"Numele Trandafirului" de Umberto Eco.

pentru cultura generala - da, pentru sufletul tau - in nici un caz. :) Chiar daca actiunea se desfasoara intr-o manastire, cu personaje calugari, totul este privit si expus dintr-o perspectiva cel putin indoielnica. Personajul principal este mai mult un detectiv care nu crede in invatatura crestina, insa isi pune - pana in finalul cartii - intrebarea daca Hristos "a ras vreodata" si daca este bine pentru un crestin sa rada. toate astea, imbinate cu un fir narativ de roman politist, plin de crime si scene sangeroase. Iarta-ma, Noesissa! Nu e nimic persoanal, doar ca nu recomand nici unui crestin aceasta carte. :) Doamne ajuta!

Nu multe sunt cartile care chiar odihnesc sufletul, in cele mai fine adancimi ale sale.
Sunt de acord cu sfatul lui mihailt.

"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei", Sfantul Siluan Athonitul
"Viata Sfantului Siluan Athonitul", Arhimandritul Sofronie Saharov

Acestea doua sunt unite in cartea recomandata de mihailt, "Sfantul Siluan Athonitul".
Sunt cele mai bune doua carti pe care le'am citit vreodata. Urmeaza dupa Sfanta Scriptura.

O carte foarte frumoasa. E foarte bine scrisa si te tine cu sufletul la gura, a ramas cartea mea preferata o lunga bucata de vreme.

Desigur, depinde de suflet, cred...nu toti traim doar cu Filocalia in brate, unii mai citim si altele, poate putin mai neconventionale. :)

O sa pun un citat (sper sa nu fie neplacut pentru unii, dar avem cu totii de invatat de aici):

Pe părinţii de la Sfântul Gherman i-a marcat foarte tare pilda unui mare avvă la care vine un tânăr însetat de viaţa duhovnicească: „Avva, ce să citesc?” Şi răspunsul este şocant pentru marea majoritate a voastră: David Copperfield (fără nici o legătură cu celebrul şaman modern). Răspuns care ne-a dat gata pe toţi cei care considerăm că-L cunoaştem într-o anumită măsură pe Hristos. Adică David Copperfield e cam pe la sfârşitul sfârşitului listei cărţilor care ar putea fi recomandate de către un duhovnic, în cazul în care duhovnicul nu recomandă medicină Ayurveda sau cine ştie ce cărţi ale medicinei orientale ori alte ciudăţenii. Ar fi şocant pentru noi, poate, cel puţin pentru mine a fost, să aflăm că părintele Serafim i-a luat pe tinerii din mănăstire să vadă piesa lui Shakespeare - Romeo şi Julieta, piesă pe care o citiseră mai înainte. Unde sunt Sfinţii Părinţi, şi unde-i Romeo şi Julieta? Şi a fost întrebat: „Părinte, dar nu vă daţi seama, sunt tineri începători în viaţa monahală! N-or să se smintească?” Şi părintele Serafim a spus: „Şi ei sunt oameni şi trebuie să înţeleagă anumite manifestări ale sufletului omenesc. Este mai bine să li se ofere acestea sub îndrumare şi control decât să se lupte cu ele singuri”. Iar cei care s-au grăbit să-l catalogheze pe părintele Serafim Rose ca extremist şi fundamentalist găsesc în el un om cu o personalitate cât se poate de echilibrată.


Simona.... citeste si ceva potrivit varstei tale.... i-ai citit pe clasici? Ai citit Dostoievski, Hugo Balzac, Puskin, ai citit Iliada si Odiseea,l-ai citit pe Shakespeare? i-ai citit pe poetii nostri romani? Uite, noua ni s-a recomandat la un curs sa (re)citim Strigoii lui Eminescu. L-am luat ieri in mana, dupa cativa ani, pe Eminescu, si am avut o senzatie atat de frumoasa, de parca ma intalneam cu cineva pierdut.... citeste orice iti cade in mana si ia de la fiecare ce e bun pentru sufletelul tau!

nu stiu de ce s-a inteles din post-ul meu ca nu recomand literatura de nici un fel. cunosc intamplarea cu parintele serafim rose si chiar mi-a placut foarte mult. eu m-am referit strict la "numele trandafirului"..

P.S. Chiar si la o discutie despre carti trebuie sa ne intepam intre noi? intreb si eu... Iertati!

Simona, pentru prospetimea, umorul, bunul simt si ideile crestine exprimate original si hazliu (dar cu multa profunzime) iti recomand Chesterton. Poti sa incepi cu povestirilr lui politiste in care detectivul este un preot catolic, Father Brown. Sunt carti care mie imi fac intotdeauna foarte bine cand sunt trista.

Andre im, iarta-ma, dar nu am pus citatul acela ca sa intep pe nimeni, desi mi-am inchipuit eu ca poate starni discutii... nici macar nu ti-am pomenit numele, nu te-am citat pe tine, intamplarea cu parintele nu ti se adresa doar tie.... ci Simonei-Marilena, care, la varsta ei, trebuie sa invete sa discerne niste valori si sa citeasca ceva nu pentru ca ne place / nu ne place noua ceva... am citit si eu "Numele trandafirului"... intr-adevar, daca vrei o carte duhovniceasca, e dezamagitoare, daca vrei literatura si cultura... nu mai e. depinde in ce cheie de lectura o citesti. Oricum, e o carte incitanta, care nu trebuie pusa la index. Si parca vad ca Simoan se va repezi tocmai la ea :))). Inca o data, iarta-ma, Andrei, daca te-am mahnit!

Nu am de ce sa te iert, frate, caci nu la tine m-am referit. Chiar iti multumesc pentru postare. Ai luat citatul de la Danion Vasile nu? :) Eu m-am referit la postarea lui Noesisaa. Nu m-a enervat, nici nu m-am simtit eu personal atacat in vreun fel, doar ma intristeaza din ce in ce mai mult modul in care se iau in deradere cartile sfinte precum Filocalia, si cum jertfa scriitoriceasca a vechilor parinti este vazuta mai mult ca o exagerare astazi. Daca totusi, vrea cineva sa citeasca literatura laica, exista multe lucruri frumoase si aici - absolut toate cartile lui Dostoievski, poeziile lui Kahlil Gibran, "Un om sfarsit" de Giovanni Papini, Micul Print si multe multe altele. Si romanele IPS Bartolomeu Anania, publicate sub numele de mirean Valeriu Anania. Doamne ajuta si iertati! Nu vreau sa ne certam.