Vaaai, câtă dreptate n-ai!

Vaaai , dar matale împarți dreptatea ?
Nu am stiut :))))

Sa inteleg ca esti de acord sa fie omorat copilul ala cu malformatii?

nu stiu cum faci tu dar de fiecare data intelegi exact pe dos .....ori intelegi ce vrei tu .....NU , NU SUNT DE ACORD CU ASTA !


dar tu ?

:))))) iar vrei sa intri intr-o discutie pe care nu o poti duce pana la capat ?

multumesc pentru raspuns ........deci e bine sa cercetam .......

am vazut recent un material in care cercetatorii australieni au analizat povestea cu arca lui NOE , dupa analizarea dimensiunilor clar specificate in Biblie , au ajuns la concluzia ca FIZIC VORBIND , nu ai cum sa pui toate speciile de animale intr-o asemena constructie pentru ca pur si simplu nu ai loc ,

as putea sa mai dau exemple in care DIN PUNCT DE VEDERE STIINTIFIC , ceea ce se spune in Biblie este imposibil insa ma opresc aici .......intrebare mea este ,

ce facem atunci cand , cercetand ne dam seama ca unele fapte sau evenimente nu sunt 100 % reale ?

incepem sa avem indoieli?

De ce nu? Da, indoieli constructive. Adica nu aruncam si copilul din albie.

inteleg ca biserica si stiinta fac casa buna in viziunea voastra dar asta poate ACUM , caci in trecut lucrurile stateau cu totul si cu totul altfel .......biserica a fost silita sa isi reconsidere atitudinea despre stiinta .........ce ar spune oare galileo galilei , giordano bruno , isaac newton , de charles darwin nici nu vreau sa pomenesc .........

A insistat cineva să pomeneşti???

Orice act de cercetare e întreprins de un om, de o fiinţă cugetătoare, cu anumite capacităţi personale, de care depind atât actul cercetării cât şi finalitatea lui. De exemplu, tu şi cu mine putem cerceta pe un vecin de-al meu care e bolnav de schizofrenie. Cred cu tărie că atât demersul cercetării cât şi concluziile şi intervenţiile noastre vor fi net diferite în multe privinţe.
Aşadar, cunoaşterea faptelor şi eventimentelor atârnă în mod decisiv de persoana care cunoaşte.
Ceea ce e "real" pentru unul, poate fi "ne-real" pentru altul sau poate avea semnificaţie şi impact diferite, în toate planurile.

Îndoiala este un fenomen, o stare sau chiar o activitate complexă pe care o experiază orice om de-a lungul vieţii sale. Uneori îndoiala e foarte folositoare, alteori nu. În lunga aventură a vieţii momentele/perioadele de îndoială pot alterna firesc (sau nefiresc) cu perioadele de certitudine.
Îndoiala bine asumată duce de obicei la creştere, la dezvoltare, iar în cele duhovniceşti duce la sfinţire.
Există şi o ştiinţă, o artă, o înţelepciune a îndoielii, după cum există ignoranţă şi prostie şi nebunie.

Să ne lipim de Dumnezeu şi de oamenii Lui pentru a dobândi şi păstra îndoiala cea bună!