daca te hotarasti sa emigrezi sa aduci catelusi la mine...

Sa ne gandi ca pana si evreii, pentru care tara promisa (patria lor) avea o semnificatie mistica, au emigrat la un moment dat pentru ca sa le fie mai bine.. In Egipt, ca era foamete la ei. Si duin asta a iesit si mare suferinta (robia), dar si un mare bine - minunile pe care Dumnezeu le-a facut pentru ei, Tableme Legii, si felul in care au fost incercati si rasincercati in desert.

Raspuns
 

Emigrarea in sine, nu este un pacat. Depinde motiivul pentru care emigrezi.

Chiar nu cred ca are de ce sa fie pacat, singurul sentiment negativ dar personal poate fi dorul de tara...pentru ca altfel poti migra si in aceeasi tara tot pentru un job mai bun, pentru un salariu mai avantajos...si tot asa!

Cred ca de moment ce majoritatea emigreaza pentru conditii de viata mai bune in afara, poate fi doar un lucru pozitiv...in tara poti munci intr-un anumit mediu si sa nu iti fie recunoscute meritele sau efortul depus...iar in afara poti lucra altfel, invata mai multe lucruri la care nu ai avea acces in tara, capata mai multa experienta..si tot asa!!!

Daca spunem ca pacat este tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu, atunci daca dupa ce pleci te indepartezi de Dumnezeu ---> emigrarea poate fi pacat. Sigur, nu emigrarea in sine este pacatul, ci indepartarea de Dumnezeu, faptul ca uiti de credinta, devii foarte materialist, in cazul in care ai plecat ca sa faci bani, devii carierist incrancenat in cazul in care ai plecat ca sa iti faci o cariera si asa mai departe. Cel putin astea au fost si sunt ispite prin care am trecut si trec eu personal sau altii pe care ii cunosc. Altii trec prin ispite, sau cel putin asa cred eu ca sunt ispite, gen nationalism, romanism, ortodoxism (in sensul de dispret fata de ne-ortodocsi)...

foarte frumoase si adevarate cuvintele. in afara de ultimul rand :)) nationalism nu inseamna sa crezi ca romanii sunt "mai tari" ca altii, ci inseamna sa iti iubesti neamul. iubirea nu e comparativa. iar a crede in ortodoxie ca fiind singurul Adevar, nu inseamna ca numai ortodocsii se vor mantui. Daca spui despre catolici, de ex, ca se vor mantui, sau spui ca nu se vor mantui, greseala este aceeasi - te faci pe tine judecator. Noi una stim de la Sfintii Parinti - ortodoxia este credinta Adevarata. nu este o religie intre religii. este Adevarul lui Hristos revelat oamenilor. Ce se intampla cu cei din alte confesiuni, asta este taina lui Dumnezeu pe care noi nu o putem cunoaste, si nici nu trebuie sa o cunoastem.

:) Eu vorbeam de excese. Sigur, a iti iubi cultura in care te-ai nascut, a te stradui sa o respecti si sa o cunosti nu este decat laudabil. Dar am vazut de destule ori straini vorbind cu dispret despre cultura in care se aflau, de cat de "prosti sunt Americanii" sau "ce feministe sunt olandezele" sau alte generalizari si exagerari, fara a incerca sa inteleaga sau sa vada ca nici ei nu sunt mai breji.

daca vorbeai de excese, atunci nationalismul si ortodoxismul nu sunt excese. Nationalismul nu are nici o legatura cu categorisirile nefondate ale strainilor, desi multi au cazut in greseala asta. Inteleg ce vrei sa spui. A fost doar o eroare in termeni. :) Doamne ajuta!!

Raspuns
 

Am primit un mail cu acest text, mi se pare interesant:

"
Spiritul imigrantului carpatin tranzitează o serie de stări sufleteşti dintre cele mai colorate pe parcursul şederii sale
în ţara cu cele mai multe visuri pe cap de locuitor. Poate fi împărţit în patru etape.
>
Faza 1 (0-6 luni)
>
Ajuns în ţara tuturor posibilităţilor, omul nostru coboară din avion cu inima cît motorul de Boeing şi,
în timp ce trage cu sete în plămîni aerul american şi prima ţigară, după 10 ore de post forţat,
admiră afişul din faţa sa pe care scrie mare cu litere roşii "No Smoking".
Totul i se pare extraordinar, trepidaţia oraşului, zgomotul autostrăzilor, dar mai ales mărimea. Toate sînt mari,
excepţional de largi, minunat de înalte,nemaipomenit de lungi. Străzi, blocuri, gîndaci, oameni.
Benzina şi laptele se vînd la galon pentru că şi maşina, şi omul, în America,consumă mult. Frumoase i se par românului şi
obiceiurile americanilor de a nu-şi închide niciodată magazinele, iar obsesiile localnicilor de a mînca pînă şi
ciment cu condiţia ca acesta să fie fat free le consideră drăguţe, nevinovate.
Toţi oamenii îi par prietenoşi şi amabili. Transformă toate preţurile în lei şi constată că îi mai rămîne şi rest. Face permanent
comparaţii între cele două ţări, toate în favoarea Americii, normal. America e extraordinară. România? Doar o ordinară.

Faza 2 (6 luni - 2 ani)
>
America este exact ce a văzut românul în filme. Şi mai mult decît atît. Mult prea mult. Primele interviuri pentru un job
în meseria sa coincid cu primele dezamăgiri. Degeaba le arată diploma tradusă şi autentificată de un specialist
autorizat din România, care la data naşterii a scris Birthday, în zadar trece pe aplicaţie experienţa
sa vastă de manager general la SC Multinaţionala SRL SA.
Cu limba, imigrantul nostru se descurcă însă foarte bine, aude la perfecţie engleza. Lucru curios, de
la o vreme a observat că străzile alea mari care l-au impresionat atît de plăcut la început nu sînt chiar aşa curate, iar vegetaţia
luxuriantă de pe marginea şoselelor cu 8 benzi nu e altceva decît nişte tufe de pălămidă şi pîlcuri de scaieţi.
Soarele care-i zîmbea prieteneşte şi complice la sosire s-a transformat acum într-un bulgăre de foc care topeşte asfaltul,
răbdarea, speranţele. Noroc cu aerul condiţionat. Al altora, maşina lui n-are pentru că este un hîrb made
with pride in the USA, fabricat pe vremea cînd americanii nu descoperiseră încă simţul măsurii.
A cumpărat-o cu 1.000 $, încredinţat fiind că a făcut afacerea vieţii lui, de la un dealer foarte amabil şi vorbăreţ
care nu contenea să-i laude cunoştinţele despre automobile, în timp ce fostul nostru proprietar de Dacia cu bord franţuzesc
şi schimbător de viteze lung cît un bătător de covoare inspecta ciurul cu acoperiş lovind uşor în roţi cu vîrful pantofului.
Obiceiul de a compara cele două ţări şi l-a păstrat, dar acum toate sînt în favoarea României.
Amintirile frumoase din şi despre ţara din care a plecat îl copleşesc. Îi vine să meargă la consulatul românesc şi să-şi
ceară iertare. N-o face. N-ar avea cine să îl înţeleagă. Sau să îl asculte, programul lor de lucru fiind identic cu al său.
O fi pentru casnice. Oricum e hotărît, nu va sta aici. Poate cîţiva ani, să-şi facă nişte bani, şi va pleca înapoi. Sigur!
Vorbeşte acasă, nu le spune alor săi că instalează parchet şi dă cu bidineaua, ci că o să le
trimită poze cu "eu pe malul oceanului privind zgîrie-norii" .
>
Faza 3 (2-5 ani)
>
Omul a găsit un job pe măsura ambiţiilor sale, îi place, e destul de solicitant, dar şefii îl apreciază. De aia i-au şi dat o săptămînă în
plus la concediul legal de cinci zile pe an, iar el l-a mîncat tot în România.
Dezamăgire majoră acolo însă, toate sînt la locul lor, cum le-a lăsat, drumurile, vînzătoarele, transpiraţia, hîrtoapele, maidanezii
şi buticul din colţ care încă vinde ţigări la bucată elevilor şi bere la pet muncitorilor care plantează borduri şi le fac poze cu
telefonul mobil gagicilor care se încumetă să treacă prin apropiere. Ajuns înapoi în America, realizează cu tristeţe că toţi prietenii săi
sînt, de fapt, în România, dar îşi revine rapid pentru că se putea şi mai rău: ca şi el să fi fost tot acolo. A părăsit apartamentul
închiriat şi simpaticii vecini de etaj care din prietenie îl lăsau să asculte gratis 24 de ore pe zi muzică latino fără măcar ca el
să deschidă geamurile şi fără să-i ceară nici nu ban.. Bine, cu excepţia acelei seri cînd Miguel, vecinul
din dreapta, i-a bătut în uşă uşor cu coada satîrului şi l-a rugat să-l împrumute cu ce are prin portofel cît încă mai mişcă.
Acum şi-a luat casă, maşină nouă şi a început să se uite întîi la produse şi apoi la preţ. A descoperit că sporturile americane
pot fi interesante dacă îşi dă puţin silinţa să le înveţe regulile şi într-o dimineaţă a realizat că România eirecuperabilă.
>
Faza 4 (de la 5 ani în sus)
>
Copiii lui s-au născut aici. El le vorbeşte în româneşte, iar ei îi răspund în engleză. El vrea să-i ducă într-o vacanţă prin Apuseni,
ei vor la Disneyland. Odată cu naşterea copiilor, trei generaţii din familia lui sînt în America: omul nostru, copiii şi bunicii pensionari
aduşi din ţară pentru a avea grijă de cei mici, deoarece el şi soţia lucrează. Are programe româneşti la televizor pentru că bunica a
condiţionat venirea de neîntreruperea vizionării serialului "Numai iubirea". Senzaţiile tari aproape au dispărut odată cu instalarea
unei normalităţi nefireşti şi necunoscute ."

Daca emigrezi, singurul motiv trebuie sa fie duhovnicesc, ori nu cred ca occidentul prezinta avantaje duhovnicesti fata de România, tara cu o spiritualitate mai sanatoasa.

Cred ca emigrând omul îsi pierde identitatea într-o masura, fiindca locul si cultura natale fac parte din fiinta noastra intima. Un astfel de alienat nu îsi va mai putea înalta sufletul catre Dumnezeu în rugaciune curata si nu va avea pacea pe care o are cel ramas în tara.

La asta se adauga si neplacerea celor peste care te duci, fiindca oricât de iubitori de straini s-ar arata occidentalii, adevarul e ca nimeni nu se bucura sa-si vada tara invadata de straini.

Si se mai adauga si imaginea de milogi ai occidentului creata poporului tau, prin faptul ca îti parasesti tara pentru alta considerata superioara.