Eu cred ca ne putem mantui doar cand vom ajunge la asemanare cu Dumnezeu.
Ca sa ajungi aici va trebui sa te cunosti pe tine in relatie cu Dumnezeu si apoi in relatie cu creatia Lui....ajungand la aceasta cunoastere, convorbirile cu Dumnezeu le vei intelege altfel iar drumul vietii il vei parcurge altfel...nimic din ce este exterior lui Dumnezeu nu va mai avea loc in viata si mersul tau si tot ce vei intampina va fi bun pentru tine pentru ca tu stii ca vine de la Dumnezeu din motivele Lui pentru a te ajuta pe tine in traseul tau catre asemanarea cu El.

Fara smerenie adevarata, mantuirea nu e posibila. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui, spune Pasalmistul.

In Patericul egiptean citim ca "nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata.
Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ?
Si ei ziceau : noi nici nu mancam, nici nu bem.
Dar cu privigherea ?
Si ei raspundeau : noi nu dormim.
Cu pustnicia ?
Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem.
Cu ce iesiti dar ?
Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor."

Și iubire ne trebuie.

Desigur, iubirea e cea mai importanta virtute. Dar fara smerenie, omul nu poate iubi.