Important este sa mergi si la biserica, cel mai bine ar fi sa gasesti o catedrala, pentru ca la catedrala este in fiecare zi slujba si vecernie, si au un cor frumos, prima data o sa-ti fie greu sa rezisti, dar dupa ce incepi sa mergi o sa creasca dorinta de a merge tot mai des, apoi iti poti cumpara niste carti ortodoxe pentru lectura, iti recomand:
Un om al lui Dumnezeu de Vasile Marcu
Marturisirea unui pelerin rus
Volumele parintelui Cleopa
Incearca sa gasesti un duhovnic, la care sa te spovedesti, sa-ti deschizi sufletul, sa-i zici patimile tale pentru a te indrepta pe calea buna.
Incearca sa te obisnuiesti cu rugaciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu milueste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul."
Vorbeste cu Dumnezeu ca el te aude, spune-i durerea ta.

Multumeste-I lui Dumnezeu ca ti-a aratat drumul pe care sa mergi. Ai grija sa nu te mandresti. Vei avea multe tentatii in acest sens. Cand te rogi, sa te rogi cu cuvintele care tasnesc din inima ta, pentru ca acelea sunt adevarate. Roaga un preot sa te ajute sa intelegi corect Sfanta credinta ortodoxa. Iubeste, iarta, rabda, ajuta, bucura-te pentru bucuriile altora, daca gresesti indreapta-te, nu te mania, nu te razbuna, nu te speria de greutatile vietii, treci peste toate cu seninatate si cu un zambet intelegator si nu uita sa-i multumesti lui Dumnezeu si atunci cand iti este bine si atunci cand iti merge rau. Fii vie!

Esti pe drumul bun, important este ca doresti sa te apropii de Dumnezeu ,cu pasi inceti si siguri ai sa reusesti- Dumnezeu sa-ti asculte rugaciunile si sa te ajute -

Subiectu favorit.Sa dam sfaturi ca si cum noi am sti ce e de facut.Ca si cum am fi rezolvat in viata noastra aceasta problema.Si eu,dupa multi ani,sunt aproape la fel ca in prima zi.Aceiasi neputinta si lene,si atractie a gandurilor lumesti ma fura de la rugaciune.Macar acolo ,in adancul inimii,cu cuvinte putine,icerc sa injgheb o rugaciune,cat o fi de sincera si aia . Draga livi ,nu iti dau sfaturi ,caci puterea rugaciunii vine de la insusi Dumnezeu. Cand El va socoti,vei capata aceasta putere,intr-un mod care nici nu te astepti.Tu nu trebuie decat sa fi sincer cu tine insuti si cu El.

Asta nu vă îngrijorează ? Aţi încercat să vorbiţi cu un preot despre această batere a pasului pe loc ? V-a făcut recomandări utile ?

Eu spun de fiecare data preotului la spovedit ca imi e greu sa ma rog. Dar mai mult vroiam sa subliniez ca poate dura ani intregi acest drum,si ca nimeni nu e deplin asezat pe calea cea buna.Faptul ca reusim sa citim din carte,sau sa mergem la biserica sa ne rugam,nu ne asigura ca rugaciunea noastra e cu adevarat sincera si puternica,si ca punem tot sufletul in ea.
Facem progrese,e drept,facem pasi mici,si e bine sa ii facem,dar cat de departe suntem de desavarsire.... Ori Dumnezeu aceasta vrea de la noi,desavarsirea in tot ceea ce facem .

Eu cred că ceea ce aşteaptă Dumnezeu este "să fim pe cale" (in statu viae), Calea fiind El. Cu alte cuvinte, să fim în condiţie de urcuş spiritual. Asta nu înseamnă că viaţa creştinului e o ascensiune neîntreruptă: există perioade de stagnare, după cum se poate întâmpla ca, în anumite perioade ale vieţii, să facem şi mici paşi îndărăt. Totuşi, în ansamblu, eu cred că judecata va fi cu cântarul: pe un taler va aşeza Domnul talanţii pe care ni i-a dat, pe celălalt rodul pe care I-l aducem. Dacă bilanţul va fi pozitiv, ceea ce ne mai lipseşte până la desăvârşire va pune de la El, că Vistier al Bunătăţilor este. Atunci, chiar de ne va fi dat un talant, dar noi îi vom aduce doi, stăpânul se va bucura şi va spune "intră, slugă credincioasă" şi vom vedea atunci Cămara cea Împodobită.

Dar cum am putea noi şti, dacă suntem în urcuş, în stagnare sau în coborâş spiritual ? Ăsta, da subiect ! Dar e pentru alt topic.