În prealabil postat de innocentul (Post 254648)

pai mai, tu citesti ce scrie fata asta? i-am tot explicat si degeaba! nimic nu vrea sa faca.. se vede ca nu stiu ce tot citeste sau cu ce ganduri deschide cartile alea..sfintii scriu despre acelasi Adevar aceleasi coordonate, difera sfaturile dupa cum difera si nivelul nostru.. ca nu putem posti toti la fel, nu ne rugam toti la fel, nu ne impartasim toti cu aceiasi vrednicie.. ce difera mai? ce? ce? io de ce nu vad mai bubele astea de le vezi tu? io sunt prost, am si eu tot un creier si tot o ratiune si eu m-am dat cu capul de toti peretii da nu "am iscodit"..citirea asta rationala.. cu raftu si cuvantul, raftul si cuvantul, asta goneste harul, ca nu se apropie mai decat dracii arhiconi.. aia de le zic sfintii teologii intunericului care isi bat joc de cei ce inteleg rational ceea ce e duhovnicesc.. e asa de simplu.. suntem rai si perversi, eu tu! acum! foarte! daca am vedea cat de bolnavi suntem am muri de spaima! de ce Doamne iarta-ma crezi ca ai fi ceva care sa inteleaga "altfel" decat au facut-o atatea si atatea sute de generatii de sfinti care mai de care mai mare.. ca au depasit ceea ce noi numim sublim.. si tu vii si spui ca vezi ce niciunul nu a reusit sa vada decat cei pierduti.. mereu au fost d-astia..pe mine ma deranjeaza ca polueaza mintile altor minti fragile si dezorientate si le incurajeaza pe drumurile astea ale indreptatirii si ale iscodirii..

În prealabil postat de Higinia (Post 254546)

[...]Am citit cateva capitole si pe masura ce citeam credinta mea nu sporeaa ci dadea inapoi.Imi puneam tot felul de intrebari,ca de exemplu daca Dumnezeu este cel ce nu greseste niciodata de ce i-a parut rau ca a creat omul atunci cand a fost potopul lui Noe?Adica..Dumnezeu considera ca a gresit cand a creat omul?sau cum vine asta?Si vazand ca pe masura ce citesc incep sa nu mai cred,mi-a fost greu si am hotarat sa fac o pauza...[...]

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 254589)

Am inceput sa citesc pornind de la premisa clara ca Dumnzeu este Iubire, este Adevar, este Educatorul pe care il cautam. Citeam, citeam, citeam scolareste - am inceput cu Geneza si asa am urmat carte dupa carte, in fiecare seara. Aveam mii de intrebari in cap, dar acolo unde nu pricepeam imi spuneam ca putina mea pricepere ma impiedica sa inteleg. Am continuat ca un catar sa citesc, cu incapatanare si in acelasi timp cu o bucurie imensa. Abia asteptam sa termin treburile zilei ca sa ma regasesc singura cu cartea mea draga. Am plans la cartea lui Iov, la Estera si inca la multe altele si am inteles ca unde este credinta, muntii fac plecaciune si se dau deoparte. Am ajuns in fine la Noul Testament care a fost o revelatie - am inteles ca Vechiul Testament este litera Legii, iar Noul Testament este spiritul ei.

În prealabil postat de adrian010155 (Post 254591)

1. Depinde cu ce traire interioara intima citesti Biblia. Daca iti doresti cu toata puterea ta sa afli Adevarul citind Biblia, Il vei afla. Trebuie multa rabdare, pentru ca raspunsurile vin pe parcursul lecturii. Toate mesajele din Biblie sunt legate intre ele si au un singur scop - darul suprem - VIATA intru Hristos. Te sfatuiesc si eu sa afli cuvant de buna invatatura de la un preot pentru a intelege asa cum trebuie textele sfinte. Tare frumos te-a invatat mama ta. Intoarce-te la invatatura aceea si de acolo sa pornesti din nou la drum in citirea Bibliei.
2. Legea atractiei universale, dupa cum a definit-o Newton, se refera la cu totul altceva decat la conotatiile pe care i le-ai atribuit. In contextul sugerat de tine, pornesti de la o premisa falsa, deoarece propriile ganduri de fapt nu sunt propriile ganduri ci ganduri care vin la tine si pe care le accepti. Sa nu-ti imaginezi vreodata ca poti intreprinde ceva sau realiza ceva fara voia sau ingaduinta lui Dumnezeu. Este folositor sa stii ca nimeni nu are vreo putere. Puterea este numai la Dumnezeu. Cel care crede ca are el o putere anume, fie si numai aceea de a respira, se inseala si se departeaza de la Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia (Post 254596)

Si eu patesc asta. Mi-este f.greu.
Exista in fata mea o prapastie intre Dumnezeu si ce a lasat si vointa Sa si ce vor oamenii, ce scriu si se cere de la noi. Si in ea simt ca ma prabusesc.
Ma stradui, ma lupt sa fiu pe plac Lui si de cand mai citesc si mai ales cand mai vad (aici) ce mai spun si vor oamenii, mi se pare ca nu se potrivesc, ma simt tot mai pacatoasa. Ca vin oamenii si spun: "Hii, asta e pacat, si aia e pacat, si aia n-ai voie, si etc."
Si multe pareri contradictorii: fiecare preot/duhovnic in felul sau, fiecare sfant, fiecare monah, scrie altfel. Pe cine sa iei de bun. Ce e bine si ce nu?
Nu mai pot! Asta este un haos si nu credinta.
Am ajuns la concluzia ca mai bine traiesc dupa cum pot eu si indrumata de Dumnezeu insusi si ce-o fi o fi.
Citesc si mai rau ma incurc....Mi-e greu cu oamenii...

În prealabil postat de innocentul (Post 254622)

:) zambesc.. ce sa fac? de ce nu citesti fetita mica patericul, filocalia oricare volum? cauti in tomberoane numa gunoaie si in propia minte intunecata si te murdaresti ca miroase oribil gandirea asta indreptatita a ta.. pune mana si smereste-te! citeste patericul! citeste filocalia! ai acolo sute de pagini pline de LUMINA , mai stralucitoare ca soarele , de ce te tot zbati in bezna mai? m-am plictisit eu de mesajele astea ale tale pe peste tot te victimizezi si dai vina pe oameni.. buba e inlauntrul tau si diavolul care ne impinge la mandrie te pune cum a pus si pe Adam sa dea vina pe Eva si pe Eva pe diavol si tot asa..
si ce e rau sa te vezi pacatoasa? daca te-ai vedea cu adevarat ai avea odihna.. tu doar simti ca esti si vrei sa te acoperi cu "frunze " "nevinovate".. citeste patericul si filocaliile!

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 254589)

Draga mea,

Am inceput sa citesc Biblia singura, fara sa spun nimanui. Impulsul care m-a indemnat spre acest gest a fost unul cat se poate de solid la varsta aceea. Eram contrariata de tot ce vedeam in jurul meu, de nechibzuinta si lipsa de cuvant a oamenilor. Fortata fiind de destin sa ma educ singura, luam de la fiecare ce gandeam eu ca este bun si pentru mine. Dar eram bezmetica si in mintea mea se clatina orice idee pe care incepusem sa ma sprijin.

Am inceput sa citesc pornind de la premisa clara ca Dumnzeu este Iubire, este Adevar, este Educatorul pe care il cautam. Citeam, citeam, citeam scolareste - am inceput cu Geneza si asa am urmat carte dupa carte, in fiecare seara. Aveam mii de intrebari in cap, dar acolo unde nu pricepeam imi spuneam ca putina mea pricepere ma impiedica sa inteleg. Am continuat ca un catar sa citesc, cu incapatanare si in acelasi timp cu o bucurie imensa. Abia asteptam sa termin treburile zilei ca sa ma regasesc singura cu cartea mea draga. Am plans la cartea lui Iov, la Estera si inca la multe altele si am inteles ca unde este credinta, muntii fac plecaciune si se dau deoparte. Am ajuns in fine la Noul Testament care a fost o revelatie - am inteles ca Vechiul Testament este litera Legii, iar Noul Testament este spiritul ei.

Sapte luni din viata - cele mai productive, cele mai de folos! Cand am inceput sa citesc credeam ca eu sunt singura de pe planeta care inca nu a facut ce trebuia, ma simteam atat de ticaloasa in sinea mea. Dupa ce am citit, sentimentul nu m-a parasit, dar din alt motiv: vroiam sa-i determin si pe altii sa invete cum sa fie fericiti si plonjam singura in cele mai penibile discutii. Simteam ca tonul care conducea discutia este departe de cel biblic. Apoi am invatat sa tac si continui si astazi... (cu mici scapari ).

Doamne ajuta!