E timp si maine inca mai e post:5: dar daca nu reusesti maine, nu dispera pentru ca oricand poti sa te spovedesti daca doresti! Sigur ca in perioadele in care nu e post este necesara o pregatire inainte de spovedanie(post 3-5 zile) cu binecuvantarea duhovnicului bineinteles.

Teama asta nu este de la Dumnezeu, nu are de ce sa iti fie frica.

CURAJ, HRISTOS TE ASTEAPTA!

Daca esti din Biucuresti vin eu cu tine.
Nu are de ce sa iti fie frica,nu iti taie nimeni capul,e mai degraba rusine de faptele noastre.
Dar daca discuti acestea deschis cu cineva,de preferat cu duhovnicul, 'vei iesi din tine' si vei invinge acest blocaj. Altfel ,poti sta ani inteegi in acest blocaj,dar chiar si asa Dumnezeu lucreaza...

A zis odată părintele Arsenie Boca: „Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele.”

Sa nu ai nici o retinere de a merge la spovedanie,aceasta rusine vine de la cel rau sa sti,nu te lasa buruit.Iti spun ceva da sa nu o iei in nume de rau,eu vreau doar sa iti mai piara din frica.Gandeste-te ca poate nu mai apuci ziua de maine,si ca vei muri nespovedit,Doamne fereste.Te rog sa ma scuzi ca am fost asa aspra dar am facut-o spre ati mai 'taia' din firca.Sa ti minte ca spovedania nu sufera amanare..Sf Ioan Gura de Aur zice:"De este cu putinta,o,crestine,in fiecare ceas sa te spovedesti".Pt ca in fiecare ceas gresim.Domnul sa te ajute sa faci cu bine acest pas inspre folosul tau duhovnicesc.Numai bine iti doresc.Doamne ajuta.

Chiar asa mi s-a intamplat de foarte multe ori, ma duceam la biserica, asteptam sa-mi vina randul si plecam, deoarece presiunea era foarte mare. Si chiar ma gandeam cu frica, daca nu o sa pot apuca urmatorul post(nu ca sunt bolnav), dar daca mi se poate intampla un accident si o sa mor nemarturisit... Sunt o persoana foarte timida din fire, nu ma deschid foarte greu fata ceilalti si asta ar fi cea mai mare problema.

Mihai, du-te la preot, incearca sa-l prinzi intr-un moment in care sa nu fie lume in preajma, si roaga-l sa discute cu tine; spune-i, foarte simplu, "Parinte, eu vreau sa ma spovedesc dar timiditatea nu ma lasa, va rog, nu sa ma spovediti acum, ci doar sa discutam despre asta."


Si, nu uita, spovedania nu se presupune ca ar trebui sa fie un lucru placut. E greu pentru fiecare.

Toţi Sfinţii Părinţi ne-au arătat că pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur - "de nu va veni în obştea Bisericii şi să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoţi , ucenicii Săi văzuţi, trimişi de El în fiecare generaţie de oameni ". << CINE VREA SĂ SE MÂNTUIASCĂ , CU ÎNTREBAREA SĂ CĂLĂTOREASCĂ >>. Cei trei vrăjmaşi ai MÂNTUIRII sunt : LUMEA , TRUPUL şi DIAVOLUL , iar ruşinea mărturisirii păcatelor de la acestea vin , ca principală piedică în calea MÂNTUIRII noastre ! ! !

Timiditatea si rusinea se impletesc.
Timiditatea e buna uneori,dar ajunge o povara daca ea ne opreste de la lupta.
Si daca ai sti cat de aproape esti de izbanda.Ajunge un singur prieten,un singur gest de cutezanta,si vei vedea cat de usor iti va fi.
Si mie imi e la fel de greu sa ma spovedesc,dar dupa aceea ma mir cat de usor a fost.
Ce iti trebuie de fapt este un duhovnic ,cu care sa vorbesti ca un prieten,ca sa nu mai simti teama,si de abia apoi sa te spovedesti

Si mie mi s-a intamplat de multe ori aceasta frica, cand ma apropiam de spovedanie ma apucau toate cele: tremurat, atacuri de panica, ma lua cu transpiratii pe sira spinarii, dureri de burta...si cate si mai cate...Dar chiar si asa , tremurand ca o piftie, ma apropiam cu ultimile puteri de preot, cu gatul uscat de emotie si cu greu reuseam sa spun ce aveam de spus.
Asa ca nu esti nici prima , nici ultima persoana careia i se intampla, sa ne gandim ca Dumnezeu ne iubeste si ca ne va ajuta sa trecem peste aceasta stare. Parca parintele meu ma si simte cand sunt in aceasta stare, incat e f intelegator cu mine si ma ajuta sa trec peste.

Ha ! Pai eu cand m-am spovedit pentru prima oara, cred ca se vedea de afara cum se scutura confesionalul, asa tremuram de tare.

Iar in ce priveste vorbitul, in viata mea n-au iesit cuvintele atat de greu. Aveam senzatia fizica ca ma ranesc, undeva in gat, atunci cand le pronunt (probabil era doar lipsa totala de saliva). Si tine cont ca eu sunt o persoana care imi castig painea vorbind de vreo 10 ani.

Mihai, n-am spus cele de mai sus ca sa te sperii. Pentru ca, dupa ce m-am spovedit, in tmp ce imi faceam canonul (adica ma rugam, pt ca asta a fost canonul, un numar de rugaciuni), plangeam de bucurie si recunostinta.