Prima rugaciune din acest thread este sublima, si cred ca ii reprezinta pe cei mai multi.

parca sunt cuvinte pe care toti le avem pe buze si in suflet. Ma bucur mult ca iti place rugaciunea.:) Doamne ajuta!

Despre Sfânta Cruce s-a discutat de multe ori pe acest forum, dar oricând este binevenită discuţia şi mai ales Pomenirea Sfintei Cruci . Să nu uităm nicicând cuvintele Sfântului Chiril din Ierusalim care ne îndeamnă : "Să nu ne ruşinăm a mărturisi pe Cel răstignit". Sfânta cruce , precum am spus şi pe alt topic este arma lucrată de Dumnezeu, pavăza credinţei, sabia cu două ascuţişuri a credincioşilor împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, văpaia de care se topeşte neruşinatul diavol, cum se topeşte ceara de la faţa focului, precum e scris în rugăciunea ce-o rostim zilnic în rugăciunile noastre.

Am citit din nou rugaciunea, dupa cateva ore si...este incredibila.Fara ipocrizia de genul "vaaaai Doamne, am gresit" care nu se simte, nu se simte parerea de rau ci doar presiunea sociala si ideea ca "trebuie sa iti para rau".Abordarea propriei stari, si intelegerea lui Dumnezeu nu ca un robot sau judecator sau altceva...Mi se pare mie sau El apare in scripturi (am citit doar putin) nu rece si rational, ci sentimental?Ca si cum S-ar putea simti dezgustat de tine pentru ca ai gresit, dar sa Se intoarca si sa Ii para rau ca te-a respins, pentru ca esti creatia Lui?

Dumnezeu este mai mult un Dumnezeu al inimii , decât un Dumnezeu al minţii ! Părintele Părăian sau Cleopa , nu mai reţin exact , a accentuat aceasta . Dumnezeu este iubire şi iertare , multă iubire şi iertare, dar să nu fim "profitori" de bunătatea Lui , ci să fim sârguitori şi să ne căim cu adevărat de cele săvârşite, pentru că aşa cum în psalmi de multe ori se aminteşte, VICLENIA , mult o urâşte Cel drept şi fără de schimbare . Să nu fim vicleni !

Rugaciunea de genul "vaaai Doamne, am gresit" e un mod de rugaciune la care trebuie sa ne aliniem, chiar daca nu o simtim cu adevarat la inceput, insasi cuvintele ei (ma rog, nu sunt chiar asa) ne vor face sa ne deschidem sufletul. Insa rugaciunea aceasta este asa frumoasa pentru ca este foarte sincera, vine parca direct din sufletul celui care a scris-o. Ii vorbesti lui Dumnezeu ca unui prieten. Cum spunea si parintele Rafail Noica - sa ne conectam mereu la satelitul "Doamne". Orice gand ne trece, sa-l mutam la Dumnezeu, cu vorbele noastre chiar. Sa nu se intelegea totusi ceva gresit din discutia noastra - sa nu se inteleaga ca rugaciunile canonice ar trebui eliminate. Doamne fereste! Dar e bine sa citim si din Ceaslov, dar sa mai zicem si de la noi. :) Doamne ajuta!

Mie imi place foarte mult rugaciunea, pentru ca exprima un gand de-al meu cu care ma joc de-a v-ati ascunselea de multisor. Ideea ca imi doresc sa fiu mantuita, "dar nu chiar in clipa asta", pentru ca imi este teama sa ma lepad de mine insami in felul in care ar trebui sa o fac. Sper doar sa aiba Dumnezeu mila de nerozia mea si sa-mi dea timp sa-mi revin.

legat de ultima parte, Dumnezeu nu este nici rece, nici rational, nici sentimental (in sensul omenesc pe care l-ai descris). Atitudinea lui Dumnezeu fata de noi, desi poarta pecetea dragostei, nu poate fi asemanata cu nimic din ce simtim, noi oamenii. Este o taina.

Sigur ca da, te va urmari El prin maracini si ghimpi, ca pe oaia cea pierduta, dar si cand te va gasi (desi eu cred ca te-a gasit deja) te va lua in brate doar pe tine, cea ranita...vine timpul fiecaruia - de ratacire, dar si de regasire...

Rugă ( pentru toţi cei de pe acest forum , membrii , cititori şi vizitatori )
 

Doamne , mă rog împreună cu toţi strămoşii Tăi după Trup , aşteptându-Te cu aşteptarea lor, dorindu-Te cu dorul lor, spre a mă bucura cu bucuria lor şi cu a celor ce Ţi s-au închinat în ieslea Bethleemului. Nu depărta de la noi harul Tău cel luminos care a strălucit pentru prima dată în Betleemul iudeii, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale Sfinţilor Tăi .
Fă ca acest Crăciun să aducă pentru cei credincioşi bucuria Naşterii Tale celei mai presus de înţelegerea omenească ! Amin ! +