Cred ca ai dreptate,tinand seama ca traim timpuri in care nu se mai fac casatori "din frageda pruncie" ar trebui sa se educe tineretul din timp pt.a sti cum sa lupte cu aceasta avalansa de hormoni.

Fara doar si poate , Biserica incurca o societate care vrea sa se dezbrace de sacralitate
dar de multe ori criticile care apar la colturi de strada sau pe paginile ziarelor sunt doar asa de dragul criticii , face parte dintr-o "cultura" a strazii care iti "cere" sa critici preotimea ca sti tu bine (defapt nu sti absolut nimic concret) ca popii se lafaie in lux si prostesc multimile sa le dea bani (pe mine nu m-a prostit niciun preot pana acum sa-i dau bani din credulitate)
Asa cum am zis s-a creeat o "cultura" in care Biserica e doar o haita de popi profitori care canta prin biserici ca sa faca bani, fara insa sa se studieze in adevar credinta, scrierile scripturii si a sf parinti uni, lipsiti de educatie religioasa chiar cred ca intreaga Biserica se limiteaza la un popa care canta ceva aiurea pe nas si 3 babe care-l asculta si ii dau bani, iar faptul cel mai trist e ca multi oameni cu pretinsa educatie au aceasta conceptie despre Biserica

Eu nu am mai vazut de mult un reportaj despre manastirile, duhovnicii din tara. Avem locuri si parinti minunati. Dar se pare ca asta nu ne trezeste interes.

Ne place sa atribuim unui caz particular, atributul de general. Ca si cand daca un preot a gresit cu ceva, toti preotii sunt asemeni acestuia.

Nu stiu de ce se depune tot efortul in a scoate in evidenta doar lucrurile negative. Si asta, nu vine dintr-o dorinta de a le indrepta.

Cei care nu au nicio legatura cu Biserica ajung sa creada ca numai astfel de lucruri se petrec in ea, ori stim cu totii ca nu-i asa.

Nu sunt impotriva prezentarii aspectelor negative, dar sunt dornic sa vad o prezentare completa si nu incompleta a Bisericii.

Cred ca scandalul facut in jurul Bisericii starneste interes si e degraba aducator de satisfactii unei anumite categorii de mireni care simt ei, in sinea lor, ca nu sunt asa cum ar trebui, si care traiesc unele mustrari de constiinta, mai vagi ce-i drept. Si cand li se spune ca preotii (pentru ca de fapt, cand ne referim la Biserica la TV, la asta ne referim), ei isi linistesc astfel constiintele, isi zic ca aha, uite si la aia ce fac si ce dreg, indreptatindu-se astfel, si simtind si un soi de voluptate.

E ca si cum ai ciuda pe cineva sau iti invidiezi un sef - exemplu nu prea fericit, dar treaca, de dragul comparatiei -, nu-ti place sa faci ce zice el desi intr-un fel stii ca ar trebui. Si aflii vreo traznaie despre el si te bucuri pe urma, ca aha, nici el nu-i perfect, si el e ticalos, e la fel de ticalos ca mine, chiar.

Asa ca nu mai e nevoie sa il ascult. Inotam toti in aceeasi ciorba pacatoasa, nu o sa vina nimeni sa-mi dea mie lectii de moralitate si nu mai sunt obligat sa cred ca eu sunt pacatos si altii-s buni.

Deci distractia asta cu aruncatul de gunoaie in Biserica -- Institutie si preoti - nu se va termina, pentru ca are priza. E un subiect care nu lasa pe nimeni indiferent. Vorba aceea, la fotbal politica si religie ne pricepem toti.

Nu cred ca are vreo legatura cu banii care circula prin biserica, nici macar cu averile preotilor sau cu alte mascari, ci pur si simplu ne bucuram patologic, din mandrie, ca sunt si ei la fel de cazuti ca noi. Pentru ca daca n-ar fi asa, nu am lua ca etalon modelele negative. Cu totii stim ca exista si preoti minunati, care sfintesc locurile in care slujesc, dar de astia nimeni n-are chef sa vorbeasca, pentru ca atunci cand o facem, nu ne mai putem hrani orgoliile si nici nu ne mai putem indreptati.

Cei sapte ani de acasa , ce cu desavarsire lipsesc fac ca aceasta avalansa sa fie de necontrolat pentru perioada următoare ei . Fa copiii Langule, fugi apoi în Spania înapoi şi când vei reveni acasă, avalansa va fi în plină floare la copiii tăi. Când părinţii vor reuşi să rămână totuşi părinţi şi horomonii copiilor lor vor fi dirijaţi în direcţia cea bună. Prea mult aşteptăm de la societate, uitând că şi noi suntem parte din ea .

Da, educatia din familie. Si ceva ce eu nu am avut, dar cred ca daca as fi avut, as fi fost cu totul altfel: Impartasirea si Sfintele Taine, inca din copilarie, traversand adolescenta si ajungand pana la varsta aceasta. Sunt sigura ca sufletul meu ar fi aratat cu totul altfel si multe rani si pacate n-ar fi existat.

Cat or fi ei de hormoni si cat de mare o fi curiozitatea de a incerca, cred ca Sfanta Impartasanie ar fi mai puternica si ar aduce oarecare pace intr-un corp supus furtunilor de la tzashpe ani.

Nu e bine nici sa minimalizam....
Dar pe de alta parte atitudinile foarte dure induc tinerilor initial o teama, o stare de angoasa, care poate deveni foarte usor o atitudine de revolta fata de Dumnezeu. Citeam zilele astea intr-o carte a unui apologet al crestinismului (sub toate formele) din SUA, Dinesh D`Souza, spunea ca propaganda ateista prin campusurile universitare americane isi baza retorica tocmai pe atitudinea unor membrii ai Bisericii fata de sex si procesele specifice pubertatii.

Cred ca o atitudine mai nuantata ar fi mai potrivita.... un preot care sa discute cu tinerii problemele specifice pubertatii si adolescentei ar atrage pe mult mai multi spre Biserica decat unul care trimite in Iad. Prin asta nu vreau nici pe departe sa scuz mahalia, care prin insasi natura ei e o anormalitate, ci vreau doar sa arat ca lucrurile pot fi privite si altfel.

Ori nu ma exprim bine,ori nu sunt inteles.In sfarsit...Am un baiat dl.Cristi,un baiat cu care am discutat ca si cu un prieten.Are 19 ani,s-a scolit practic in Spania.Am discutat cu el despre toate problemele aparute in ultimii 9 ani,droguri,fete,alcool...si,multumesc Domnului,cu foarte bune rezultate.Dar,in mintea mea inghesuita,nu pot sa pricep de ce este pacat cand un adolescent are un vis erotic si trebuie sa faca un "canon".Toti am fost tineri si stim ce inseamna a ne indragosti.Ce solutie propuneti dv. unui adolescent pt. a evita un vis erotic?Cat despre societate,intr-adevar astept mult de la ea,asa cum astept mult de la mine si tocmai de asta imi spun punctul de vedere,care nu intotdeauna place.