Seriozitatea noastră trebuie să înceapă cu renunţarea la plăcerile lumeşti, trupeşti şi trecătoare. E nevoie de inimă sinceră, dornică să primească iubirea dumnezeiască şi să rămână adevărata gazdă plină de bunătate şi curăţenie sufletească, lucrare a iubirii trinitare. Toţi avem Biserica creştină lăsată de Dumnezeu, plină de dragoste, şi trebuie cercetată cât mai des de fiecare, ca să ne împrospătăm frumuseţea sufletului şi să ne îndumnezeim prin harul dumnezeiesc.

Drumul pana la iubire e luuung.
Daca e sa-l credem pe Sf. Apostol Petru, atunci nu ni se cere "numai " iubire:

4.Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. 5.Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, 6.La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; 7.La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.

E benefica chiar de la inceput...

Aşa este Anca şi cred că toţi simţim această tămăduire ! Cum ar fi fost oare lumea aceasta fără pic de credinţă ? Greu de spus , dar uşor de prevăzut ! Mă întreb oare ce au în mintea lor cei ce cer cu atâta înverşunare scoaterea orelor de religie din şcoli ?

Oricum nu ajungeau acele ore... Cred ca accentul se va trebui pus pe educatia religioasa in familie. Avem acum carti pentru mic si mare...

Raspunsul meu era petnru cei, care cauta o credinta comoda, care nu ii solicita; care doar le da o stare de confort... Ori, noi prin credinta noastra, trebuie sa facem drumul intors spre rai si sa reparam toate greselile noastre, ceea ce necesita si stradanie, si cunoastere, si renuntare, si multe altele, care numai comode nu sunt.

Nu ajung , nu că nu ajungeau, pentru că s-ar crede că suntem pentru scoaterea lor ! Da, ai dreptate, dar sunt mulţi ce-nvaţă primii paşi creştini la aceste ore. Nu toate familile sunt evlavioase şi credincioase, nu toate familile dispun de bani şi pentru acele cărţi la care făceai referire, dar mulţi copiii îl descoperă pe Dumnezeu şi prin acele ore, aşa cum sunt ele , unde chiulul este masiv, dar de rămân trei elevi prezenţi în clasă la ora de religie , aceea să şti că vor fi mult mai vrednici decât o mie de Miha-anca şi cristiboss56 ! ! !

Parca spune undeva ca cei care nu cunosc Adevarul vor fi judecati dupa ale firii, sau dupa legea morala. Deci, sunt oameni buni in toate religiile; am cunoscut si eu multi si candva mi-am pus aceeasi intrebare. Totusi, lucrurile merg bine pana la momentul celei mai profunde comuniuni, care se face la cea mai mare adancime sufleteasca, care - dupa parerea mea - este data si de 'detaliile' credintei.

Parintele Rafail Noica spunea ca "Esenţa Ortodoxiei este firea omului". Orice om se naste ortodox, indiferent de religia în care e nascut; apoi intervine o deformare ontologica si ideologica, datorata patimilor si ideologiilor false. Trairea Ortodoxiei (Sfintilor Parinti) ne da tot ceea ce are nevoie omul: exact cat trebuie din bunatate, intelepciune, smerenie, si toate celelalte.

Astfel ca, cel mai adanc ar trebui sa experiezi dragostea (duhovniceasca) cu cei de o credinta cu tine, care sunt 'angajati in trairea credintei' (n-am gasit acum ceva mai putin 'de lemn'). Daca mai sunt si altfel de exemple, acestea se intalnesc in orice religie, nu te ingrijora, iar asta nu micsoreaza in nici un fel valoarea Ortodoxiei.

Parere personala
 

E lung pentru ca noi il lungim.Ne place sa despicam firul in patru.In lucrurile simple gasim Adevarul,nu?Vrem sa ne lepadam de toate"cele lumesti"insa uitam ca toate ne-au fost date spre folosinta cu masura iar din preaplinul nostru sa ajutam.Cat despre comoditate ai dreptate Mihai,mie imi place,recunosc uneori chiar o confund cu echilibrul.

@Miha-Anca, Cristiboss - pentru Dumnezeu, este nevoie de iubire si comuniune si cu astea pe urma se pot realiza si ceea ce spuneti voi si multe altele.
Cu iubire si unire intre oameni se pot muta munti. Cum de nu intelegeti asta?

Nu stiu cine spunea ca ai credinta (Ortodoxia mai precis) de la nastere. Oare?
Si atunci de ce mai trebuie sa ne mai botezam?
Ne nastem din si cu iubire (sau asa este de cele mai multe ori, ca or fi si exceptii), indiferent de ce religie au parintii nostri.
Mai apoi invatam si credinta.
Nu spuneam nici eu, nici altcineva sa ne lasam credinta in care am fost botezati.

Problema si intrebarea mea vin de la experienta de viata conforma careia:
- exista credinciosi ortodocsi care nu au suflet (suficient), care gresesc si ranesc, nu au iubire de aproape, intelegere, toleranta, etc.
- exista credinciosi de alte confesiuni si alte credinte care dau dovada de o mare Omenie, iubire de aproape, fac bine in jurul lor, fiindca de fapt si lor le spune credinta lor sa faca bine.
Voi stiati ca musulmanii sunt obligati la numite sarbatori macar (nu ma pricep cand), sa aibe griaj de saraci si sa imparta hrana si altele?
Sunt obligati si o fac. Unii or face-o si din suflet.

De aceea ma intreb ce este mai intai si ce face pe om - Om cu "O"?
Care este mai bun credincios in fata lui Dumnezeu?
Nici nu stiu daca avem toti acelasi Dumnezeu Creator, dar sub alt nume. Nu stiu sigur, dar eu cred ca da.

Ma gnadesc aici si la povestea cu cel de-al patrulea mag, f.frumoasa si graitoare.
Patru magi s-au dus sa se inchine la El, fiecare cu ce a avut, insa cel mai de pret dar, credinta adevarata, a fost cea a celui de al patrulea. Cat s-a bucurat Dumnezeu de el!
La fel si pilda cu samarineanul. Era din alta semintie, dar el a fost placut si lui Dumnezeu pentru grija sa fata de aproapele.