Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă.

Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) – sânt pentru mine un singur tot al vieţii. Mie mi se pare nedrept a pretinde că în Biserică toate trebuie să fie „după gustul nostru”. Atunci când vorbeşti despre îngustimea cadrelor confesionale, eu te înţeleg. Şi eu de mii de ori am răbdat şi rabd strâmtorări, dar le rabd pentru că de la Biserică am şi darurile pozitive“

Sfantul Parinte Sofronie Saharov

Spre luare aminte ...

"Multă lume necatehizată şi neinformată în temele credinţei a fost narcotizată de agapologhia ["iubirismul", teologia fatarnica a "iubirii", n.n.] ipocrită şi mincinoasă, care se potriveşte spiritului globalizării şi ştergerii diferenţelor şi particularităţilor.

[...] acum poporul ignoră cele ale credinţei şi a fost supus unei spălări a creierului sub falsul iubirism (ἀγαπισμοῦ) new-age-ist şi împotriva Iubirii împletite cu Adevărul, împotriva adevăratei iubiri, care nu ascunde înşelarea şi minciuna, ci le denunţă, pentru a-i păzi mai dinainte pe credincioşi.

Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este – după marele sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul şi teologia scolastică papistaşă – al treilea tip de ateism."
Pr. Protopop Theodoros Zissis, profesor al Şcolii de Teologie din cadrul Universităţii Aristoteliene din Thessalonic

De aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...tru-ortodoxie/

Edit: La Duminica Ortodoxiei - http://www.razbointrucuvant.ro/recom...cilor-anatema/

Foarte bine, dar cine te impiedeca sa vorbesti si despre acele lucruri?

Si, in cazul meu, care ar fi erezia care ma pindeste acordind atentie pastrarii puritatii ortodoxiei? Erezia ortodoxiei? Dupa cite stiu eu asta ar trebui sa fie grija de capatii pentru tot drept-credinciosul.

Asa este, dar bine ar fi sa-ti aduci aminte si ca sfintii vorbesc la unison cind spun sa nu te lasi pacalit de vietuirea duhovniceasca a celui care schimba sau adauga la invatatura ortodoxa.

Ok, vrei dovezi ale unor canoane care instiga la rautate si ura...priveste !
" Calugarul care va lepada sf. chip si nu va vrea sa vina intru pocainta ca sa se indrepteze, pe acela nici sa-l bage in seama cineva , nici sa se imprieteneasca cu dansul, ci numai sa-l tot blesteme si sa-i zica anatema "- ILT, 123.
" Pre cel ce a lepadat sfanta schima monahala si nu se pocaieste, , nu se cade a-l primi nici in casa macar, ci sa fie alungat...el nu mai poate fi primit la nici o taina a bisericii, , nu mai poate fi rascumparat, ci va fi omorat " ( Lev 27,29) "
....personal, nu voi crede niciodata astfel de principii ca venite in Duhul Lui Dumnezeu, nici daca va fi nevoie sa cad in dizgratie fata de considerentul Sfintilor care le-a emis. S-ar fi potrivit in vechiul testament care avea in vedere Legea Talionului, si poate nici atunci, fiindca tine de o relatie personala si nu una interumana, astfel cred ca aceasta instigare si ura nu poate sa se prezinte in virtutea Credintei in Dumnezeul care s-a jertfit pentru oameni, din iubire, dintr-o neasemuita iubire si intelegere fata de acestia, altfel i-ar fi putut pierde pe vecie.
Unde a dat Dumnezeu anatema vre-un om, fie el credincios sau necredincios ?...De ce omul ar ingadui asa ceva, cand sufletul omului are valoare pana ce acesta iese din trup si va fi judecat ca atare ? !
Din mandria cea dintai omul isi permite sa blesteme si sa urasca, fiindca instinctul lui s-a cizelat pe alocuri din principii religioase, dar nu s-a dezis niciodata de mandria pentru care a cazut.