Cum sa nu! Eu cand mananc spanac iute fac 1000 de metanii de se uita si popa inmarmurit la mine.

Cred ca exagerezi.

Mai stiu pe cineva care-si facea probleme cu mirul care se iroseste, in loc sa fie valorificat...

(Intre noi fie vorba:de cate ori ati aruncat frunzele vestede ale verzei sau alte resturi de mancare, va apuca asa, o nostalgie de nespus, sau cum se manifesta ...?)

Cartea lui Mecinicopschi.
Disclaimer- nu am procent din vanzari.

Hm ai grija poti sa te transformi in Popeye marinarul.











Autosugestie.

Pentru voi este tot pacat, chiar si un talent care face arte cu mancarea.

Bune sfaturile cam neasociate legumele cu cerealele ,dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam . Doamne Ajuta sa fie de folos tuturor grasanilor ca si "MINE"

frumos
 

Peisajele realizate din alimente sunt exceptionale, rodul unui suflet de artist inzestrat cu rabdare si tenacitate. Si nu gasesc nimic nelalocul lui, intrucat acele alimente au fost aranjate intai pentru se obtine produsul artistic (fotografii, imagini poate si video), iar apoi au fost cu siguranta folosite la prepararea hranei.

Ce mancau stramosii: ROMANII
 

,,Din timpuri imemoriale şi până prin secolul al II-lea, înainte de Hristos, romanii n-au mâncat pâine, ci un fel de fiertură, mai bine zis un terci din mei sau din făină de grâu cu tărâţe, care se fierbeau în apă sau lapte. O altă curiozitate este faptul că romanii nu beau laptele, ci îl foloseau doar la prepararea diferitelor mâncăruri. Lângă acest terci, fiecare familie romană adăuga, după gust sau posibilităţi materiale, ouă, brânză, miere, diferite condimente sau bucăţi de carne. Istoricii antichităţii susţin că aceasta a rămas mâncarea de bază, aproape zilnică, a celor săraci, până în primele veacuri ale erei creştine. Pâinea a fost considerată, multă vreme, un produs de lux. La început, plămădeala era pregătită, în mod ciudat, cu făină din mei amestecată cu must de struguri.

Mai târziu, romanii au învăţat să facă pâine cu lapte, cu untdelemn sau cu untură, în combinaţie cu tot felul de condimente, cu ouă sau chiar stafide. Dar baza alimentaţiei zilnice, cum a fost cazul şi în Dacia ocupată, o formau legumele. Varza, ceapa, usturoiul, sfecla albă, lăptucile, măcrişul, castraveţii, fasolea, lintea, frunzele de hrean, ridichile, urzicile sau prazul erau fierte, de obicei, şi pregătite cu untdelemn, oţet sau vin. Carne nu se mânca zilnic, însă oaia era un animal mai uşor de crescut decât vaca. Aceasta din urmă era păstrată în viaţă pentru lapte, tăindu-se mai mult viţeii.Existau crescătorii în care iepurii şi hârciogii erau îngrăşaţi pentru a fi sacrificaţi. Păsările de casă erau la fel de des gătite, ca şi în ziua de azi.

Pentru mesele celor foarte bogaţi, dar şi pentru marile ospeţe, se vânau cerbi şi porci mistreţi, de care pădurile Daciei erau pline, dar se mai pregăteau şi fazan, bibilică, porumbel sau păun îngrăşat, acesta din urmă fiind o raritate. Romanii beau mai ales lapte acru, „bătut”, cum spunem azi, de oaie şi de capră. Laptele dulce era folosit pentru caşcaval şi diferite sortimente de brânzeturi, ce se condimentau cu tot felul de ierburi, de fructe şi de substanţe aromatice. În mod neaşteptat, conform istoricilor, romanii nu consumau smântână şi nici unt, folosindu-le doar pentru plăcinte. Deşi cunoşteau uleiul de nucă, de migdale, de susan, de rapiţă şi de floarea soarelui, romanii foloseau în bucătărie mai ales uleiul de măsline, cu toate că era foarte scump. La rândul lor, măslinele se consumau în cantitate mare, proaspete sau conservate, iar dacă erau îndulcite cu miere se serveau fie ca aperitiv, fie ca desert. Uneori se mai prepara şi o turtă din măsline tocate. Smochinele, strugurii, alunele şi prunele se mâncau cu pâine. Merele, perele şi prunele erau puse la uscat, pentru iarnă, şi se numeau „poame”, ca şi azi.

Secrete culinare

S-au păstrat numeroase reţete şi multe informaţii despre bucătăria romanilor, însă majoritatea modurilor de preparare sunt foarte ciudate pentru gusturile lumii contemporane. Carnea de porumbel, de pildă, era pregătită cu miere, curmale, piper, untdelemn şi muştar. Ţiparul se servea cu garnitură de piersici, iar alte specii de peşti aveau drept garnituri prune, marmeladă de caise sau piure de gutui. Romanii erau pasionaţi după ciuperci, pe care le pregăteau cu miere de albine! De altfel, aproape toată bucătăria romană era o combinaţie de sărat, dulce şi picant, ceea ce ne aminteşte, în mod izbitor, de bucătăria chinezească de astăzi. Acest aspect este ilustrat şi de felul în care preparau romanii dulciurile, combinând ciudat mierea, brânza, vinul, grăsimea de porc, anasonul şi chimionul. Cele mai pitoreşti exemple sunt omleta pregătită cu lapte, apoi acoperită cu miere şi piper, sau „prăjitura” cu nuci, curmale şi migdale fierte în miere şi apoi aromatizate cu felurite condimente picante.

Masa principală din existenţa unui cetăţean roman obişnuit, era cina.Dimineaţa se gusta ceva pe fugă, iar prânzul era sărit, de cele mai multe ori. Când cina devenea ospăţ, începea de la ora 3 după-amiaza, în „triclinium”, adică sufrageria, care era încăperea cea mai mare a casei. De-a lungul celor trei pereţi, în afară de cel cu uşa de intrare, erau trei aşa-numite „paturi-canapele”, iar în mijloc se afla masa. Aceste obiecte de mobilier înlocuiau atât scaunul, cât şi noţiunea de sofa. Pe fiecare luau loc câte trei invitaţi, numărul ideal de musafiri pentru un ospăţ fiind acela de 9 persoane. Fiecare invitat se întindea pe o parte, cu cotul drept sprijinit pe o pernă. Abia în epoca lui Traian a apărut faţa de masă. Farfuria se ţinea în mâna stângă, iar resturile culinare se aruncau pe jos. Se mânca cu mâna. Când au apărut tacâmurile, invitaţii n-au mai servit ospeţele într-o rână. Femeilor le era interzis prin lege să bea vin, însă această regulă nu era respectată în casele nobililor."

Ce mancau stramosii: DACII
 

PARTEA I

,,Conform celor mai noi descoperiri arheologice (si nu numai) bucataria geto-dacica pare sa fi fost simpla, sobra, dar bine armonizata; nutritiv, oferind toate elementele necesare organismului uman. Într-un posibil retetar ar fi intrat, pe lânga pâine, diferite terciuri preparate din cereale (grâu, mei, secara, orz, ovaz) în combinatie sau nu cu alte alimente (laptele, brânza, mierea, ouale, spanacul, loboda, lintea si mazarea); alte fierturi de legume (naut, bob, linte, mazare, mazariche) sau diverse plante de sezon (macris, stevie, spanac, loboda, ciuperci, morcovi) însoteau preparatele din carne, fiarta sau prajita, de vita, oaie, porc, cal, pasare, peste, vânat si, sporadic, chiar de câine, condimentate cu usturoi, mustar, otet si, bineînteles, nelipsita sare. Fructele, mierea, lactatele, vinul, berea si posibil si alte bauturi (miedul, braga, borsul) completau meniul dacilor.

Unele alimente au fost servite si în stare cruda si, cu siguranta, secretele conservarii nu au fost cu totul straine dacilor. Diferitele practici de conservare (sararea, afumarea, murarea, fermentarea, uscarea, congelarea) sunt, oricum, modalitati de prelucrare primara a alimentelor, iar chiupurile (amfore dacice) mari de lut ajunse pâna la noi au avut cu siguranta si astfel de întrebuintari, nu doar pe aceea de depozitare a cerealelor, a mierii, vinului si uleiului. La fel poate fi interpretata si existenta hambarelor de suprafata si a gropilor pentru pastrarea proviziilor, atât de frecvent atestate în jurul locuintelor.

I CEREALE

a.Meiul este cereala cea mai des intalnita in asezarile dacice. Meiul putea fi consumat in mai multe moduri: macinat apoi fierte in apa sau lapte (putandu-se adauga si alte ingrediente cum ar fi branza, miere, oua, etc), terci de mei in care dacii introduceau frecvent spanac sau loboda, faina dadea un ferment (drojdie) prin amestecare cu vin dulce. Terciul de mei este cunoscut atat in lumea greco-romana dar si de catre celti, sarmati, probabil germani etc.
b.Graul este a doua cereala ca importanta in siturile dacice. Graul a constituit baza alimentatiei pentru majoritatea popoarelor Europei. Dacii au preferat cateva specii: Triticum aestivum, Triticum dicoccum si Triticum monococcum. Graul putea fi gatit fie fiert sub forma de terci, fie macinat si utilizat la producerea unor lipii sau chiar a painii dospite. Desi nu s-au gasit bucati de paine carbonizata, se poate presupune existenta acesteia si la daci, dupa cazul popoarelor europene din acea perioada. O argument in acest sens ar fi cuptoare menajere descoperite in asezarile dacice. Prepararea painii necesita apa, sare si ferment
c.Secara . Aceasta apare in asezarile dacice numai insotita cu seminte ale altor cereale (amestecate sau separate). Secara are calitatile nutritive net superioare celorlalte cereale. De obicei s-a gasit un amestec de grau si secara in raport de 2:1. Amestecarea fainii de grau cu cea de secara se intalneste in bucataria romaneasca pana tarziu in epoca moderna.
d.Orzul are multe avantaje: dezvoltare vegetativa rapida, rezistenta la frig si seceta. Orzul putea fi consumat fie fiert, sub forma de terciuri, singur sau impreuna cu leguminoase, fie transformat in faina si utilizat la producerea lipiilor si a painii. Columella mentioneaza ca painea din faina de orz era mai buna decat cea de grau, de calitate inferioara. Faina de orz s-a folosit pana nu demult la obtinerea mamaligii, atunci cand taranii nu aveau la indemana porumb. O alta modalitate importanta de utilizare a orzului era prin obtinerea maltului si fermentarea lui pentru bere.
e.Ovazul. Acesta apare insa mult mai rar. Probabil ca aceasta cereala era utilizata in hrana animalelor ca furaj, dar intrebuintarea ei ca aliment de catre comunitatile umane, nu este exclusa. Se putea prepara ca fiertura, simpla sau in combinatie cu alte cereale si legume sau transformat in faina si folosit la prepararea painii, in amestec cu faina de grau. Se pare ca faina din aceasta planta are proprietatea de a intarzia rancezirea produselor vechi (unt si a lapte inchegat).

2. LEGUME
a.Lintea, apare adesea in combinatie cu alte plante cerealiere sau leguminoase. Lintea era consumata sub forma de fiertura impreuna cu alte cereale sau legume (intreaga sau zdrobita), posibil si carne, grasimi (animale sau vegetale) si produse lactate sau sub forma de supa.
b.Mazarea sunt destul de rare. Ambele legume se puteau consuma fierte sub forma de supa sau terci (singure sau amestecate).
c.Bobul, se pare ca a aparut pe teritoriul Romaniei este intalnit rar dar in cantitati destul de mari Bobul putea fi consumat ca si celelalte legume sub forma de terci simplu sau in amestec.
d.Nautul intalnit foarte rar, este extrem de rezistent la frig. Se prepara atat prajit cat si fiert, era insotita cel mai adesea cu o turta de branza.
e.Spanac, loboda (Atriplex patula), macris (Rumex acetosa), morcov (Daucus carota) etc. Acestea se puteau consuma fie crude (salate), fie gatite (supe sau terci, singure sau amestecate). Interesant este ca, de obicei, spanacul este insotit de mei. Macrisul, datorita frunzelor sale acre, putea fi folosit crud, ca salata sau pregatit ca si spanacul.
f.Usturoiul. Se poate consuma crud (salata) sau poate intra in compozitia unor feluri de mancare, fiind pastrat impletit ca o funie.
g.Este destul de probabil ca dacii au consumat si alte tipuri de plante cum ar fi de exemplu ciupercile, chiar daca arheologic acestea nu lasa nici o urma, ciupercile cresc in toate zonele de relief, de primavara pana toamna tarziu si sunt frecvent consumate de oameni fie crude fie gatite (prajite, fierte).
Spre deosebire de cereale care se puteau conserva foarte usor, legumele erau consumate doar in sezoanele cand se culegeau sau conservate prin diverse procedee: uscarea la soare, saramura,etc.

3.FRUCTE
a.Strugurii, folosti pentru obtinerea vinului, erau consumati si cruzi.
b.Marul putea fi consumat crud sau transformat prin fermentare in bautura.
c.Se poate presupune si consumul fructelor de padure: fragi, zmeura, afine, mure etc.