În rugăciunea împărătească Tatăl Nostru se spune "Facă-se voia Ta..." Aşadar noi trebuie să ne rugăm şi să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu.
înrăutăţirea situaţiei se poate datora păcatelor celor pentru care te rogi.
Nu abandaona rugăcinea, spovedania şi toate cele plăcute lui Dumnezeu căci "prin necazuri se curăţesc păcatele".
Va veni şi răspunsul la rugăciunile tale dar este posibil să nu fie cel pe care îl aştepţi.

Dumnezeu ne ajuta mereu, poate nu in felul in care ne-am imaginat. Intelepciunea e sa cerem sa se faca voia Lui si sa acceptam asta, chiar daca noi am fi dorit altceva. Poate ca Dumnezeu are alte planuri cu dvs si cu toti ceilalti... pe termen mediu sau lung veti vedea care sunt acelea.

Nu e bine sa ramaneti cantonat intr-o idee fixa si daca nu se intampla asta, gata, vine sfarsitul lumii! Trebuie masura in toate si rugaciune. Pana la urma, din ce ati povestit aici pe forum, chiar si daca divortul va fi iminent, situatia aceasta v-a ajutat sa va apropiati de Dumnezeu, de Biserica, si e mare lucru. Indraznesc sa va intreb, nu o luati ca pe o ispita: daca divortul se va produce, veti continua sa mergeti la biserica, la duhovnic, sa ii dati slava lui Dumnezeu? Asa ar trebui.

Va spun sincer ca nu sunt suparat pe Dumnezeu, nici nu indraznesc asa ceva; pe duhovnic in nici un caz, este un om extraordinar si-mi pare rau ca l-am intalnit atat de tarziu :(. Doar de mine sunt dezamagit ca a trebuit sa pierd ca sa apreciez cu adevarat ce inseamna sa ai o familie, un copil extraordinar, sa ai la cine sa te intorci seara acasa...
In legatura cu mersul la biserica nu stiu ce sa zic. Intrebarea care ma framanta acum este Daca si pe viitor o sa primesc acelasi raspuns la necazurile mele atunci ce rost are ? Am inteles, eu sunt de vina pentru raspunsul primit din diferite motive, m-am indreptat tarziu spre Dumnezeu, nu ma rog din toata inima (nu pot desi mi-as dori asta), sunt pacatos etc..
In fine framantarile mele sunt mai multe dar nu ma pricep atat de bine sa le exprim.

Imi pare tare rau, dar la Dumnezeu nu alergam numai ca sa ne rezolve necazurile, ci El trebuie sa fie in centrul vietii noastre in orice clipa, ca ne e bine sau rau, trebuie sa fie o relatie de iubire filiala, nu una contractuala, gen uite, eu iti dau post si rugaciuni, tu imi dai ce iti cer, iar daca una din parti nu isi face datoria, pa pa colaborare. Toate se fac din iubire, nu din angajament.

Sunteti parinte. Imaginati-va o situatie: Aveti un fiu, care nu a vrut sa va cunoasca niciodata, care, din varii motive, a crescut fara dvs. Dvs il iubiti mult, sunteti mahnit, el nici nu va cunoaste. Ca sa il imbunati, i-ati dat fiului pe mana o avere, cu gandul ca va fi recunoscator ca ii faceti un bine si ca va sti sa o foloseasca. Apoi, vazand ca este mult prea atasat de aceasta, ca averea i-a luat mintile, ca ii face rau, va hotarati sa i-o luati inapoi si va retrageti mare parte din sprijinul dvs. Copilul, disperat, incearca sa isi recapete averea, "dandu-se bine" pe langa dvs si incercand orice mijloace care stie ca il vor imbuna. Dvs, ca tata, ce ati face in acest punct? oare nu ati fi si mai mahnit ca fiul se intoarce numai pentru a-si cersi averea? ca in loc sa va ceara afectiune si iubirea de care nu s-a putut bucura pana acum, el e cu gandul numai la avere? oare nu va ganditi, vazandu-i comportamentul, ca daca ii veti inapoia averea, va pleca de la dvs la fel de repede cum a venit?

Ideea e ca trebuie sa invatati sa Il puneti pe Dumnezeu inaintea sotiei si a copilului. Cum, nu stiu sa va spun, dar pentru asta aveti duhovnic.

Parerea mea este ca iubirea se castiga si calea cea mai buna de a castiga iubirea si recunostinta cuiva este de a-l ajuta atunci cand are un necaz; dar e posibil sa gresesc mai ales ca sunt la inceput de drum.
Situatia prezentata de dumneavoastra este corecta dar nu prea se potriveste la mine. Eu am cerut ajutor de la Domnul pentru impacare, intelegere, dragoste:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ne-ai invatat sa ne rugam tot timpul unul pentru celalalt, ceea ce facem acum cerandu-Ti mila si bunavointa, ai grija si pazeste pe sotia mea de toate relele, cele vazute si cele nevazute.
Da-i ei sanatate si intelepciune ca sa-si indeplineasca toate indatoririle, cele dupa vointa si porunca Ta. Pazeste-o de toate ispitele carora le-ar putea cadea prada.
Sprijineste-o in credinta adevarata si dragoste, ca sa putem trai impreuna in cinste, si lumineaza-ne caile dupa voia Ta.
Ca a Ta este puterea si gloria in vecii vecilor. Amin.
Bunule Doamne, ajuta-ne sa ne amintim mereu de sfintenia casatoriei si intareste legatura noastra. Miluieste-ne ca sa putem trai vietile noastre in credinta si dragoste.
Ajuta-ne sa ne intelegem si sa avem incredere unul in altul si departeaza de la noi certurile.
Binecuvanteaza-ne si ai mila de noi, ca sa fim demni de imparatia Ta; ca Tu esti preasfant, si Tie ne inchinam.
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, acum si in vecii vecilor. Amin.


O zi buna
Doamne ajuta

Doamne ajuta! Ce ai mai facut cu familia? S-a mai rezolvat ceva? Si eu sunt in aceeasi situatie...

O sa scriu peste ceva vreme concluziile acestei perioade...2-3 saptamani. Pe scurt, daca vrei sa rezolvi ceva, fa tot ce-ti sta in putere singur...

Ps. Mi-am facut cont nou deoarece regulamentul forumului nu permite schimbare de nick. Adminul stie ca am comunicat pe mesagerie. Nu sunt troll.

Asa cum a zis revin cu un raspuns desi vad ca nu te-ai mai logat de cand ai pus intrebarea. Nu s-a intamplat nimic, dar absolut nimic. Pe mine cel putin de acum inainte e imposibil ca sa ma mai convinga cineva ca rugaciunea te poate ajuta intr-o anumita situatie. Mai mult nu comentez ca nu are rost...

Eram aproape sigura ca nu ti se va intampla nimic. Nici nu e de mirare.
Rugaciunea se face cu credinta, nu asa, ca sa il ispitesti pe Hristos, sa vezi daca te asculta sau nu, daca face sau nu o minune.

Recunosc sunt genul de om care crede in dovezi palpabile nu in povesti. Am incercat, nu a mers, nu e nici o problema, nu sta soarele in loc pentru un necredincios in plus.

Sa te lumineze Dumnezeu sa crezi, atunci cand va binevoi El!

Sa ma ierti dumneata ca ma bag in discutie asa, precum Eremia cu pensula in vopsea... dar m-am bagat deoarece imi place cum pui problema , dovedesti maturitate .
Dar cu toate caestea , cu parere de rau, imi permit sa-ti spun ca esti primul nebun autentic pe care il intilnesc . Si asta nu o spun in gluma ci este un lucru f. serios . Pacat !

mesaj sters

Dar de ce nu vrei tu sa dai la manastire un pomelnic pentru 40 de liturghii neintrerupte? Se da si o sticla de vin si o punga de faina (pentru prescuri).
Daca stai in Bucuresti, ai de unde alege: Cernica, Radu-Voda, Antim, Darvari. Plus Patriarhia si Sf. Spiridon Nou.
Si ii pomenesti si la biserica, atunci cand te duci.

Frate Zaharia, cu aceeasi parere de rau iti spun ca ai deviat. Inainte de a continua, adu-ti aminte de cuvintele Mantuitorului:"Iar cine va zice fratelui său „nebunule”, vinovat va fi focului gheenei” (Matei 5, 22)"

Are efect dragostea si credinta ta, si a preotului care savarseste Liturghia la care se pomenesc.
Dumnezeu ajuta dupa credinta noastra si dupa cat de mult ii iubim pe cei pomeniti, iar nu pentru ca efectuam o formula magica (7 preoti, 7 manastiri, de 3 ori in genunchi si coate inconjurat biserica, 40 de liturghii sau mai stiu eu ce).

Unul care iubeste sincer pe cineva adormit si are credinta isi face semnul crucii si se usureaza si se bucura cel adormit pentru gandul lui, pe cand altul fara iubire da pomelnice toata viata si nu il ajuta pe cel adormit.

Revenind la problema initiala: daca se face imediat dupa ce moare omul, il ajuta de pe atunci, dar daca se face pomenirea mai tarziu (din cauza ca nu a fost nimeni disponibil atunci), nu-i nimic e bine ca se usureaza atunci.
Cat despre zile, cand se pomeneste zilnic se usureaza zilnic, daca doar duminica, atunci doar duminica, si in zilele pentru care te rogi pentru ei.

In alta ordine de idei, gaseste un preot bun si daruit slujbei sale, si pomeneste-ti bunicii, strabunicii si pe cine stii ca mai are nevoie nu doar 40 de zile sau 40 de saptamani duminica, ci cat de des poti, fie la Liturghie, fie acasa.

Stiu preoti daruiti care nu arunca pomelnicele pana nu isi noteaza numele intr-un carnetel (mai ales cand stiu de la cine vine pomelnicul, si stiu cine sunt persoanele de pe foaie) si ii pomenesc la proscomidie pentru tot restul vietii sale de slujitor in Biserica, adica la fiecare Liturghie.

Dumnezeu sa te ajute frate Victor! Sa nu-ti pierzi credinta. Sa nu uitam ca Dumnezeu are puterea sa schimbe tot intr-o clipa si sa intoarca tot raul spre bine, chiar daca mai intarzie. Si eu astept o minune...

Nebun zici ? Ai dreptate am fost nebun ca in 2012 la varsta mea am crezut in minuni, dar m-am vindecat :).
De iertat nu am de ce sa te iert, esti doar un nick pe un forum.

Sora , vei vedea , incetul cu incetul cita nedreptate ai dar mai ales ca despre cele mai reprezentative lucrari duhovnicesti ale parintilor romani contemporani(cele mai populare) , habar nu ai de ele.
Dar in schimb te grabesti ca intotdeauna . Vei vedea ca ce este intre afirmatia mea si ce a spus Mintuitorul este fara nici o semnificatie . Vei vedea ca ai cazut in cea mai usurica /penibila capcana duhovniceasca .
Credeai cumva ca nu cunosc aceste cuvinte ale Mintuitorului ?
Este a treia oara cind afirm ca imi pare tare rau ca m-am grabit cu aprecierile favorabile asupra dvs. Adevarul este cu mult prea departe de ce am sperat eu !

Daca ai intentii bune si cunostinte de teologie urmareste-ma !

Daca acesta este modul dvs. de gindire si daca mai ales acesta este selfcontrolul dvs. pt. integritate mentala atunci trebuie sa va repet ca sunteti un nebun autentic !
Credeti numai in lucruri care se vad sau in general , palpabile , adica accesibile la pipait, vazut , cintarit, masurat , nu ?
Spuneti-mi va rog , cine a vazut vreodata mintea omului ?
Cum este ea ? Este patrata, sau rotunda ori poate ovalara ? Este rosie sau verde, ori poate albastra ? Este solida sau lichida ? Curge de undeva in altceva ?
Ce miros are ea (exceptind situatia in care ni se spune : ,,mirosi a prost !"); dar gust, pe care il are ?
Nimeni nu poate sa spuna asa ceva deoarece nimeni nu a vazut vreodata MINTEA . Si dupa modul dvs. de a intelege lucrurile putem concluziona ca daca nimeni nu a vazut-o , ea nu exista ! Dar daca nu exista , atunci cu siguranta ca nici dvs. nu o aveti , caz in care sunteti un nebun sublim !
Dar totusi , toata lumea stie ca exista minte ! Toti suntem de acord ca exista minte desi nimeni nu a vazut-o pina acum !
De unde stim noi acestea ? Din manifestarile exterioare (altele decit in ceeier) ale mintii !
Din aceste manifestari toti oamenii stiu ca exista , stiu ca este diferita de la om la om si stiu ce se intimpla cind ea se pierde sau nu mai exista ...asa ca in cazul dvs. care sunteti convins ca nu exista deoarece nu ati vazut-o nici o data !
Dar inafara de minte , in lumea aceasta a noastra , mai exista si alte lucruri care desi EXISTA ele nu se vad nici macar o data !
Durerea, stim cu totii ca exista , o simtim desi nici un chirurg nu a reusit sa o gaseasca in corpul uman .
Foamea , minia, bucuria, intristarea, gindul/cugetarea (trasaturile sufletului, exceptind foamea) toate stim cu totii ca exista desi nimeni nu le-a vazut niciodata .
Sufletul omului , desi nu se vede niciodata el exista . Cind el paraseste omul , acesta moare . Desi mort fiind are corporal tot ce ii trebuie : oase, muschi, organe interne, singe, organe de simt , etc dar nu mai are cine sa le anime , nu mai are suflet, desi nu il vedem cind vine sau pleaca !
Mergind mai departe de om in lumea inconjuratoare , stim ca exista cimpul electric, magnetic, biocimpul, etc care toate nu se vad dar a caror prezenta o simtim prin lucrarea/efectele acestor entitati in lumea noastra.
Electronul , protonul ,ionii, etc , stim in mod cert ca exista pt. ca o mare parte din stiinta se bazeaza pe existenta lui , dar nu l-a vazut nimeni nici o data !
Desi pe Dumnezeu nu l-a vazut pina acum nimeni (cu unele exceptii : Avraam la stejarul Mamvri, Moise a vorbit cu EL, la Epifanie s-a petrecut o aratare pe masura posibilitatii omului de a pricepe, etc) totusi noi simtim prezenta si lucrarea Lui in lumea noastra la tot pasul . Si cu aceasta lucrare si existenta se ocupa/studiaza stiinta numita TEOLOGIE. Pe aceasta o veti observa/studia dvs. singur daca va va interesa.

Deci a avea ca principui de gindire si cunoastere a lumii materialismul dialectic (...si istoric) nu este tocmai un lucru bun deoarece o astfel de gindire va priveaza de multe realitati din lumea noastra, adica nu va poate infatisa lumea aceasta in toata realitatea ei, si ca atare nu este o invatatura buna !
Stiinta noastra ne-a fost data de Dumnezeu nu ca sa il cercetam/ispitim pe El ci ca sa stapinim noi lumea aceasta . Stiinta noastra este valabila doar in lumea noastra ca pt. ea este facuta motiv pt. care prin intermediul stiintei nu vom putem cunoaste alte lumi paralele cu noi (lumea ingerilor si a lui Dumnezeu) unde functioneaza alte legi . Lumea lui Dumnezeu poate fi cunoscuta in prea putina ei parte , doar prin revelatia LUI in starea extazului orantic .
Dar cu toate aceste neajunsuri ale stiintei Dumnezeu s-a lasa ,,vazut/,,dedus" in legile termodinamicii , cel mai evident . De aceea multi fizicieni de talie mondiala au sfirsit ca savanti postulind existenta LUI.
Pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni nici o data in forma in care exista el in mod normal (desi poate imbraca orice forma) si cu atit mai mult omul . Chiar Moise, care ii cere sa se arate ca sa il vada pe EL deslusit si sa poata povesti astfel poporului sau despre EL , Dumnezeu ii spune ca nu exista om care sa il vada si sa mai ramina viu, ci in clipa aceea ar si muri in extazul trairii de frumos si de bine .
Sfintii mult imbunatatiti ai ortodoxiei , care au reusit doar sa auda cintece ingeresti din Rai sau sa miroase parfumul raiului in extazul rugaciunii au putut doar sa spuna ca nu exista cuvinte si constructii frazeologice in limbile pamintului care sa poata descrie frumusetea si bucuria celor vazute . Insasi Sf.ap. Pavel spune astfel despre cele vazute in Rai in timpul rapirii sale !
Pt. frumusetea chintesentei cintarii despre Dumnezeu si cum este EL am sa va reproduc aici un fragment din slujba inmormintarii care glasuieste astfel, mai ales pt. cei vi , participanti la trecerea mortului in cealalta viata :

,,Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinta oamenilor , spre care nu cuteaza a cauta ostile ingeresti, iar prin tine Preacurata s-a arata oamenilor Cuvintul intrupat , pe care slavindu-L, cu ostile ceresti , pe tine te fericim ! "

Cu aceste cuvinte eu nu v-am pacatuit, nu v-am gresit, nu v-am jignit ci pe cale logica , materialista , obiectuala, v-am aratat cum ca daca intelegeti sa credeti doar in lucrurile palpabile , atunci mintea nefiind din aceasta categorie , pe cale de consecinta nu aveti minte , adica sunteti NEBUN !
= C.C.T.D.=

Citind acest post mi-am adus aminte de raspunsul atribuit lui Einstein, in discutie cu profesorul sau(poate ca de acolo ati preluat si ideea).
Frumoasa comparatia cu mintea:)

Sau de parintele Cleopa care discuta, in stilul sau inconfundabil, cu militarii necredinciosi in tren, care voiau sa il iscodeasca in ale credintei.:67:

Parca esti un copil caruia nu-i convine jucaria primita de la parinti.
Lasa carteala! Fa ce poti sa faci dupa puterile tale. Reia mersul la biserica si stai la slujba orice stare launtrica ai avea; reia rugaciunea-si atunci cand te rogi, spune-i Domnului: uite Doamne eu sunt asa si asa, simt asa si cred asa, imi pare rau, fa Tu ceva cu mine (dar sa fi sincer pentru parerea ta de rau) si te asigur ca dupa o vreme El iti va raspunde...insa iti va darui ceea ce El va considera ca-ti este de trebuinta si nu neaparat jucaria dupa care tu plangi ca un copil mofturos, iar darul ti-l va darui atunci cand El va considera ca este bine sa ti-l dea si nu cand bati tu din picior.
Fa asta (dar nu o zi-doua) ci cu staruinta, si mai revino pe la noi cu laude care El, de data asta :) Doamne ajuta!

"Jucaria" despre care spuneti dumneavoastra era familia mea :(.
Sper ca intr-o zi sa pot reveni cu laude catre El (sper sa nu se inteleaga cumva ca acum hulesc sau dintr-o data m-am transformat intr-un monstru pus pe rele). Desi sunt extrem de dezamagit si nu am mai postat pentru ca nu vreau sa mai supar pe cineva, citesc aproape zilnic forumul. Poate intr-o zi o sa ma intorc si la rugaciune, cine stie...viata este plina de surprize.

scuze victor.... cu ce ai gresit fata de nevasta?? nu esti singur in corabie suntem multi numai ca nu ne cunoastem, eu stiu ca sunt lucruri pe care o femeie desi le iarta nu le poate uita, pur si simplu nu poate, eu mi-am iertat sotul... dar nu cred ca merita, el e fericit ca m-a pacalit si eu sufar in tacere ca sunt lucruri peste care nu poti trece

Dacă încă suferi e clar că n-ai iertat. Spunea frumos vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania: "uită si sufletul tău va scăpa de o povară".

Traim vremuri grele, inspiron, in care omul e manipulat fara ca el sa stie sau sa simta acest lucru; dar se intampla.
Esti dezamagit ca Dumnezeu nu ti-a implinit o dorinta, pentru care te-ai rugat?!? Cateodata e nevoie sa ne rugam insistent si vreme indelungata, ca sa ne dea Dumnezeu un semn.
Ai auzit de Iov, care era f credincios, dar pe care Dumnezeu l-a pus la mare incercare luandu-i toate onorurile,familia, bogatia, sanatatea timp de mai multi ani? Cu toate acestea iov nu a incetat sa se roage lui Dumnezeu si sa accepte lipsurile, paguba si singuratatea, boala, dezonoarea. Nu I-a reprosat nimic lui Dumnezeu, ci a trait crezand in Dumnezeu. Pana intr-o zi, dupa multi ani, cand si rabdarea lui Iov a ajuns la capat. atunci a strigat: Ce faci Doamne, dormi?
Aceasta se numeste credinta: sa credem in Domnul si atunci cand pare ca nu ne da, nu ne aude, nu ne vede. Doar suportand cu rabdare totul, putem, inainte de a dispera, sa strigam aidoma lui Iov: Doamne, ce faci, dormi, de l-ai uitat pe robul Tau, care sufera in tacere?!?
Dupa acest strigat al lui Iov, Dumnezeu ii reda sanatatea, averea, ii da o noua familie si in general tot ce a pierdut si inca mai mult.
Astfel sa fim si noi in situatii grele: rabdatori; nu sa renuntam la rugaciune, caci dusmanul omului asta doreste, sa ne faca sa uitam de Dumnezeu.
Asa ca, inspiron, metoda nu e de a te indeparta de Dumnezeu, ci mai mult sa te rogi si sa rezisti ispitei de a nu te ruga si Dumnezeu va tine cont de stradania ta, dar trebuie sa fii consecvent in credinta ta. Toate incercarile au un rost. Fara acest rost ar fi absurde; dar nu sunt.
Sa te ajute Dumnezeu!

Nu am mai intrat de mult pe forum si acum vad ca s-a mai scris aici pentru mine. Va rog sa nu mai pierdeti timpul, pentru mine este un subiect inchis :). Pe forum mai intru uneori pentru ca mai comunic cu cineva pe mesageria privata, altfel nimic din ce inseamna credinta, religie, etc nu ma mai intereseaza.
O zi buna

Daca noi ii intoarcem spatele lui Dumnezeu si El se va departa de noi si cand vom avea nevoie de ajutor ne va fi foarte greu.
Sunt momente cand numai Dumnezeu ne poate salva din o situatie grea.
Apoi cand vom pleca din aceasta viata , daca noi nu vrem sa stim de Dumnezeu aici , nu vom avea parte de raiul ceresc.
Hristos a spus "In casa Tatalui meu multe locasuri sunt.Iar de nu , v-as fi spus"
Noi trebuie sa credem in Hristos ,in lumina sfanta de la Sfantul Mormant si in sfintele Evanghelii lasate de Hristos Dumnezeu.
Asa cum credem in ce spun istoricii ar trebui cu mai multa ravna sa credem in cuvintele lasate de Mantuitorul in aceste carti sfinte.
Va doresc mantuire !

Despre sărindare
 

Ce este un sărindar?
· Sărindarul este rânduiala de pomenire a mortilor sau a viilor la patruzeci de Sfinte Liturghii în şir. În lb. greacă „sărindar” inseamnă patruzeci.
· Preotul pomeneşte sărindarele la 40 de Proscomidii săvarşite duminica, in sărbatori si in alte zile, scoţând pe Sfantul Disc miride (părticele din prescurile aduse la altar) pentru vii - respectiv pentru morţi - dupa cum este intocmit pomelnicul.
· Sărindarul este de doua feluri: sărindarul de obşte si sărindarul individual.

Sărindarul de obste se săvarşeste de către preot timp de 40 de Liturghii neintrerupt in cinstea unui eveniment cum ar fi: sfinţirea bisericii, hirotonie etc. La acest sărindar se pomenesc pomelnice sarindar cu rubrici pt vii si pt morti (in special aceia care au contribuit la renovarea, constructia bisericii etc……. ctitorii din vechime s.a.m.d.)

Sărindarul individual este pomenirea celor vii sau morţi la 40 de Sfinte Liturghii consecutive pentru a cere de la Dumnezeu iertare şi dezlegare de păcate.
La mânăstiri unde se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie, se poate da un pomelnic sărindar în orice perioadă.
În special însă creştinii aduc sărindare la biserică la începutul posturilor mari ( postul Naşterii Domnului sau postul Paştilor) însoţite de prinoase ( grâu, untdelemn, vin, zahăr, făină, mirodenii şi alte daruri ) necesare pregătirii colivelor.
Sărindarele pentru cei adormiţi sunt pomenite în posturi la Sfânta Litrghie şi la slujba litiei pentru cei adormiţi - zilnic.
În toate sâmbetele Postului Mare Biserica face pomenire specială pentru cei adormiţi săvârşind slujba Liturghiei şi a Parastasului .
· Dezlegarea sărindarelor - este ziua în care se împlinesc cele 40 de zile de pomenire, şi se celebrează prin slujirea celei de-a 40-a Liturghii şi a Parastasului.
- Credincioşii care duc un sărindar la sfânta biserică trebuie să se roage individual în această perioadă la rugăciunile particulare, dar trebuie să participe la biserică în sâmbetele special rânduite pentru pomenirea morţilor şi mai ales în ziua dezlegării parastaselor, când pregătesc colivă şi alte daruri spre a fi împărţite ca milostenie.
- În Postul Mare dezlegarea sărindarelor se face în Sâmbăta Floriilor.

Sursa: ortodoxia.md

Interesant cât de mari "credincioşi" ne dăm noi...
În realitate, e posibil ca bietul VictorS sau inspiron să fie mult mai credincios decât sunt mulţi dintre noi. Poate nu degeaba îl "roade" curiozitatea de a mai intra pe aici.... "Ceva" îl mână, în mod sigur.
Măcar el îşi recunoaşte limitele, angoasele, temerile şi neputinţele.
Dar ceilalţi?
Ceilalţi îl pun la zid.
"Cel nevinovat să ridice primul piatra". Deosebirea dintre ATUNCI şi ACUM, e că ACUM aruncăm cu toţii cu pietre, din păcate.

Bună seara
 

De ce sinucigașii nu se pomenesc? Atunci cum îi ajutăm să le fie iertate păcatele? ��

Cum sa nu aiba Dumnezeu intelegere pentru pacatosi?
Ii putem ajuta daca nu scriem in pomelnic ca s-a sinucis si astfel va fi pomenit.
In plus, ne rugam individual pentru fiecare-n parte.

Se pot pomeni doar în rugăciunea individuală a cuiva, sau dacă aveau o boală psihică atestată de un document medical anterior decesului.
Biserica nu vrea să încurajeze comportamentul, nu doar ei nu se pomenesc ci și alte categorii, cred că se consideră și păcat împotriva Duhului Sfânt.

Dacă cumva îl pomenește un preot la proscomidie prin inducere în eroare, nu știm cum va fi primit, dar e o formă șmecherească oricum.