul nostru in acest timp e un mister. Se pare ca
nu "doarme", ci atinge niste zone interioare foarte profunde.
Intr-adevar se poate sa fi constient in timpul somnului. Nu de
putine ori mi s-a aratat rezolvarea unei probleme dificile in somn.
Au fost chiar savanti care au avut prima sclipire a geniului in
timpul somnului. Deci exista trezvie fara doar si poate. Dar e
greu de atins, trebuie multa nevointa.
Iertare.

interesant... asta imi aminteste de un vers din Cantarea Cantarilor: " adormisem, dar inima imi veghea... Este glasul preaiubitului meu care bate:" ( cap.5.2)

Potrivit Bisericii noastre , sufletul este creatie dumnezeiasca , chipul lui Dumnezeu in om , partea spirituala si nemuritoare care-l deosebeste pe om de orice faptura . Responsabilitatile fata de suflet sunt foarte importante pentru crestini , iar ele se cuprind in grija de luminarea si intarirea puterilor sufletesti cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe om , spre a trai viata pamanteasca potrivit legilor morale si pentru a dobandi fericirea cereasca . Invatatura Bisericii noastre ne arata ca puterile sufletesti sunt : mintea , vointa si simtamintele , iar toate acestea sa fie nu in stare dormitara , de lancezeala sau de lenevie , ci intr o stare de trezie continua indiferent de activitatile noastre cotidiene si chiar in clipele noastre de odihna ." Mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclia care lumineaza sufletul "- Sfantul Antonie cel Mare

Teama de moarte
 

Si eu ma tem de momentul mortii. Poate ar trebui sa ma tem de ceea ce se va intampla dupa moarte. In fiecare dimineata ma minunez ca ma trezesc.

da !
 

odata am visat ca aveam un pistol si, mi l-am pus la cap si am tras ! Deci o sinucidere onirica !
Ei bine, din momentul in care am tras,si s-a auzit bubuitura, o noapte grea de plumb s-a lasat peste tot,si nu am mai fost constient nici macar in...vis ! As putea zice,ca am adommit,sau murit, in vis !

Stiu ca e o chestie destul de personala, si nu o prea spun asa la oricine,insa aici, nici nu are rost sa o tin in mine, asa ca experienta onirica ,pentru ca era vorba de moarte si vis !
Eu pot zice ca am murit in vis !
Am mai avut vise, foarte interesante si ciudate, dar nu e locul aici !
Oricum eu cred ca visul e o legatura clara cu alte lumi,cu alte universuri, cu continuumul spatio-temporar einsteinian,postulat de fizica relativista !

" Moartea atat de bine te sfatuieste daca nu uiti de ea , atata intelepciune te invata , incat nici Solomon , intru toata intelepciunea sa , nu poate sa te invete , cat te invata moartea " :http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rte-81198.html