Nu exista nici o dovada pentru existenta lui Dumnezeu! Absolut nici una!
Nici macar minunile, vindecarile miraculoase, sau aratarile, pentru ca nici una nu ni-L arata pe Dumnezeu. Asa zisa ratiune a omului poate reinterpreta orice, facand orice eveniment sa "sune bine" pentru orice teorie. Eu cand nu credeam in Dumnezeu, insa auzeam de foarte multe minuni in jurul meu (de la oameni cunoscuti, demni de incredere), le "explicam" pe toate prin prisma "energiilor". Ziceam ca sunt energii pozitive, ca omul cand se roaga declanseaza niste energii care il fac mai puternic, si tot asa. Si pe moment constiinta se usura, nu mai era nevoie de Dumnezeu. Insa minciunile acestea nu tin.

In cea mai mare deznadejde il poti descoperi pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca Dumnezeu vrea ca tu sa deznadajduiesti, ci ca puterea Lui e atat de mare, incat pana si in starea aceasta te poate ajuta. Daca te-ai ruga sincer, cu lacrimi, sa te ajute Dumnezeu, sa te lumineze, ai vedea cu ochii sufletului cea mai mare minune, mai mare decat minunile palpabile - minunea lucrarii lui Dumnezeu in noi.

Deci nu iti poate arata nimeni dovezi pentru existenta lui Dumnezeu, nu pentru ca Dumnezeu e sadic si nu Se arata. Asta inseamna CREDINTA, pana la urma. Daca am vedea, nu am mai crede, ci am sti. Credinta se raporteaza la lucruri pe care nu le poti vedea, pe care nu le poti dovedi. Si aici putem intui putin marea dragoste a lui Dumnezeu. Daca ni s-ar arata tuturor, atunci n-am mai avea de ales, am asculta de El ca de un tiran, pentru ca L-am avea mereu in fata ochilor si ne-ar fi frica. Insa Dumnezeu vrea sa lucrezi poruncile Lui din dragoste, nu din obligatie, de aceea nu-L vedem cu ochii trupesti in viata aceasta.

Tu vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu cu mintea si atat... pai e ca si cum ai vrea sa privesti planetele cu un binoclu. :) Lucreaza macar cu "telescopul", adica cu sufletul. ROAGA-TE! Roaga-te puternic si vei simti lucrarea lui Dumnezeu. Si va fi o dovada mai puternica decat orice ti-am putea spune noi aici.

Dumnezeu sa iti ajute!

Din mesajul tau constat un echilibru. Insa trebuie sa intelegi ca la Dumnezeu ne ridicam prin ratiune, dar aceasta trebuie ajutata de har. Credinta devine pentru crestin vederea celor nevazute, de aceea pe unele le putem accepta prin ratiune, dar altele sunt acceptate prin credinta- credinta nu ca act irational- impotriva ratiunii, ci ca act suprarational.