Mintea care sta in rugaciune este cu totul altceva, nu are nimic de a face cu citirea rugaciunilor in gind.

Tinutul mintii-n rugaciune este o stare de PREZENTA, de trezvie a fiintei de liniste si PACE, nu bolboroseala.

Cantitatea binenteles!

Nu se zice ca practica face perfectiunea?

si eu am citit despre treptele rugaciuni,cred ca si in pelerinul roman scria despre ele,dar am citit si ca un suspin din inima poate valora mai mult decat de zece ori tatal nostru.

La rugaciune conteaza sa ai constiinta ca stai de vorba cu Dumnezeu. Mie mi se intampla uneori sa am mai multe sa-I spun, alteori mai putin. Dar niciodata nu ma indrept spre rugaciune cu gandul ca prin cantitate voi ajunge la calitate, ci cu gandul ca vorbesc cu Dumnezeu.

eu sunt de parere ca importanta este calitatea....decat sa ne rugam zilnic mecanic fara sa intelegen rugaciunea mai bine o ora sau cat o fi dar rugaciunea sa fie sincera,pornita din suflet

La o logica de genul asta apeleaza si cei care se roaga f. putin spre deloc.
Zic ca rugaciunea aia scurta care o zic ei e culmea perfectiunii, cel putin in comparatie cu chinul prin care treci ca sa faci tot canonul de rugaciune, care pana la urma mai mult de 1/2h oricum nu dureaza
.

De multe ori este buna si cantitatea.

Mai bine mult si prost, decat putin si prost.
Macar vede Domnul ca nu suntem lenesi. Suntem prosti, dar nu lenesi.
Dupa mult si prost, poate vom ajunge si la putin si bun.

Nu se ajunge la rugaciune de calitate ,decat prin cantitate; un atlet daca vrea la olimpiada sta cateva ore pe pista de atletism,daca vrea in concursul judetean poate sa stea juma' de ora . depinde ce TINTE isi propune fiecare si cat se straduieste,atat va primi de la Dumnezeu.trebuie sa ne ferim de EXTREME care sunt ale dracilor,ori deloc, ori ore intregi inca de la inceputul antrenamentului nostru, fara discernamant.=>adevarul e ca daca te straduiesti si chiar exagerezi, experimentand ....dupa un timp poti sa apreciezi unde te afli si cat poti ...si te repui pe o pozitie pe masura ta .

o carte extraordinara pe care o recomand e "Sf. Teofan Zavoratul-Rugaciunea." ,n-am gasit-o in format electronic dar puteti sa o cumparati ca nu e scumpa e 7 sa 8 lei dar e nepretuita...

Simt că problema e un pic absurd pusă. Asta, fiindcă noţiunea de rugăciune mi se pare antinomică faţă de cea de cantitate. E ca şi când ai măsura înălţimea cu kilogramul. Dar, strict în aceşti termeni în care e pusă, aş răspunde că cea mai importantă este cantitatea. Să nu ne amăgim cu ideea că o rugăciune pe lună fac cât 10 pe zi dacă e bine spusă, că nu o vom spune bine nici pe aceea.

Eu mă rog cu regularitate în următoarele împrejurări: seara (asta o consider obligaţie, deşi nu face parte din cele 5 porunci ale Bisericii) şi la masă. Duhovnicul meu insistă şi asupra rugăciunii de dimineaţă, ceea ce uit frecvent să fac. Acestea sunt rugăciuni mentale când sunt singur, sau vorbite când sunt în familie. Sunt în formă fixă. Mai practic rugăciunile penitenţiale, cu precădere în zile de post şi în biserică. Mai sunt rugăciuni cu intenţie specială (pentru sănătatea cuiva, pentru convertirea altcuiva, etc), care au la început parte fixă iar apoi formă liberă. Tot aşa, cu parte fixă urmată de parte liberă, mai mă rog la începtul lucrului, după ce îmi pun halatul: lui Cristos, doctor al sufletelor şi a tot trupul, de multe ori şi Sf Fecioare şi Sf Pantelimon. La sfârşitul Sf Liturghii, obişnuiesc să fac cu copii o decadă de Rozariu la icoana sau statuia Maicii Domnului. Uneori, sâmbăta, fac un Rozariu întreg, cu intenţie secretă. Uneori înalţ un gând către Domnul de câte ori plec la un drum lung şi când întâlnesc o salvare. În sfârşit, mai fac Actul de Căinţă în zilele care preced împărtăşirea şi rugăciune pentru amintirea păcatelor la examenul de conşiinţă, când simt că e ceva de care nu îmi amintesc. Cam astea sunt rugăciunile pe care le fac.

Rugaciunea trebuie traita nu bolborosita...rostirea mecanica duce la mecanizare...sau cum ar spune unia : "uite un strung care citeste Biblia" :22: