Adesea am gasit astfel de credinta in multe oameni (familia, vecini, prieteni). "Medicina este pentru necredinciosii", "Mama mea nu a fost niciodata la cabinet medical si, uite, m-a nascut sanatos/sanatoasa", "Exercitiul fizic sau sportul sunt pacate", "E mai bine sa te rogi, decat a lua vitamine sau miscare fizica...", etc. Si, credeti-ma, uneori sunt confuz, pentru ca este greu pentru mine sa accepta ca trebuie sa astepta totul de la Dumnezeu. Bineinteles, cand eu spun punctul meu de vedere, primesc calificative precum "ecumenist" sau "rationalist".

Bag seama că "ecumenismul" şi "raţionalismul" au ajuns cele două păcate groaznice cu care avem a ne lupta. Părerea mea este că bunul Dumnezeu ne-a dat cap cu scopul de a-l folosi. Tot pentru asta ne-a mai dat şi ştiinţa. Desigur, există un primat al credinţei asupra ştiinţei. Asta înseamnă aşa: dacă ştiinţa ne îndeamnă să ajungem la alte concluzii decât credinţa, concluziile ştiinţei trebuie ignorate, iar cele ale credinţei urmate.

Aplicaţie: spune credinţa că nu trebuie să folosim acidul folic ? Nu spune. Deci, putem folosi acid folic. Spune credinţa să nu folosim anticoncepţionale ? Da, spune. Prin urmare, nu trebuie să folosim anticoncepţionale.

Nu-ti mai spune punctul de vedere.
Fa-l doar :)