Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

@Windorin - nu vad ce are persoana noastra de a face aici si vederea noastra "imbunatatita" cum spui tu relativ la noi insine.
Eu vad asa lucrurile:
Cand oamenii (eu, tu, costel, etc.) spun despre un preot ca are har, ei se refera la:
- este un preot bun, isi face cum se cuvine profesia
- are capacitati speciale prin care ne poate ajuta pe noi (individual) in problema noastra speciala.
Deci ne referim o data la harul primit de el la hirotonie si modul in care il foloseste si la anumite harisme.
Mi se pare f.important sa putem diferentia in acest mod un preot fata de altul, la fel cum o facem cu un medic, sau profesor, sau mai stiu eu.
Si preotii sunt f.diferiti intre ei.
Asa cum orice om se intereseaza si se duce la medicul sau profesorul de care are nevoie anume, asa este si cu preotii si chiar cu duhovnicii.
Mai ales ca un preot lucreaza cu sufletul omului si trebuie sa se potriveasca in multe privinte cu el (ca duhovnic mai ales).
Exista preoti care pot lucra cu blanzenie, incuraja mai ales pe cei mai fricosi si neindrazneti in multe, sau care au mari probleme sufletesti, preoti care pot vedea chiar problemele (din cate am inteles eu) chiar si acolo unde nu sunt, sau au capacitati vindecatoare.
Mai sunt si preoti sau duhovnici severi, care te zdruncina, care pot face rau unuia mai sensibil, dar se potrivesc altuia mai tare de nervi si suflet.

Personal am cunoscut un preot f.bun, bland, care a ajutat mult. Intelegea bine omul. Era parintele Galeriu.
Am citit despre parintele Cleopa. Acela m-ar fi facut praf, pentru ca eu asa limbaj si fel de a fi dur, n-as fi suportat (citeam ca striga "criminalo", sau ameninta cu bastonul, sau mai stiu eu).
Am citit de unii monahi ca vedeau niste lucruri (Cleopa, mi se pare ca Arsenie Boca, sau altul ca ii confund, sunt doi Arsenie) si dadeau sfaturi potrivite in acest sens.
Exact nu stiu despre asta.
La fel am auzit de puteri vindecatoare.
In concluzie fiecare isi cauta omul potrivit pentru problema sa: unii sa se vindece de o boala, altii de o problema de suflet, etc.
Si in functie de modul in care s-au simtit ei, pot spune: parintele cutare are har (de fapt har sau/si harisme speciale), sau nu.

Ca noi suntem sau nu buni, nu are importanta aici.

Ba are.. noi nu suntem buni :)

Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

Am iesi din criza financiara, daca "toate slugile netrebnice" si-ar pune asa ecuson... :15:

Din nefericire asa este Andrei. Dar nu-mi doresc sa fiu in codru si sa am parte doar de privighetori, imi doresc sa fiu in Biserica si sa am parte de oameni care au constiinta ca sunt in Biserica. Sa nu fiu rau inteles, nu sunt impotriva celor care au voce, dar ma intristez cand vad ca oamenii se opresc doar la voce, considerand ca aceasta este cea mai importanta, care cred ca aceasta descopera ca este "ales" de Domnul.

Costel, trebuie sa fi cu multa deschidere catre oameni pentru a ajunge sa vezi dincolo de prezenta sau absenta vocii. Nu te intrista de altii, gindeste-te la scara lui Iacob, unii sunt la baza ei , altii mai sus, si mai sus, cu speranta ca TOTI suntem IN MISCARE ASCENDENTA. Incearca insa sa-i accepti asa cum sunt

Bineinteles ca ii accept, dar nu trebuie sa tacem cand auzim ca el are har pentru ca are voce, iar el nu, pentru ca e lipsit de voce. Trebuie sa le vorbim.

Un preot cu daruri (ca sa facem distinctia de har,asa cum au aratat foarte bine altii mai destepti ca mine) ,se simte de la o posta prin tot ce face. Prin cuvintele de la predica,prin faptul ca nu grabeste slujba,prin faptul ca nu cearta lumea pentru dezordine ci pentru pacate, prin atentia care ti-o acorda cand ii vorbesti,prin timpul cat sta in Biserica ,si in general prin tot ce zice si face.
Acum despre dreptul nostru de a ii judeca . Partea buna este urmatoarea: in parohia mea sunt 3 preoti.Ei bine,fiecare are harul sau:unul e intelept,unul e nevinovat ca un copil si unul e plin de blandete .Majoritatea preotilor care sunt dedicati slujirii Bisericii si credinciosilor ,nu duc lipsa de aceste daruri,iar uscaturile sar in evidenta ,caci harul e amortit in ei.
Asa cum in mine zace un har amortit,si nu pot pacali pe nimeni,asa e si la ei,la preoti .Faptele lor vin din urma ,si ii poarta inainte,pe calea cea buna ,sau pe calea uscaciunii,la fel cum le e sufletul.

Toti preotii au har.Sa avem incredere in preoti!

Asa este, toti au har, adica pot savarsi tainele, dar din nefericire nu sunt toti un exemplu de urmat. Asta nu trebuie sa faca din noi motiv de a nu mai merge la biserica. Sunt foarte multi preoti minunati. Sa-i intalnim si multe se vor schimba in bine.