S-a mai discutat despre blue beam aici
(si in alta parte, dar nu gasesc acum)

Si Parintele Galeriu credea ca exista viata extraterestra, iar el stia putin mai multa teologie ca tine. Si ce-i cu asta, sunt afectate cumva dogmele Bisericii?

Probabil ca in decembrie 2012 vom vedea imagini inselatoare cu planete apropiindu-se, farfurii zburatoare intrand in atmosfera, invazii, atacuri samd. Blue Beam dat live la scara planetara. Deci sa acumulam credinta acum, cat mai este vreme, caci atunci ne va fi testata la modul crancen.

Nu exista viata extraterestra.

Vaaaai, nuuuu ...!
Si toata energia irosita ca sa ne IMAGINAM si sa ne CONSTRUIM in capete tot felul de idei neverificabile in vecii vecilor .... nu, nu se poate.
Toate orele petrecute cu seriile Star Trek, nu-sh ce Gateway, romanele sci-fi, ca sa ne ia acum vantul cortul....
Nu, refuz !
Ma duc si-mi instalez o statie SETI pe acoperis si o sa zic rugaciunea inimii pana cand adevarul o sa mi se arate pe cer sub forma unui OZN.

off topic
 

:1:
Intr-adevar pe tine te-am avut in vedere cu mesajul meu.

Apreciez munca ta de a ne trimite la impartasanie saptamanala. Mi-a dat de gandit.

Dar acum eu consider ca cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l lucrez este pocainta adevarata. Altfel, degeaba ma impartasesc, daca eu imi car patimile dupa mine.. Despre asta citesc, de aceea postesc, de aceea ma rog.. sa ajung sa ma schimb prin pocainta..
Apoi voi ajunge cu voia lui Dumnezeu sa ma impartasesc des. Cu voia Lui, nu altfel!

Sper din suflet sa nu te superi pe mine ca sunt sincera cu tine.
Eu te-as crede ca impartasania deasa este esentiala si te schimba (ti-am zis, eu azi cred ca pocainta reala curata si schimba, nu deasa impartasanie), daca gandirea ta (GANDIREA, nu viata.. ca viata este dupa puterile fiecaruia) ar fi curata. Dar nu este.
Crezi in existenta extraterestrilor
Crezi ca ferirea de copii nu este un pacat inaintea lui Dumnezeu (eu zic ca e mare pacat!)

Nu vreau sa crezi ca te judec, ca nu este cazul. Oamenii gresesc, cad, se ridica, asta este viata noastra. Dar daca nu stii ca esti cazut, ce te faci? (Mergi tot asa la impartasanie si crezi ca esti sanatos si nimic nu te doare? Eu zic ca intai trebuie sa te doara ceva ca sa cauti leacul)

(PS. Valabil si pentru altii care sustin impartasirea saptamanala.. multi ma uimesc prin gandire stramba!)

Daca te sminteste credinta mea in viata pretutindeni in Univers, atunci ma lepad de ea, numai du-te si te impartaseste saptamanal. :) Cat priveste viata mea particulara, nu este treaba ta. L-am rugat pe admin sa stearga acel topic, dar nu a vrut, asa ca suport consecintele. Deci, din moment ce nu stii detaliile din viata mea, cum este posibil sa tragi concluzii?! Ai mare grija, ca una e sa critici, alta e sa tragi concluzii pripite - adica sa judeci.

Fara linkuri si citate, ca am dat destule, iti spun un lucru pe care te rog sa-l cantaresti intr-un mod foarte atent, fara sa te grabesti. Toti Sfintii s-au considerat pa-ca-tosi, nevrednici de participarea la Sfintele Taine, si asta nu din smerenie, pentru ca nici smerenie nu credeau ca au dobandit - pana la ultima suflare a lor au fost siguri de asta! Deci, cu toate acestea au mers si s-au impartasit de fiecare data, pentru ca asa ne invata Traditia si marii Parinti ai Bisericii, oameni care au alcatuit rugaciunile Liturghiei, Teologi supranumiti asa pentru ca nu au mai fost Sfinti cunoscatori ca si ei in tot crestinismul. Eu pe acestia ii cred si pe duhovnicul meu, care imi stie pacatele, neajunsurile si problemele.

Deci este pe riscul tau daca te tii departe de Painea Vietii, traind in inselarea ca vei ajunge candva, la batranete, desavarsita sau merituoasa, ca numai atunci sa te impartasesti des. Iti spun ca in momentul in care te vei considera vrednica, atunci NU vei fi vrednica. Ca va fi peste trei luni, ca va fi la batranete, NU vei avea voie sa cazi in pacatul mandriei ca tu esti destul de curata sau de virtuoasa pentru a te apropia de Hristos.

Domnul cu tine si cu cei care mai citesc pe aici.

nt, nt...ortodocsi se lupta'n scobitori, si marty martianu' cel invizibil si verde, sade la o samanta "nutline" s'o bere "noroc" si se amuza...mai, trezirea : ce are coada vacii cu stampila prefecturii ? A ?
Sariti de la "mantuirea si sexu' nebun" la "mantuirea si ozn-u'n picaj"...mai, mai, of, of...

Nu ti-am judecat viata particulara, ci opiniile pe care le-ai exprimat pe forum. Si opiniile iti apartin in totalitate.. (una este sa spui ca esti fortat de imprejurari sa faci ceva gresit, cu totul altceva este sa detii o idee gresita). Intr-adevar viata ta nu ma priveste (chiar nu ma intereseaza)
Dar opiniile tale le-ai facut publice si sunt deja cartea ta de vizita.
Si mai sunt si alte opinii cu care nu sunt de acord, dar cele doua pe care le-am enuntat sunt cele mai vizibile.

Sigur ca sfintii s-au considerat pacatosi si asa s-au impartasit.
Dar NOI ne consideram pacatosi?

Sa nu crezi ca nu ma impartasesc deloc. Dar fara sa-mi plang pacatele in mod real eu nu indraznesc sa ma impartasesc. (Si daca nu-mi vad pacatele si nu mi le plang, incerc macar sa-mi plang starea mea de nesimtire duhovniceasca). Si asta cere efort.. daca nu este perioada de post, eu sunt vesela si nepasatoare ca un fluturas... greu sa ma spovedesc!

(Si nu pot crede ca cineva care nu tine post cum trebuie, care nu se infraneaza drastic de la toate cele este capabil sa se pocaiasca de pacate! De aceea sunt ff suspicioasa cand mi se prezinta o atitudine relaxata fata de post, abstinenta.. ba si spovedania este superflua..)

Nu o lua personal.

Pentru informatia ta, maine la 11:00 o sa ma si spovedesc. Va fi o spovedanie facuta rapid intre o slujba pe care parintele o va tine undeva si plecarea lui la aeroport, spre Atena. Tinand cont de cat de aglomerat este el, ca si multi alti duhovnici, este practic imposibil sa ne spovedim saptamanal. Atunci ce facem, nu ne mai impartasim de fiecare data, in acord cu atatia si atatia Sfinti Parinti care au impus asta si in canoane drastice, apostolesti si locale?! Tie iti place sa fii afurisita de Canonul 9 apostolic si de celalalt pe care am obosit de cate ori le-am citat, ca tot forumistul ignorant ca le citeasca si sa mediteze la ele? Pe cine asculti tu, pe Sfantul Ioan Gura-de-Aur sau pe Parintele X de la manastirea Y?

Cat despre pocainta adevarata si despre lacrimi, fa cum iti spune constiinta. Numai, vorba unui parinte la o predica, nu va scremeti fratilor sa plangeti, ca lacrimile nu vin la comanda... :)

Nesimitre duhovniceasca... tu scrii cuvinte mari acolo, nu gluma. :) Eu prefer deocamdata sa traiesc credinta in acel mod relaxat si vesel, altfel s-ar putea sa ma dea afara nevasta din casa. :)) Deci vezi matale, nu exista reguli general-valabile de mantuire si de pocainta.

Pai tu pe cine asculti? Sf. Ioan Gura de Aur? Imi amintesc ca a vorbit impotriva teatrelor (distractiilor "lumesti").. ca sa aducem discutia la nivelul "civilizatiei" prezente.. tu participi la teatrul de astazi? sau nu ai televizor, nu vizionezi filme etc... Deci chiar asculti ce spune Sf. Ioan Gura de Aur?

Nu sunt impotriva impartasirii dese DACA ne lepadam de pacate si de iubirea patimilor noastre.
Altfel doar ne iluzionam ca am fi ceva, chiar daca ne impartasim des. Sarim peste lepadarea de cele lumesti? Nu.
In omul trupesc (preocupat de ce mananca, cum se imbraca, cum socializeza si de cate ori sexualizeza :) ), Duhul nu sta. Vorba fratelui Zaharia.. il "obligam" pe Hristos sa faca voia noastra? Nu, nu va sta in noi.

Iarasi, nu o lua personal.
Daca ar veni Traditie (care are idei radicale, cu unele nu sunt de acord, dar sunt de acord cu atitudinea lui generala) si ar spune: eu ma impartasesc saptamanal.. as zice oau!!! Dar nu zice. De ce?
Sau fratele Zaharia.. nu zice nici dumnealui acest lucru.
Sau Geo Nectarios..
De ce? Ma intreb si eu.
Nu cumva ei privesc mai mult spre propriile lor pacate? Ma intreb.

Dar multi considera credinta un fel de hobby sau un exercitiu spiritual pus tot in slujba zeului om.. nu?
Cum ne ingrijim de trup si minte.. iaca trebuie sa avem si o viata spirituala, la alegere eventual (nu ma refer la tine, ci va spiritul timpului, sa zic asa).. Si mersul la biserica, rugaciunea sunt lucruri pe care le bifam in agenda de bun crestin, uitand ca de fapt noi trebuie sa-i dam lui Hristos INTREAGA NOASTRA VIATA, in toate aspectele ei.
Abia atunci ne putem impartasi si zilnic daca vrem.
Daca nu suntem acolo trebuie sa ne pocaim in primul rand... ca nu suntem decat niste ipocriti.
Nu se poate sa pastrezi si placerile lumesti si sa vrei si viata vesnica. Primele trebuie sacrificate. Macar sa nu ne lipim sufletul de mancare, de impresie buna ce o facem aspupra lumii, de glumele cu prietenii, de prestigiul de la munca, de nevasta din pat etc..