Poate daca am vedea alte lucruri am intelege dece se intimpla aceste catastrofe.
ex.Bucuria de a salva un om prins printre acele daramaturi asta arata ca si pentru noi oamenii este important un om cu atat mai mult pentru DUMNEZEU.Bunatatea oamenilor care nu tine cont de religie ci vor doar sa ii ajute pe alti oameni.

Nici eu nu sunt de parare ca Dumnezeu ingaduie cataclismele spre pedeapsa, ci, mai degraba, spre luare aminte.

Daca, sunt situatii in viata, cand prin pierderea unei persoane apropiate sau poate chiar necunoscute, suntem pusi in fata zadarniciei lumii acesteia, ajungand la o "venire in fire", asemenea fiului risipitor, intr-un astfel de caz, de o asemenea amploare, cu atat mai mult. Dumnezeu, prin ele, cheama la constientizarea starii cazute, neamuri intregi si popoare.

N-am priceput, Dzeu ingaduie sau provoaca?

A spune ca le provoaca, ar fi o mare indrazneala din partea mea, pe care nu mi-o asum. Pot spune ca le ingaduie, de vreme ce are puterea de a le opri, dar nu o face. Pe de alta parte, stim noi oare de cate cutremure sau alte calamitati nu a salvat Dumnezeu omenirea? Numai El stie motivele atat dintr-un sens, cat si din celalalt.

Nu iti asumi indrazneala sa spui ca le provoaca pentru a nu-l supara sau de ce?

Nu pentru a nu-L supara, ci pentru ca nu stiu.

Dar ca prin ele Dzeu cheama la constientizarea starii cazute, stii?

topcat, e greu sa intelegem si sa vedem lucrarea lui Dumnezeu in istorie, atat timp cat "ochi avem dar nu vedem" lucrarea Sa in noi, "urechi avem dar nu auzim" glasul Sau catre noi.

Dumnezeu doar ingaduie !
Daca ar si provoca, El ar putea fi acuzat ca uneori este sursa a raului.

Dumnezeu ingaduie naturii sa se revolte asupra noastra, a celor ce o "stoarcem" de toate puterile ei si "o dam peste cap" din toate punctele de vedere.
De asemenea, El are puterea sa o tina in loc, indiferent de cat de inconstienti suntem noi fata de ea. Cu toate ca are aceasta putere, El este si drept, motiv pentru care uneori ne lasa in patimile noastre si in rautatea noastra de oameni prosti, ca vazand ca singuri doar distrugem, sa ne aducem aminte de bunatatea si buna lui purtare de grija. Uitam ca lumea ne e data in grija, iar nu spre a o distruge.

Dumnezeu ingaduie popoarelor sa se ridice unele peste altele, drept izvor avand patimile lor, mandria si rautatea, iar nu un impuls dat de El.
De asemenea, El are puterea de a ne pazi de un popor sau de un altul, intarindu-ne in a rezista unui atac sau izbavindu'ne in chip minunat. Cu toate acestea, El ne lasa uneori prada patimilor noastre si ale celor de langa noi, spre a lua aminte la faptul ca uitam sursa tuturor bunatatilor si a ordinii din lume si din noi. Uitam sa multumim si ajungem sa ne incredem in puterile noastre.

Parintele Teofil Paraian, atunci cand a vorbit despre venirea sa in lumea aceasta fara vederea trupeasca a spus: "Parintii mei dupa ce au vazut ca nu pot sa fac ceea ce fac altii, mi-au spus: "Ma', nu poti, ca nu vezi!". Au umblat pe unde-au umblat, pe la doctori si pe la preoti, pe la manastiri, si nu s-a miscat nimic in viata mea, pentru ca, zic eu acum si am zis de atatea ori si voi zice pana la sfarsitul vietii mele si-n vesnicie, ca asa a binevoit Dumnezeu. Am venit in lumea aceasta cu stirbire, am venit in lumea aceasta cu ingradire, am venit in lumea aceasta cum m-au stiut toti cei din vremea cand eram eu copil. Dumnezeu s-o odihneasca pe mama buna, a zis odata catre mine: "Dragua nieu, nici nu stii tu cata suparare am avut noi cand tu erai copil. Nu stii cat am fost noi de suparati". Dar supararea a trecut, ca asa a vrut Dumnezeu, si n-au vrut oamenii asa". Cred ca din aceasta marturie putem intelege ceva si din tema prezentei cutremurului.