In Biserica binecuvinteaza preotul si episcopul!
Omul poate doar sa iti doreasca sa fii binecuvantat insa nu detine harul pe care preotul il primeste la Taina Hirotoniei.

Daca ne referim strict la gestul liturgic, numai cel ce a primit harul preotiei poate binecuvanta.

Dar termenul suporta sensuri si practici multiple. Omul primeste binecuvantarea lui Dumnezeu, dar si el il poate binecuvanta pe Dumnezeu, altfel spus "vorbindu-L de bine" sau dand slava numelui Sau.("Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul...") Crestinul poate binecuvanta un semen de-al sau oferindu-i ceva, un prinos. Primim binecuvantare din partea duhovnicului sa ne impartasim sau sa pleca intr-o calatorie. Monahul trebuie sa primeasca binecuvantarea staretului in tot ceea ce intreprinde.

Cand binecuvantarea vine de la Dumnezeu la om, ea este revarsare de binefaceri; cand insa vine de la om la Dumnezeu, ea inseamna lauda, preamarire, multumire. (IPS Bartolomeu Anania)

Orice om poate binecuvanta,dar depinde de situatie. De exemplu oricine poate face semnul crucii peste mancare si s-o binecuvanteze,sau sa faca semnul crucii peste paul pe care doarme,pe perna etc. Totusi,sa nu "ne-o luam in cap" in legatura cu capacitatile noastre de binecuvantare :)

Tare greu de inteles imi este episodul in care Isaac, ajuns la batranete, doreste sa-i dea binecuvantarea sa lui Isav. Inselat de Iacov, nu o mai primeste Isav, ci Iacob. Pentru Isav, tatal nu mai are decat o consolare modesta, aceea de a se elibera oricand de sub stapanirea fratelui sau. Poate explica cineva sensul acestei binecuvantari irevocabile?

Cuvantul de binecuvantare rostit de un tata , mai ales patriarh, avea puterea unei proorocii. Proorocia nu inseamna numai descoperirea lucrurilor viitoare. Datorita autoritatii pe care i-o da proorocului trairea cu Dumnezeu, in momentul in care proorocul rosteste proorocia deja ingerii se grupeaza pentru implinirea ei. In cer se fac planuri si se actioneaza; deja a inceput lucrarea proorocita de el. Primul pas este aranjarea lucrurilor in plan spiritual, apoi in cel fizic. Aceasta inseamna puterea cuvantului.
Tocmai pentru ca Isaac stia ca ceea ce spusese avea putere si e bun spus, nu a putut sa-si retraga cuvintele. Oamenii lui Dumnezeu imprumuta din calitatile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se razgandeste atunci cand promite o binecuvantare . Vazandu-se in fata faptului implinit, Isaac si-a dat seama, probabil, ca , pana la urma, asta a fost voia Domnului si nu mai putea schimba nimic.

Eu cred ca Dumnezeu a vrut sa-l binecuvinteze pe Iacob. In acest episod, Isaac se supune voii divine, chiar fara sa stie. Pentru ca, in esenta, Dumnezeu da binecuvantari, nu omul.
In plus, Isav si-a nesocotit dreptul de "intai-nascut" si i l-a vandut lui Iacob. Asa ca pierderea binecuvantarii e o consecinta a faptei lui.

Parcă şi părinţii (trupeşti) dădeau binecuvântare.

Mi-a placut ce ai spus.

Vad ceva asemanator si in pilda vamesului si a fariseului - desi cei mai multi credeau ca fariseul este cel ce implineste voia Domnului (postea, se ruga, dadea zeciuiala), deci el era cel indreptatit sa se intoarca indreptat spre casa, precum Isav de vreme ce era intai nascut era indreptatit sa ia binecuvantarea, totusi vamesul pleaca indreptat, dupa cum si Iacob ia binecuvantarea.

E un alt exemplu prin care ni se descopera ca Dumnezeu a ales pe cele slabe ca sa rusineze pe cele tari.

in ceea ce o priveste pe femeia respectiva din pacate cred ca preotul a avut dreptate :(