Parintele Cleopa vorbeste despre Iad si muncile iadului.Ti-au zis si altii mai sus.Daca nu ti-e familiara , poti citi aici : http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

Personal sunt de acord cu dansul in mare masura.Daca exista un loc unde este tot ce e mai bun si unde toate cele bune "sunt stranse la un loc" , inseamna ca exista si un loc unde sunt toate cele rele "stranse la un loc" , tot ce e mai rau si spurcat.Acel loc e Iadul , si Iadul exista.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena."

Matei 10:28

Pentru ca varza este oricum iar ceea ce predicati voi ca spiritualitate pana la urma tot la buzunarul omului tinteste.

Eu n-am facut decat sa expun mai bine varza, sa-si dea omul seama cu cine are de-a face.

Cred ca ma simt mai bine daca pot ajuta pe cineva. Mai ales sa nu fie pacalit.
Te-as ajuta si pe tine, dar cred ca esti dincolo de posibilitatea mea de ajutor..

In orice caz, ma bucur ca am inteles ce am avut de spus si daca ai sa stai sa meditezi mai bine cine stie, intr-o buna zi ai sa fii un om nou..

am citit postarea lui almaris si nu vad nici o referire la acuzatiile care i le aduci. cu ce a incercat sa o(il) pacaleasca?
Cred discutia pe un topic ar trebui sa fie constructiva,chiar dc apar opinii diferite.

Iadul are multe aspecte, este si un loc, si o stare de suflet. Daca sufletul omului nu e pregatit de Rai, adica nu este unit cu Dumnezeu, atunci nu poate merge decat in iad, caci dupa moarte nu mai este loc de schimbare.

Cei stapaniti de patimi (trupesti, sufletesti) in iad vor fi chinuiti de aceste patimi vesnic (de manie, de ura, de dorinta de curvi, etc...).

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca iadul este un loc de consolare facut de Dumnezeu pentru cei pacatosi, caci daca i-ar aduce in Rai, suferinta lor ar fi si mai mare.

Bogdan.

Surprinde acelasi aspect pana si Ion Creanga in povestea cu Ivan Turbinca:

"Şi atunci, ca prin minune, se şi trezeşte Ivan la poarta raiului! Şi, nici una, nici două, odată începe a bate în poartă cât putea. Atunci Sfântul Petre întreabă dinlăuntru:

— Cine-i acolo?
— Eu.
— Cine eu?
— Eu, Ivan.
— Şi ce vrei?
— Tabacioc este?
— Nu-i.
— Votchi este?
— Nu-i.
— Femei sunt?
— Ba.
— Lăutari sunt?
— Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?!
— Dar unde se găsesc de aceste?
— La iad, Ivane, nu aici."

Eu inteleg Iadul ca necesitate a raului de a se izola de bine. Este un mod de a fi la limita de jos a existentei, in care fiintele pot sa nu faca voia divina. Aceasta impotrivire presupune negarea scopului pentru care au fost chemati la viata.

Deci Iadul e consecinta negarii iubirii divine si a semenilor nostri. Este o lipsa de iubire, o lipsa mai mare sau mai mica, dupa alegerea noastra.

O intrebare mai buna ar fi: cum este Raiul?
De ce sa nu intreb despre locul spre care tintesc?
Credinta nu trebuie sa aiba drept samanta frica ci dragostea.
De parca as fi la targul auto si ma interesez ce optiuni am ca sa stiu ce aleg.
Daca o sa descoperi ca iadul nu este chiar asa rau ce faci?
Bai' ia sa vedem...cine vine cu oferta cea mai buna?
Cum este raiul?
Chiar iti doresti sa ajungi acolo?

Si totusi, mai este loc de schimbare:

- rugaciunile, pomenirile, deci dragostea celor ramasi in viata pot sa schimbe starea de rau a celor din Iad;
- functie de gravitatea starii de rau in care se gasesc, pot chiar sa se mantuiasca pana la Judecata Universala;
- cei din Rai nu stagneaza intr-o stare neschimbatoare si monotona de fericire eterna. Ei evolueaza continuu inspre asemanarea cu perfectiunea Lui Hristos, in vecii vecilor, facand mereu mai-binele (spre exemplu, acum se roaga pentru mantuirea noastra);
- dupa Judecata de Apoi nu stim ce va fi. Cert e ca cei mantuiti de rau vor avea sansa apropierii tot mai mult de Creator, pe cand ceilalti se vor chinui in conditia pe care au ales-o, in vecii vecilor;
- sunt foarte curios cum va arata "veacul" viitor, apoi eonul numarul 9, apoi "ziua" a zecea samd. Cert este ca este recomandat sa intram in ziua a opta de partea binelui... :)

Raiul este ceva "fara pic de ironie", cum a zis candva Parintele Staniloae. Adica nici cel mai mic rau nu-si are locul in Imparatia Sfintilor.

Daca filosofia vietii tale nu presupune dragoste pentru cei din jur, adica fapte bune facute cu credinta dreapta in Dumnezeu, daca nu te sacrifici macar nu pic pentru binele celorlalti, atunci nu prea ai sanse sa ocupi un loc in Rai.

Frica are sens la inceput, cand esti despartit de Dumnezeu din cauza rautatii care zace in tine. Pe masura ce te cureti de rele, frica va fi inlocuita treptat de dragoste, pace si bucurii... Astfel vei pregusta mantuirea [de rau] inca din timpul vietii acesteia, intelegand "in ghicitura" ce va urma dupa trecerea la nivelul urmator al existentei.

Sa dea Bunul Dumnezeu ca nimeni sa nu afle vreodata ce inseamna cu adevarat iadul!