Mersic, nu stiu cum o fi pentru altii...dar cu siguranta pentru mine a fost una foarte mare si de reala importanta!

Asta a fost una mai legata de un eveniment important din viata mea, insa de ajutorul lui Dumnezeu ma bucur in fiecare clipa...asta e lucru cert!

Dar sa mai vin si cu partea a 2 a din seria minunilor...:10:

te astept
 

poti povesti tot ce doresti ....eu sunt interesata.

Desi nu eram crestin in vremea aceea, Dumnezeu a facut atata bine pentru mine intr-un timp foarte-foarte scurt, incat am hotarat sa calc peste impietrirea mea si sa revin la credinta, ca multumire pentru bunatatea Lui.

Slava Domnului!

Minuni se intimpla cu noi in fiecare ceas, ochi sa avem sa le vedem.. Cea mai mare minune pe care a facut-o Dumnezeu cu mine este invierea sufleteasca, caci desi mergeam si eu la biserica, mai tineam post, ma spovedeam si impartasam viata mea era insa departe de adevarata viata in Hristos...dar intr-o zi din vacanta de vara, bunica mea exasperata de noi care alergam numai dupa distractii ne-a spus "azi nu mai mergeti nicaieri ci stati acasa sa va pun o caseta audio cu o predica". Si ne-a pus predica la DUminica Infricosatei Judecati (care a fost Duminica trecuta) a p. Visarion Iugulescu. In timp ce ascultam predica am simtit, asa cum spune Sf Ap Pavel,ca mi-au cazut solzii de pe ochi si am inceput sa-mi vad pacatele si m-am ingrozit. Am inceput sa pling si ma intrebam "cum de nu se deschide pamintul sa ma inghita pt pacatele mele, cum de ma mai rabda DUmnezeu" ......
Au trecut ani buni de atunci, de indreptat nu m-am indreptat nici pina acum, dar de cite ori imi aduc aminte de ceea ce am simtit atunci, mi se cutremura carnea pe mine....
Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma...

Nu stiu cum sa spun, dar intr-un fel acest topic pare o... provocare! Pentru ca in mod absolut firesc, nu este zi de la bunul Dumnezeu, in care miracolul sa nu se infaptuiasca. Doar ca in graba noastra dupa chestiuni materiale, totul ni se pare firesc, ca si cum am merita toate bucuriile ce ni se intampla. Iar daca, dimpotriva, Dumnezeu renunta pentru o vreme sa mai faca minuni cu noi, realizam dintr-o data cat suntem de mici si de superficiali in recunostinta noastra.
Precum spunea cineva mai devreme, si eu pot sa spun ca toata viata am avut parte de miracole. M-am nascut la... 8 luni si-un pic si dupa cum se stie, sunt foarte rare cazurile in care fatul supravietuieste. Am stat mult timp in incubator, iar mama (care mai avea acasa inca 5 copii si un sot car-o teroriza spunandu-i sa “ma fure” si sa se-ntoarca odata acasa ca-i mare bai) era disperata. N-o s-o condamn niciodata pentru ce a facut ( asa a gasit ea atunci de cuviinta!) l-a rugat pe un nene batran sa-i dea in carti sa vada daca sta degeaba in spital, sau ma voi ridica intr-o zi. Iar batranul i-a spus ca nu numai ca nu voi muri, dar eu voi fi cel care-i voi mosteni peste ani si le voi face toate cele cuvenite fata de Dumnezeu, in numele lor. Astfel intarita, a rugat o asistenta sa-mi faca o injectie in urma careia majoritatea copiilor mureau, a dat semnatura, iar a doua zi cand a vazut ca “misc”, m-a bagat intr-o cutie de carton pentru incaltaminte, si a zbughit-o ... Au urmat apoi multe, multe...
La 4 ani am plecat de langa fratii mei care jucau fotbal, sa-mi caut parintii la vie... Era in jurul orei 10-11 dimineata, prin aprilie. M-au cautat cu disperare toata ziua. M-a gasit un batran departe de casa, in viile din comuna invecinata, cand aproape se intuneca!
La 16 ani, un cumnat “viteaz” si... surdo-mut, m-a carat in spate pana in mijlocul raului Colentina si m-a aruncat, in idea de a ma... speria. El insusi s-a pierdut si a intrat in panica. Eu... nu stiam sa inot. Dumnezeu a facut ca chiar atunci sa treaca o salupa de pe un mal pe celalalt, si am vazut un tanar sarind fara ezitare, care m-a dus incet pana la mal! Nu stiu cum il chema, dar il pomenesc mereu in rugaciunile mele!
La 26 m-am imbolnavit si am colindat prin multe spitale din tara. Intr-un final, si cei de la Fundeni s-au vazut neputinciosi... Mai puteam spera la 2-3 saptamani. Si iarasi Dumnezeu mi-a scos in cale un om care... m-a salvat. Si totusi nu-mi fusese frica de nimic. In tot acel timp, se intampla sa visez uneori pe Mantuitor sau pe Preasfanta Fecioara, iar asta imi dadea o stapanire de sine foarte mare.
La 31 de ani am “vazut-o” pe cea care urma sa-mi devina sotie. Puteam sa jur ca asa va fi, desi cine poate cunoaste viitorul? (Sunt constient ca cineva vegheaza mereu deasupra mea si caut pe cat imi sta in putere sa avem un dialog... Pot sa spun ca m-a salvat din multe necazuri, numai fiindca l-am ascultat!)
La 33 inca mai stateam cu chirie intr-o garsoniera, si venise primul copil. Intr-o zi m-am hotarat sa o rog pe Maicuta Domnului sa ne rezolve ea problema locuintei si dupa 40 de zile ne mutam in apartamentul nostru. Nu cer des lucruri “mari”, dar de cate ori i-am cerut, niciodata nu m-a refuzat! Dar pentru toate astea, trebuie rabdare, nadejde, staruinta, blandete, cainta si iubire. Cat mai multa iubire altruista!

Acestea sunt doar cateva dintre sutele, sau poate miile de minuni pe care Dumnezeu a binevoit sa le infaptuiasca cu mine. Nu pot, nu vreau si nu trebuie sa le insir pe toate. Cine crede in Dumnezeu nu are nevoie de exemplele celorlalti; ii ajung propriile lui exemple pentru a multumi cu lacrimi in ochi pentru toate bucuriile traite zi dupa zi, clipa dupa clipa!...

Intr-adevar miscator, si uite asa vedem si ce rol important poate avea familia in formarea noastra si in aducerea noastra la credinta!

Doamne ajuta!

O poveste de viata extrem de interesanta si de intensa!

Doamne ajuta!

"fericit esti toma ca ai vazut si ai crezut, dar mai fericiti sunt cei ce nu au vazut dar au crezut"minunile sunt pentru cei ce nu cred sau se indoiesc .fiti fericiti ca dumnezeu va iubeste si nu va lasat sa pieriti in indoiala si necredintaci va dat si ochi sa vedeti minunile lui ce le face cu noi toti"har mila si pace cu voi"

@Windorin, m-a impresionat foarte tare intamplarea ta. Nici nu poate fi vorba de un simplu noroc, acolo a fost lucrarea lui Dumnezeu si grija Lui fata de tine. Sa-ti ajute Domnul in toate si sa te fereasca de toate relele! Amin.

Totusi sa nu luati seama prea tare la minuni si sa nu le cautati cu tot dinadinsul, ca puteti cadea in capcana mandriei. Cereti minuni duhovnicesti, ca de exemplu sa fiti mai smeriti sau sa aveti ravna in credinta. Astea sunt adevaratele minuni, nu cele exterioare.

Ma iertati daca v-am suparat, nu am nimica cu nimeni. Vreau doar sa trag un semnal de alarma asupra unei inselari mai subtile.
Sa va dea Dumnezeu mult spor in credinta.

Eu chiar nu am de ce sa ma supar, ai si foarte mare dreptate la o adica..insa cred ca se vorbeste mai mult de niste minuni...cumva privite retrospectiv, pentru ca asa nu stiu daca isi imagineaza cineva ca vor avea loc...ci doar te miri si ii multumesti lui Dumnezeu pentru cat de bine le aranjeaza, si constati cat de limitat, inconstant si putin in credinta poti fi uneori!

Doamne ajuta!

Florin acest topic nu a fost facut ca sa ma conving ca exista dzeu ci ptr a-l lauda si sa aratam si celorlati ce face pt noi. Lui ii place ca il laudam deci ai inteles foarte gresit mesajul acestui topic. Peste tot scrie si in biblie ca trebuie sa ii laudam faptele care sunt intr-adevar minuni. Si apropos ateii nu prea stau pe acest site believe me.