Modelul meu de moralitate, de smerenie, de credinţă şi de răbdare este Cristos. Acesta este modelul absolut şi El este preot absolut. Modele mai sunt sfinţii, adică persoane despre care Biserica îmi spune că în mod sigur se află în rai şi pot fi urmaţi ca exemple. Preoţii ? Unii sunt mai aşa, alţii mai altfel. Pe toţi, putem să presupunem, i-a chemat Cristos. Unii au răspuns într-un fel, alţii mai altfel. În timpul vieţii Sale pe pământ, el a chemat la preoţie 12 bărbaţi. Toţi au lăsat toate ale lor şi L-au urmat. Dar unul dintre ei nu L-a urmat până la capăt. Acela despre care Supremul Judecător spune că mai bine i-ar fi fost dacă nu s-ar fi născut. Să lăsăm, deci, Supremului Judecător grija de a-i judeca pe cei pe care i-a chemat, iar noi să avem grija noastră şi să vedem ce facem cu preoţia noastră cea de obşte. Să lăsăm lor răspunderea de a-şi onora hainele lor împărăteşti, iar noi să ne luăm răspunderea de a onora haina cea albă pe care am primit-o la Botez, aceea spălată în scump sângele Lui.

Foarte bine faceţi. Sunt sigur că realizaţi că ceea ce respectaţi, de fapt, este ministerul pe care îl are preotul, deosebind între slujire şi slujitor. Sper că acelaşi respect l-aţi avea faţă de mama dv, chiar dacă s-ar întâmpla să auziţi că bârfeşte alte mame şi nu este împăcată cu ele. Ea şi numai ea e mama noastră: sănătoasă ori bolnavă. Ei trebuie să-i sărutăm mâna şi o vom urma în sfaturile pe care ni le dă şi nu neapărat în exemplele pe care ni le dă.

Pacatele vazute ale preotilor nu sunt ceva nou, nici nu vor ajunge vreodata ceva vechi.

Sa luam aminte ! Nicaieri nu ridica diavolul lupte mai mari si valuri mai infricosatoare decat in manastiri si in biserici, intre calugari, intre preoti si intre teologi. Nicaieri nu se arunca diavolul mai cu putere decat intre aceia dintre crestini care vor sa isi inchine viata lui Dumnezeu, urmand cuvintelor liturgice: "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra, Lui Hristos Dumnezeu sa o dam. / Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate."

Oare nu este si firesc acest lucru, ca tocmai acolo unde diavolul simte ca incepe sa isi piarda din putere, el sa intareasca luptele spre a castiga ce credea ca, mai inainte, detinea ?! Este firesc, deci si ingaduinta noastra ar trebui sa fie mai mare, tot asa cum si asteptarile sunt mai mari.

Fiind post (si nu unul oarecare), se pare ca exista ezitari in a se alatura lumea condamnarii-obiceiurilor-proaste-ale-preotilor. Poate dupa... ;)


Judecati de cine si unde/cand?
Cu teoria vad ca stai bine..

Nu sunt, ar avea vreo importanta?

E corect sa le vezi acolo unde exista. Daca le vezi unde nu sunt, de ce te miri ca esti dez-amagita? Doar tu te-ai amagit..

Si care e legatura cu problema in discutie?
Raportul dintre Liturghie si preot este acelasi dintre preot si vesmintele care le poarta..
Daca nu vezi decat vesmintele si nu ceea ce ele arata...

Bun obicei. Dar de ce o faci?

Dumnezeu nu obliga.
Nu vad de ce muritorii isi aroga mai multe drepturi decat Dumnezeu.

Ar trebui sa fie asa. Dar dupa masura fiecaruia.

Dar ce ar fi sa translatezi discursul despre obligatiile preotului la cele de crestin.
Si pe urma sa te intrebi nu daca altii le respecta automat si implicit, ci sa te intrebi tu in ce masura iti respecti obligatiile de crestin.
Si fara "vai, dar eu pacatoasa ...".

Ah, asta inseamna ca va trebui sa mai treaca ceva timp pana vei ajunge sa cunosti personal sursa sfinteniei celor pe care tii musai sa-i vezi sfinti mai presus de liberul lor arbitru si limitarile pe care fara doar si poate le ai si tu.