Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Ce ati facut cu copiii vostri? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=9283)

horatiu.miron 02.07.2012 16:37:40

Multi oameni nici n-ar trebui sa faca copii, in primul rand. Dar la noi, la romani, mai intai il turnam, apoi ne gandim cu ce-l crestem.

delia31 02.07.2012 17:04:50

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 242311)
Cat de dureros, avem parte in zilele noastre de o campanie cu urmatorul mesaj: "Copil, caut timp. De petrecut cu parintii mei"




Rugaciunea unui copil trist

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul.

Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăiește televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenției, așa încât toți să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute.

Mi-ar plăcea să mi se dea atenția deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcționează… Și să-i țin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar și atunci când vine obosit de la muncă.
Și mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură și plictisită. Iar frații și surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Și să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ți cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăiește orice televizor.”

http://www.copilul.ro/_files/copil_caine_rugaciune.jpg

Adriana Cluj 02.07.2012 17:41:22

Citat:

În prealabil postat de Marius22 (Post 239799)
Mai devreme sau mai tarziu, ca parinti, vom culege roadele petrecerii sau nepetrecerii a cat mai mult timp, cu folos, cu propriii copii.

Familia de astazi are nevoie, mai mult ca oricand, de o viata in Biserica, impreuna cu Hristos. Acesta este locul unde putem afla odihna sufletelor noastre, unde iubirea noastra se poate desavarsi si unde putem invata sa ne bucuram curat de toate cele ale lumii.

Copiii au nevoie de modele sanatoase pe care sa le urmeze, si daca nu le gasesc in parinti, le vor cauta in alta parte. Altfel, exista toate sansele ca modele alese de ei, sa fie unele negative.

Foarte bine spus.

Yasmina 02.07.2012 19:17:13

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 455826)
Rugaciunea unui copil trist

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul.

Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăiește televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenției, așa încât toți să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute.

Mi-ar plăcea să mi se dea atenția deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcționează… Și să-i țin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar și atunci când vine obosit de la muncă.
Și mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură și plictisită. Iar frații și surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Și să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ți cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăiește orice televizor.”

http://www.copilul.ro/_files/copil_caine_rugaciune.jpg


Draguta poza :)

Nu stiu cine a scris acest material,insa nu inclin nici spre cealalta extrema aceia in care copiii sunt centrul atentiei,al universului,al buricului.
Cum adica sa nu-l intrerupa nimeni cand vb?Dar cine se crede copilul acela,vreo personalitate?
Copiii trebuiesc iubiti dar trebuie sa-si cunoasca si lungul nasului!

Ekaterina 23.07.2012 02:41:02

Citat:

În prealabil postat de delia31 (Post 455826)
Rugaciunea unui copil trist

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul.

Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăiește televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenției, așa încât toți să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute.

Mi-ar plăcea să mi se dea atenția deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcționează… Și să-i țin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar și atunci când vine obosit de la muncă.
Și mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură și plictisită. Iar frații și surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Și să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ți cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăiește orice televizor.”

Aceasta rugaciune reflecta o realitate dura. Cata tristete poate sa simta un copil atunci cand vede ca orice altceva merita atentie, in timp ce el este ignorat. Copilul are nevoie de dragostea si afectiunea parintilor, are nevoie sa fie ascultat si inteles, sa fie ajutat atunci cand il incoltesc temeri.

Am vazut de multe ori aceasta tendinta a desconsiderarii persoanei, evidentiata in faptul ca omul prefera sa se uite la televizor in loc sa caute si sa pretuiasca prezenta unei alte persoane. Oare de ce?

ioan cezar 23.07.2012 04:15:00

Pentru ca e mai comod.
E mai comod sa credem ca avem intimitatea asigurata, cand, de fapt nici nu stim ce este ea (deoarece o confundam cu sexul sau cu dragalaseniile dulcici).
Intimitatea e o cucerire, pentru obtinerea careia e nevoie sa dam jos toate mastile, incet, incet.
Televizorul ofera o alternativa calduta pentru a ne refugia in lumi unde responsabilitatea noastra este nula. Eventual ne imaginam ca suntem implicati (imaginatia si avatarurile ei...) in mijlocul evenimentelor.
Pe cand intimitatea e o confruntare reala. Cu noi si limitele noastre, cu disponibilitatea de a jertfi iubitor etc.

Eu am aruncat televizorul la ghena acum 3 ani, primind imediat eticheta de diliman, "doar" pentru ca fiul meu cel mic isi pierduse si acuitatea vizuala si o parte din minti stind ore-n sir la televizor (inclusiv noaptea, pe ascuns).
Astazi sunt multumit si multumesc lui Dumnezeu pentru ca am facut, fie si in ceasul al 12-lea, acel gest.

ioan cezar 23.07.2012 04:16:45

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 455851)
Draguta poza :)

Nu stiu cine a scris acest material,insa nu inclin nici spre cealalta extrema aceia in care copiii sunt centrul atentiei,al universului,al buricului.
Cum adica sa nu-l intrerupa nimeni cand vb?Dar cine se crede copilul acela,vreo personalitate?
Copiii trebuiesc iubiti dar trebuie sa-si cunoasca si lungul nasului!

Cu totul de acord, draga Yasmina!
Psihopatii de azi sunt fostii copii rasfatati de parintii egoisti si iresponsabili.

Irina CC 24.07.2012 13:21:26

Copii si parinti
 
Citat:

În prealabil postat de windorin (Post 239952)
Bine spus.
Problema este ca nu doar parintii vor culege roadele educatiei oferite copiilor, ci intreaga lume. Un copil bun bucura si odihneste pe toti, oriunde, in vreme ce un copil "stricat" de parintii sai, va suferi mult oriunde si va obosi pe cei din jurul sau.

Avem nevoie de parinti sfinti.
Un parinte zicea ca lumea va tine atata timp cat o candela inca va mai arde in camara unei case de crestini.

"Ceea ce-i mântuiește și-i înrâurește spre bine pe copii este viața din casă a părinților. Părinții trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinți prin blândețe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însuflețire, înflăcărare și iubire pentru copii. Iar bucuria ce le va veni și sfințenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor. De obicei, pentru purtarea rea a copiilor greșesc părinții. Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinții nu se sfințesc, dacă nu luptă, fac mari greșeli și transmit răul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă părinții nu trăiesc o viață sfântă, dacă nu vorbesc cu iubire, diavolul îi chinuiește pe părinți prin împotrivirile copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înțelegere dintre părinți este tot ceea ce trebuie pentru copii. Mare pază și ocrotire."

Din cartea: Ne vorbeste Parintele Porfirie

(Sfantul Munte Athos)

De-as fi avut ochii deschisi in urma cu 25 de ani, sau chiar si mai incoace, 10-15 ani, tot nu era tarziu...Ne rugam acum, dar parca nu se clinteste nici o frunza in adierea rugaciunii noastre de parinti.
Doamne ajuta.

kikyo_ea 24.07.2012 14:47:24

Eu propun sa ne sfatuim reciproc despre cum ar trebui sa ne crestem copilasii asa incat iubirea de Dumnezeu sa fie cea mai importanta valoare din viata lor (ma refer la scara valorilor). Sfaturi practice, lucruri marunte dar foarte importante pentru viata lor duhovniceasca.

kikyo_ea 24.07.2012 15:13:35

Sa incercam sa rezolvam atat cat putem, probleme copiilor nostri. Sa actionam atunci cand simtim ca este nevoie. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem copiii, sa ii tratam diferit in functie de propriile lor nevoi.

Toate problemele si patimile de mai tarziu prind radacini inca din copilarie.
Furia, violenta, lacomia, egoismul ....etc. toate isi au radacinile in copilarie.
Din pacate, acasa parintii nu mai au timp de proprii lor copii... Alearga dupa bani ca sa poata supravietui dar uita ca intreaga lor avere pamanteasca ar trebui sa fie copiii.

Anul acesta am predat limba engleza la clasele a III-a si a IV-a deoarece titularul s-a detasat in Bucuresti si ei au ramas fara profesor. Clasa a IV-a este o clasa "problema".
Am tot incercat sa comunic lucruri mai personale cu ei insa nu voiau sa discute asa ceva de teama ca ceilalti vor rade de problemele lor.

A avut loc un incident neplacut, cu tatal unei fete rrome care fusese injunghiat. Ceilalti copii au inceput sa rada de ea si aceasta suferea foarte tare. Dupa ce am cunoscut mai bine situatia ei, am comunicat-o si colegilor.
Aceasta fetita a fost abandonata de mama deoarce tatal era violent si a plecat in Spania. Fata a fost apoi adusa la Timisoara de tata ca sa o trimita mamei dar fara sa se vada fata in fata. Mama n-a mai venit sa o ia si aceasta a crescut pe unde a putut. Tatal s-a mai schimbat pe parcurs si cand a aflat ca este inca in Timisoara a mers sa o aduca acasa. Stefania face curatenie, calca, spala, gateste... Tot ce ar trebui sa faca o mama.
Aceasta a inceput printre lacrimi sa le spuna colegilor cum mama sa i-a spus la telefon ca nu vrea sa o mai vada niciodata, cum tata vine uneori noatea beat si o bate pe ea si fratele ei... si multe alte probleme.

Toti copiii erau inmarmuriti... Una din colege a inceput sa planga si am intrebat-o daca e impresinoata sau daca are anumite probleme. Mi-a spus ca si mama ei este plecate in Spania de un an si ca ii este teama ca familia se va destrama. "Nu am nevoie de lucrurile ei, nu imi trebuie nimic.... vreau doar sa vina acasa... sa fim o familie."

Usor-usor fiecare copil a inceput sa isi spuna problemele... Unul nu avea locuinta si statea intr-o cladire dezafectata, altul parinti care lucrau pana seara si nu aveau timp nici sa vada carnetul de note plin cu calificative de FB.

Am realizat ca acesti copii au nevoie sa fie ascultati. Nimeni nu ii intreba care sunt dorintele lor. Noi oare ne ascultam destul copiii? Stim ce pasiuni, idei, dorinte au?

Educatia morala si religioasa trebuie sa inceapa in familie si sa fie continuata in scoala.
Sa ne ajute Domnul sa reusim sa ne cunoastem copiii, sa ne cunoastem pe noi insine si apoi sa ajungem sa Il cunoastem si pe El!


Ora este GMT +3. Ora este acum 10:40:08.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.