Ateul crede ca
-o planeta s-a aflat din întâmplare la distanta potrivita de un astru
-pe aceasta planeta din întâmplare au aparut apa si oxigenul atmosferic necesare vietii
-din întâmplare în acest mediu au aparut niste mecanisme microscopice, bacteriile din care au evoluat tot felul de animale
-din întâmplare doar o specie dintre animale a început sa vorbeasca, sa faureasca masini, sa creeze arta, sa se roage lui Dumnezeu


Sa crezi în atâtea coincidente tine de supranatural. Faptul ca ateismului îi lipseste conceptul de sacru si practicile cultice nu este impediment în a-l considera religie. Oricum, superstitie sigur e.

Si revenind la postarea ta initiala,si aceasta 'intamplare' poate fi tot o credinta
La fel cum credem noi in Dumnezeu ei cred in 'intamplare' si nu numai.
Caci se admite cauzalitatea,si stiinta insira o serie de fapte in cauzalitate una cu alta,dar nicidecum nu poate ajunge la cauza ultima.
Dar de unde imi vine mie credinta in Dumnezeu?Caci cu nimic nu stiu mai multe(poate nici mai putine) ca un ateu ?
De ce eu cred ca Dumnezeu e cauza a toate?
Am mai multi ochi ca un ateu?Am mai multa logica?Am vazut eu pe Dumnezeu?
DA .Am vazut
Unde? Am fost de fata cand a creat Universul?Stiu eu de ce a aparut si 'omul'?
Pai atunci cand niste oameni simplii au cunoscut un Om,care sfida toate legile fizicii,dar si dadea un sens vietii ,atunci ei au exclamat 'Tu esti Hristosul,Fiul Dumnezeului celui viu "
Nu pentru vederea mea,dar pentru vederea acelor oameni simpli,care au vazut acele fapte minunate ale unui Om,si au recunoscut in El pe Dumnezeu,pentru aceea cred eu in Dumnezeu.
Iata cum se face saltul,de la cunostintele mele limitate,de factura ateista,la credinta intr-un Dumnezeu atotputernic.Prin aceea ca Dumnezeu s-a aratat oamenilor si ingerilor,atunci cand a vrut si cum a vrut

ateismul NU este o religie, ci doar prostie, ratacire
 

Bineinteles ca nu este o religie!... :rolleyes: Sa crezi toate aberatiile celea inepte, iti trebuie, mai degraba, o PROSTIE mare, decat o 'credinta mai mare ca a unui crestin'!... :51::eek:

Bine, acum reiterez ceva ce ti-ar spune un ateu:
Bagi mina-n foc pentru a certifica ceea ce spui tu?
Sigur nu!
De aceea cred ca este mai bine sa ne tinem de Porunca si Scoala Iubirii crestine a lui Hristos lasind la o parte cine ce a facut, deoarece aceste acte IN SINE NU-TI IMBUNATATESC FIINTA ,nu te MINTUIESC, pe cind IUBIREA LUI, SIGUR deci ce rost are sa ne ambalam in ceva ce doar am auzit de la altii si altceva nu facem decit sa ne certam cu toata lumea(in cel mai bun caz, daca nu ne dam cu bombe nucleare in cap)

Tu bagi mana in foc ca iustin nu ar baga-o? sigur ca nu! Deci?

da, sunt sigur ca n-o baga! nici el nici Papa Pius! nici Patriarhul, la ora actuala NIMENI!
deci?...sa ne vedem linistiti de schimbarea noastra in bine si Iubirea aproapelui, in rest...

Nici tu nu crezi ce spui, la prima parte ma refer. La cea de-a doua sunt perfect de acord. Doamne ajuta!

Felicitari pentru postare, bravos! :41:

ateismul este el insusi problematic...
 

Daca totul a inceput printr-o explozie primordiala acum 13,7 miliare de ani, iar in urma acestei explozii,care face ca universul sa expandeze si azi, aU avoluat sistemul planetar, glaxiile si viata, de la bacterie,pana la om !
Se pune o intrebare fundamentala: cum poate un haos lipsit de inteligenta sa produca creierul uman si constiinta aferenta lui ,fara ca acest haos sa aiba in el un program prestabilit,si o constiinta cel putin egala,daca nu mult superioara fata de cea a omului ?
Cum poate inferiorul sa produsca din sine forma superioara, fara a o fi avut dinainte ca si plan ?

La intrebarea asta as vrea sa raspunda ateistii ?
ai rog chiar ...sa imi dea un raspuns plauzibil logic !

Cateva lucruri de observat aici:

La cele enumerate mai sus, alternativa ta este mitul Genezei din biblie. Nici o problema aici, atata doar ca mitul crestin al genezei este doar unul din multele mituri pe care diverse religii le imbratiseaza ca adevarate. Toate aceste mituri sunt sustinute de zero dovezi.
De unde stii ca mitul tau e cel adevarat?

Ateii sunt printre cei mai sceptici oameni pe care ii poti intalni, si de multe ori, multi dintre ei sunt mai informati in ale religiilor decat credinciosii, pentru ca pentru muti dintre ei, "evadarea" dintr-o religie a avut loc in urma studiului religiei respective. In cazul meu, de exemplu, am inceput sa am indoieli despre un dumnezeu iubitor atunci cand am citit biblia prima data.

Scepticismul fiind o caracteristica de baza a unui ateu, e o afirmatie destul de hazardata sa na acuzi ca noi "credem" in cele enumerate de tine mai sus ma modul religios si dogmatic. Iti place sau nu, cele enumerate de tine mai sus sunt sustinute de dovezi. Ca tu le accepti sau nu, asta e alta treaba.

Mai mult, toti pasii de mai sus pe care tu ii consideri incredibili au fost explicati. Si stim suficient in acest moment ca sa putem spune ca da, asa am aparut, ca specie.

Atei au existat si in Grecia antica, atunci cand lumea nu avea habar de Big Bang si evolutie. Pentru ca erau pur si simplu oameni care considerau explicatiile data de religie drept puerile, si confortul oferit de credinta in zei drept unul fals.

Inca ceva: in legatura cu aparitia vietii pe Pamant si evolutia ei, cred ca pui problema invers. Chestiile enumerate de tine mai sus (distanta "corecta" de Soare, aparitia oxigenului, si toti ceilalti factori care au sustinut viata) nu au avut ca scop aparitia omului. Ele s-au intamplat pur si simplu. Faptul ca noi am evoluat este doar o consecinta. Daca unul din factorii decisivi ar fi fost usor modificat, viata nu ar fi aparut, sau s-ar fi dezvoltat in cu totul alta directie, si planeta ar fi fost acum dominata nu de homo sapiens, ci de alta specie evoulata.

Abordarea ta este una din punct de vedere religios, si face din om centrul lumii, sau scopul final. Stadiul de dezvoltare unde suntem acum este doar unul intermediar, nu final. Plus ca sansele sa disparem total ca specie sunt si ele existente.