Andrei, e drept ca in primele secole crestinii se botezau in tinerete, nu in copilarie. (De 12 ani nu am mai auzit). Pentru ca sa faca o alegere clara pentru Hristos, care odata facuta implica martiriul, si o viata in afara pacatului.
Asta se intampla insa si pt ca de multe ori oamenii nu veneau din familii crestine.
Asa a fost chiar pana in epoca sfantului Vasile care s-a botezat in tinerete abia.

Insa dupa asta, cand imperiul s-a crestinat, a aparut botezul copiilor; pentru ca mai toti erau crestini, si nu mai era persecutie (deci nu mai riscau sa devina apostati cand se faceau mari), toti au inceput sa isi boteze copiii de mici. Nu din cauza ca le-ar fi fost teama ca altfel ajung in iad (altfel ar fi facut crestinii asa si in primele secole), ci cum zicea Anna si georgeval (parca) ca sa isi inceapa viata in Hristos cat mai devreme (viata in Hristos nu are de-a face numai cu ratiunea; un bebelus simte in felul lui ce se intampla); odata botezati se puteau si impartasi, deci hrani cu trupul si sangele lui Hristos.

Nu cred ca ar avea sens sa ne intoarcem la aceasta practica aprimilor crestini.
Insa ce ar trebui ar fi sa se boteze copiii dupa ce preotul verifica ca parintii sau macar nasii isi iau responsabilitatea sa si creasca copilul in credinta. Altfel, botezul devine o formalitate, o superstitie care nu da rod.

Eu nu vorbeam de tinerete si nici de primele secole ci de Imperiul BIZANTIN si de ritualul superb de botez al copiilor in grup asa cum am mentionat mai sus. O sa caut locul unde am citit...evident ca nu ai auzit deoarece este ceva de care nu se vorbeste la Teologie, ca doar este impotriva datinii.
O sa revin...

Stai asa ca-ti raspund dar mai intii sa ma sterg de noroi amestecat cu fiere si venin trimis de o crestina, ca uite nu pot scrie, nu mai vad nimic...

Da cand va fi? Ca de cand tot vorbiti de acest Sinod.
Era vorba sa fie si in 2009 unul si n.am auzit sa fi fost (era un fir aici pe forum mai acum cateva luni).
Ar fi multe lucruri de schimbat, dar daca nu se va dori...degeaba.
Numai daca va fi voia lui Dumnezeu...

A fost o conferinta pregatitoare in 2009 (und din multele, dar nu mai fusese de mult).
Dara sinodului inca nu se stie dar se pare ca actualul patruarh de Constantionopol este favorabil unei date cat se poate de apropiate.

Fii fara grija ca am invatat eu la teologie multe lucruri care nu corespund datinii actuale, si supar lumea de pe aici cu ele :-)

La felul in care a decurs intalnirea de asta toamna, tare ma tem ca un sinod acum va fi un fiasco. Prea multe orgolii nationale, asta toamna de exemplu rusii s-au suparat ca au fost invitati si estonienii, si asa ca au plecat acasa fara nici un fel de discutii.

Da, este adevarat. Nu am vrut sa mai amintesc de asta dar poate e mai bine. In momentul de fata un sinod nu ar decide nimic, pt ca ce ii preocupa cel mai mult pe patriarhii nostri este ordinea in diptihuri, interesele teritoriale etc.
Dar cu ajutorul sfantului Duh... Cine stie?

Posibil, dar nu litera ci duhul, nu?

La botez noi primim Duh Sfant si niciodata omul nu va mai fi atat de curat ca la botez. Cum sa fie doar o formalitate, o superstitie fara rod?!? Prin pacatele pe care le facem, Duhul se mai retrage, dar nu de tot, altfel omul ar muri. Si apoi sa nu uitam ca Dumnezeu ne cheama mai devreme sau mai tarziu la credinta dandu-ne diverse incercari. Pana atunci ne lasa sa ne traim viata asa cum stim, pentru ca ne respecta liberul arbitru.
Sf. Augustin povesteste de botezul prietenului lui, care se afla in coma. Botezul i-a schimbat acestuia viata, nu numai prietenului, dar si Sf. Augustin, care se minuneaza in scrierile sale:
"Rogu-Te, o, Dumnezeule al meu, as dori si eu sa stiu, daca Tu intr-adevar imi ingadui sa stiu, cu ce scop am fost amanat atunci ca sa nu fiu botezat? Oare spre binele meu au fost, ca sa zic asa, lasate atunci slobode fraiele pacatelor mele, sau n-au fost lasate? Prin urmare, cum de sosesc de peste tot la urechile noastre, ba de la unii, ba de la altii, vorbe ca acestea: "lasa-l sa faca ce vrea, caci nu este botezat"; iar cand e vorba de sanatatea trupului nostru, nu zicem totusi: "lasa-l sa se raneasca mai mult, caci nu s-a vindecat". Cu cat mai temeinic si cu cat mai repede as fi fost eu insanatosit... pentru ca odata savarsita salvarea sufletului meu, ocrotirea pe care Tu mi-o dadusesi sa fie absolut sigura. Intr-adevar ar fi fost mai bine".