Da, si eu am lucrat in invatamant, am " suferit" multe critici legate de faptul ca nu se merita, salarii mici ...timp in care profesorii ar trebui sa se reprofileze daca tot vor bani si de asta nu pot ei trai...

Ce mi-as dori eu sa fac, si ce as putea deveni...ar fi sa devin pictorita, insa lenea m-a impiedicat sa fac si ceva in sensul asta...

De cand am absolvit liceul de arta, am pictat doar niste icoane, mai desenam copiilor la scoala si un tablou...unul singur...de care sotul meu este foarte entuziasmat, insa eu stiu ca aveam altceva in minte si a iesit altceva...dar asta din cauza ca mi-am iesit din mana!

Sper ca in viitorul apropiat, cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma si pun pe treaba!

Asa este, insa lucrurile se schimba cand profesorul incearca sa stabileasca o legatura cat de cat apropiata cu e, sa gaseasca niste canale de comunicare nu numai legate de lectia la zi...cel putin asta am observat eu!

cred ca cel mai important este sa ne alegem o meserie care chiar ne place. si indiferent ce alegem, sa le facem pe toate cu frica lui Dumnezeu. Eu am avut o profesoara de istorie in liceu care preda cu atata dragoste elevilor, si castiga cat castiga orice profesor. Ii placea sa treaca de la istorie, la povesti din copilarie, apoi iar la istorie si in final ne mai povatuia ce sa facem in viata, inainte sa sune clopotelul. :) foarte multa dragoste avea aceasta femeie pentru meseria ei si pentru noi, elevii. Sunt unele persoane care au o chemare speciala spre cariera didactica si nu cred ca ar trebui sa dea la o parte acest dar, din motive financiare. Doamne ajuta!

Din pacate, nu e vorba ca unii profesori abandoneaza sau tind sa abandoneze aceasta meserie din dorinta de a castiga mai mult, ci pur si simplu pt. ca nu toti au o locuinta. Nici o banca nu iti ofera credit cu salariu de 1000 de lei pe luna si nici o chirie de 300 euro( pe o garsoniera) nu o poti plati cu 250 euro pe luna.
Asta e realitatea!

Daca as mai avea odata 15 ani, chiar ca nu stiu ce m-as face.
Mi-au placut calculatoarele, m-am facut IT-ist.
E bine, e rau?
Ca meserie e ok, e frumoasa, e bine pozitionata pe piata salariilor.
Dar cred ca pe copilul meu nu l-as incuraja sa se faca IT-ist.

Intr-o tara civilizata mi-ar placea sa fiu medic. In Romanica cred ca nu mi-ar place sa fiu medic, pentru ca spitalele sunt prea infecte si ca sa rezisti trebuie sa mai devi si insensibil (parerea mea). Apoi nu stiu daca as rezista, ca sunt cam fricos si sperios.
Dar mi se pare meseria cea mai frumoasa.
Si cred c-ar trebui platita cel mai bine.
Si aici ai posibilitatea sa-ti deschizi un cabinet al tau.

Apoi Arhitect. Stiu cativa arhitecti, e o meserie frumoasa...

Apoi ar mai fi preot. Nu stiu daca e trecuta la meseri, dar e si ea pe acolo pe langa medicina.
Si ea, ca si doctorul ajuta mult pe oameni.

Eh, fiecare cu talantii lui...cred ca problema ar trebui sa fie nu atat ce-am vrea noi sa fim, ci ce vrea El pentru noi... este greu sa intelegem de la inceput ce plan are cu fiecare dintre noi...

Nu imi permit sa dau sfaturi dar cateodata e bine sa inveti din prostiile altora. Sigur, ideal e sa faci ceea ce iti place si pentru ce te-ai pregatit. Adica, omul potrivit la locul potrivit pe care il si sfinteste.
traim vremuri extrem de dificile iar previziunile pentru 2010 sunt sumbre. Asa ca, m-as gandi nu de 2 ci de 9 ori inainte sa iau decizii. Experienta mea foarte trista: am fost director adjunct de institutie publica. Salar mare (nu am nimic cu nimeni dar in administratia publica se castiga foarte bine si se munceste 3 ore din 8, am lucrat 12 ani in administratie si am vazut multe), avantaje, eram recunoscuta, stimata, apreciata, aveam perspective, etc. Ei, am vrut mai mult (si mai repedesi) si am luat cea mai proasta decizie din viata mea: sa demisionez si sa incep alaturi de sotul meu si un asociat (care a fost de fapt "creierul" ideii) o afacere pe cont propriu. Pe scurt, afacerea nu a mers, am cheltuit toti banii pe care-i aveam si am ajuns acum sa traim din mila parintilor (multumim Celui de sus ca avem parinti!), am pierdut 2 ani din viata pe care nu stiu daca ii vom recupera si suntem terminati psihic si fara sperante pentru viitor. Ca toti tinerii, ne-am facut si noi planuri - o casa, un copil dar s-au toate pe apa sambetei. Cu chiu cu vai sotul meu a gasit de lucru cu salar minim pe economie (desi si el are o facultate). Problema e ca eu nu gasesc absolut nimic, sunt inginer si mi se cere exeprienta de productie dar eu am lucrat in administratie asa ca diploma si experienta nu ma ajuta la nimic. daca va veti uita pe site-urile de recrutare veti vedea si 2000 de candidati pe un post. E jale asa ca nu va runcati cu capul inainte. Orice schimbare pe care o faci trebuie sa fie "in sus", sa evoluezi nu sa-ti dai palme. E clar ca tot de administratie sunt atrasa pentru ca la asta ma pricep cel mai bine insa nu as refuza acum nici un job numai sa putem supravietui (nici macar nu pot sa spun sa traim decent).

Da, probabil ca acum nu e timpul.
Cel putin stii ca ai incercat. Nu te mai roade gandul, daca incercam, ce-as fi facut.
Desi banuiesc ca inca te mai roade, ca daca incercai acum 3 ani alta era treaba, sau poate peste 3 ani.

Pe mine inca mai ma roade, dar eu de fiecare data am incercat cu jumatate de masura.
N-am avut curajul sa renunt la serviciu, ci am incercat numai in timpul liber, care nu merge.

Si eu tot economist sunt de profesie, dar nu ma multumesc deloc..nu pot sa zic ca e greu ce fac ca ma duce capul,dar nu fac nimic cu drag plus ca am un program extrem de incarcat la servciu.
educatoare ai fost la o gradinita particulara sau la stat?
eu ma gandeam ca o gradinita particulara ar fi solutia pt mine...dar inca nu am curaj pt o asemenea schimbare.

eu cred ca da..am prietene care se duc cu drag la serviciu..tocmai de asta indraznesc inca sa sper ca se poate si pt mine sa fie asa.