Da, fiindcă există o mare probabilitate ca cineva zelos în a apăra pe altul să nu moară în patul lui. Asta însă nu înseamnă că actul de a-L apăra pe Isus cu sabia a fost violenţă ilegitimă. Deci, părerea mea este că Isus se referă aici la o consecinţă temporală a scoaterii sabiei şi nu la o consecinţă spirituală (păcat). El nu spune "în iad vor pieri", ci "de sabie vor pieri". Sensul celor spuse (mai evident în "lasă acum !") este că ceea ce urmează să se întâmple (arestarea, patimile şi moartea Sa) trebuie să se întâmple şi nu că apărarea Sa ar fi un păcat. Părerea mea. De fapt, nu este numai părerea mea.Eu nu-mi amintesc să fi citit vreodată vreo lucrare în care vreun teolog serios să spună că acea încercare de a-L scoate pe Isus din împresurare ar fi păcat.

Parerea mea e ca orice lucru pe care-l facem si Dumnezeu nu e de acord cu el este un pacat. Si orice pacat are o consecinta spirituala si una temporala concretizata in ceea ce in VT se numesc "blesteme" [vezi Deut 28]. Cele nemarturisite si neiertate au ca si consecinta iadul, care este o consecinta temporala la fel de bine ca si una spirituala. Iar Dumnezeu ne-a spus sa ne ferim de pacat tocmai pentru ca are consecinte temporale si spirituale negative asupra noastra si a semenilor nostri.

Nu stiu daca acea incercare de a-l scoate pe Iisus a fost un pacat, cert e ca a fost o greseala, ceva nedorit de Hristos. Persistarea in greseala dupa ce ti s-a spus ca nu e bine se poate numi pacat. Acela a fost un act facut la disperare, iar disperarea vine din necredinta, care este de asemenea ceva nedorit de Dumnezeu, Avand insa in vedere unicitatea si dificultatea incercarilor din zilele acelea, Hristos a avut o mare doza de intelegere fata de ucenicii lui speriati . Si, oricum aceasta nu a fost sigur prima si ultima greseala facuta de ucenicii Lui, insa "dragostea acoperă mulţime de păcate."

Eu nu am inteles care este rolul acestui principiu; in mintea mea el se suprapune indreptatirii mele de a lua anumite decizii, uneori cautand sa vad eu insami doar binele sau cat mai mult bine.

(Este un rationament primitiv, dar asa percep lucrurile. In coada de peste ramane pt. mine si problema eutanasiei in cazul bolnavilor la care nu se mai simte efectul tratamentului. Sau minciuna folosita cu scopul de a proteja pe cel grav bolnav de eventualul soc la aflarea adevarului.)

Principiul dublului efect ne lămureşte imediat că eutanasia este un lucru rău, deoarece încalcă prima regulă. A ucide nu este nici bine şi nici moral indiferent, ci este rău.

Sint destule surse, iata una din ele, luata la repezeala
The Catholic Church in Scotland has voiced its concern for a new vaccine designed to eradicate cervical cancer, warning that it may encourage young girls to have sexual relationships, reports Scotland on Sunday.
“There are other sexually transmitted diseases besides HPV (Human Papillomavirus) that can be spread by casual sex, and by eliminating one element of risk it might act as a green light for promiscuous behaviour,” said the Catholic Church spokesman. (asta vorbeste de parca avem noroc ca exista bolile sexuale, ca ii mai sperie pe tineri sa faca sex)
Pina la urma am inteles ca s-au inteles sa administreze vaccinul (in Scotia) dar fara ca fetelor sa le fie aduse la cunostinta ca vaccinul nu le protejeaza de orice boala sexuala.
Prin opozitia la folosirea contraceptivelor (abortive) in cazul violurilor, interzicerea cu desavirsire a avorturilor chiar in cazuri in care viata mamei e in pericol (in El Salvador, tara catolica), opozitia in cazul folosirii prezervativelor in cuplu, chiar cu riscul ca unul din soti sa aibe HIV, opozitia in cazul folosirii celulelor stem.

p.s. Nu am nimic special cu BC, sint la fel de anticatolic ca anti-orice-religie.

Observaţi vă rog că cele enumerate de dv nu sunt sfaturi MEDICALE, ci MORALE. Mai precis, în primul caz (al Gardasil-ului) purtătorul de cuvânt al Bisericii din Scoţia ridică o chestiune morală asupra efectelor psihologice ale utilizării unui vaccin, iar în al doilea (al avortului), Biserica afirmă o interdicţie morală. Ca orice lucru, şi medicina poate fi pervertită, transformând-o din slujitoare a vieţii în slujitoare a morţii.

Un alt exemplu: când Biserica cere farmaciştilor catolici ca, dacă se poate, să nu pună în vânzare anticoncepţionale, definind acest lucru ca şi cooperare materială la păcat (o acţiune sau omisiune care, fără a fi păcat ea însăşi, contribuie la răspândirea răului în lume), înseamnă că acţionează în interiorul domeniului ei, al moralei, şi nu că dă "sfaturi farmaceutice".
Deci, acestea sunt chestiuni morale, asupra cărora Biserica are competenţă şi nu chestiuni medicale, asupra cărora nu are competenţă. Când Biserica va recomanda o nouă indicaţie pentru un medicament sau un alt interval de doze, abia atunci vom vorbi despre "sfaturi medicale".

Interdictia e o schimbare de intervale de doze, nu?

Nu, interdicţia înseamnă declararea caracterului imoral al folosirii unui anumit medicament, indiferent de doza la care este folosit.

Deci inseamna o modificare de doza (scaderea dozei de la x la 0 inseamna o modificare) ;)
Indiferent care ar fi motivul, moral sau nu (discutabil, bineinteles)

Nu, topcat, pentru ca nu recomanda "modificarea de doza" din punct de vedere medical, nu se raporteaza la consecintele medicale, ci la cele morale ale administrarii, sau neadministrarii unui medicament.

La fel cum o lege care interzice propaganda rasista sau eugenia nu se pretinde a fi un act stiintific, ci unul legal / moral.