Tu chiar nu ai simti nici o bucurie in suflet cind ii vezi asa impopotionati, cu ciorapi de nylon, fardati, stind in fata altarului in asteptarea impartasirii cintind cuminte Kirie..eleison! si cum preotul vine si-l miruieste, are grija de el/ea ca de copilul sau. Daca ai stii jane cita dragoste si bunatate nefatarnica(verificat!) are acest preot . Acel travestit asa figurant cum zici tu ca este si "pacatos" conform Deut) sa stii ca a venit la BO nu pentru ca a inteles-o, ci pentru acel preot, pe care eu(si altii) il consider sfint!

De ce judeci, lasa-i in pace!...ce ai cu ei?

Hm... doar o reflectie. Intr-o duminica dimineata, am vazut un calugar (sau era doar ucenic) care avea grija de vacile care pasteau pe campul manastirii. Si ma gandeam eu, cu mintea mea creaţă, cati mireni participă acum la Liturghie si taman un calugar, rugatorul prin excelenta, nu are timp de rugaciune si de tihna nici macar cand se oficiaza Sf. Liturghia, ca doar nu stiu animalele alea ca e Liturghie, ele stiu numai sa paste. Si dintr-o data mi-am adus aminte de unii care cred ca in manastire e numai tihna si rugaciune si ingerasi peste tot, de parca ar fi un refugiu pentru lenesi, visatori si inadaptati la cerintele din lume. Dar apoi, gandindu-ma mai bine, am realizat ca tot calugarul acela e mai castigat, daca isi face ascultarea cu inima buna. Nu il impiedica absolut nimic sa se roage cat timp se uita dupa vaci si face ascultare, pentru ca e datoria lui, iar mireanul vine la manastire sa se roage pentru ca asa vrea si simte el. De aia nu e de joaca cu lucrurile astea, trebuie sa ai vocatie foarte puternica pentru manastire. Daca nu rezisti in lume, cum oi vrea sa rezisti in manastire?! Dar fiecare are o cruce de dus si eu sper sa ne mantuim cu totii.

In apararea lui Jane
 

De vreo 100 de ani pantalonii nu mai sunt exclusiv barbatesti, dupa cum nici pe vremea Mantuitorului nu se purtau pantaloni. Aici este vorba de "haine barbatesti"- adica de tinuta masculina, cautat masculina si masculinizata; exista munti de pantaloni croiti special pentru femei, care pusi pe barbati ar arata ca "haine femeiesti" 100% (uau- pense, culori, broderii...). Dar unele femei aleg sa poarte haine cat mai aproape de cele barbatesti in mod voit(scuzati pleonasmul), in general si decalara lucrul acesta, o fac dorind sa se indeparteze de aspectul feminin. Ori asta seamana, oricum ai da-o a travesti. Cred ca a include in garderoba si pantaloni nu e un lucru ne-feminin sau ne-potrivit.
Dar barbat imbracat in haine femeisti e chiar fara scuza, nu exista social vorbind nici un precedent acceptabil (va rog pe toti, NU pomeniti de scotieni, aia e alta treaba); cum e aia, vii la biserica imbracat ca in "Colivia cu nebune?" Moare daca isi pune haine sa zicem "asexuate'- jeans si tricou, fara sa se dea in spectacol si sa sminteasca pe altii? Si acasa sa poarte ce vrea el...

" Toate sa le incercati : tineti ce este bine " ( Apostolul Pavel )

1. Vacile mai stau si singure la pasune, din cate am vazut eu. Si daca sunt intarcuite, chiar n-au nevoie de pastor decat la adapat si muls.
2. Daca sta singur si e liniste acolo, atunci poate sa se roage si pe camp.
3. Eu imi imaginez si am vazut de fapt, ca la manastire exista un timp pentru munca, timp pentru rugaciune, timp pentru odihna.
Slujbele si rugaciunea sunt elementul principal al manastirii si scopul ei.
Munca in manastire este pentru gospodarirea manastirii.
Nu stiu, chiar vreti sa dati acum peste cap totul si sa spuneti ca monahii nu trebuie sa se roage, sa fie ai bisericii si ai lui Dumnezeu, ci se duc sa fie pastori, bucatari, etc.?
Doamne Dumnezeule bun, unde am mai ajuns!
Indiferent ce fac, cand bate clopotul, monahii trebuie sa fuga la slujba in biserica.
Daca e vorbsa numai de munca, atunci de ce trebuie sa plece din lume, de ce sa nu aibe familie?
Pot fi exact ca noi.
Si am mai intrebat ceva: cand mai citesc ei, cand mai vorbesc cu mirenii, cand isi mai scriu cartile? Daca ziceti ca e numai munca in manastire.
Nu spune nimeni ca este usor, sau nu se munceste, dar exista totusi niste reguli si rugaciunea si slujbele in biserica nu pot disparea intr-o manastire.

Le da putere Dumnezeu sa le faca pe toate , si nu de putine ori ceea ce fac , fac bine . Uite Sofia , ca se poate si Rugaciune , si munca ! Ei nu au timp de vaicareala , pentru ca singuri si-au ales Crucea si Calea ! Munca , munca , munca si credinta pe masura ! Asa ca chestia : " Doamne unde am ajuns " este perfect valabila la noi cei ce ne lamentam si ne vaicarim de prea multa munca , de saracie , de boala , de prea multa rugaciune , de prea multe zile de post , si in general de de fleacurile cotidiene ( ca ti-a ramas rochia stramta , ca te-ai ingrasart , ca s-a scumpit carnea , ca te-a calcat vecinul pe picior , si alte asemenea "grozavii " de nesuportat ):22:

Din pacate, mai toti calugarii/ calugaritele se plang ca sunt supraincarcati cu munca fizica si ca se pune din ce in ce mai putin accent pe participarea la slujbe. Slujbele se tin, intr-adevar, dar numarul de vietuitori care participa este destul de mic. Iar fara o intarire spirituala este intr-adevar f greu sa rezisti.
Monahii/ monahiile mai in varsta care si-au dus viata in manastire din pruncie se plang de aceeasi lucru : sufocarea sufletului cu griji pamantesti in detrimentul preocuparii pt. o imbunatatire sufleteasca.
Sunt sigura ca jertfa monahilor este primita ata timp cat fac ascultare, indiferent cum este organizarea manastirii, dar f putini mai reusesc sa reziste pana la capat.
Inainte, calugarii aveau de suferit din cauza atacurilor pagane( ale turcilor, de exemplu), din cauza comunistilor, iar in zilele noastre din cauza atacurilor din interiorul manastirii.
Viata unui calugar niciodata nu a fost usoara. Din punctul meu de vedere un calugar poate fi comparat cu un geniu, cu un om de exceptie.

Si asa este firesc sa fie , UN OM DE EXCEPTIE !

Asta o spune si parintele Paraian - http://parinteleteofilparaian.blogsp...calugarii.html. Calugaria nu e pentreu oameni obisnuiti! :68:

Iertare
 

Imi cer iertare, fiindca am crezut ca poate exista CINEVA ce ar putea avea INTRADEVAR nevoie sa mearga in manastire.
Imi cer iertare ca anuntul meu formulat atat de simplu a fost interpretat in diferite si diverse chipuri si forme: de la ironie la umor de proasta calitate.
Imi cer iertare ca am trezit in unii sentimente urate si ca fara sa vreau a trebuit sa-i pun sa arunce cu pietre in oameni nevinovati.
Iertati-ma pentru anunt!

la fix... dar amara precizare !!
 

De dracii, de prostii, de necredinta, de ,,glumite' , de aiureli ideative, de tagaduiri , de dezinteres, de nepricepere, de rastalmaciri , de opinii rele si prost sustinute ... si de multe alte asemenea suntem buni cu totii !!
De lucruri serioase , de maturitate, de adevar si de dreptate, de cultura solida si folositoare, de nevointa curata, de marturisirea dreapta... nu ,,prea" suntem in stare cei mai multi !!!
Pomul bun se cunoaste dupa roadele bune ... omul bun se cunoaste dupa faptele bune si nu dupa vorbele bune ! De vorbe toti suntem in stare, dar de fapte ... nici pe departe !
Ce frumos spune Mintuitorul si ne invata cum sa cunoastem oamenii buni !!


Restul, doar vorbe... multe vorbe si intentii de care ne fringem ca sa parem cineva !!!!!

vorbe frumoase
 

Subscriu și să avem parte de fapte bune: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." (Evanghelia după Matei, 5, 16)

Si Ory a povestit despre aceste lucruri. Nu imi explic cum e posibil, ca amadoua sa fi avut aceeasi experienta cu trasul clopotelor si restul?!? Sunt surprinsa.

Doar ce m-am intors din pelerinaj pe la mai multe manastiri din Moldova. Am fost impresionata de trairea maicilor, de suferinta ce se citea pe chipurile unora dintre ele, multe la varste tinere.
Am avut, printre altele ocazia de a participa la o priveghere, care a durat pana dimineata. Am avut apoi 2 ore de somn. Ne-am trezit atat de odihnite, de parca dormisem toata noaptea. Si fericite. Zilele petrecute in acest pelerinaj au fost binecuvantate. Ce ne-am face fara manastiri?!?

Mireasa lui iisus hristos
 

Mare lucru in ziua de azi cine se face sora si apoi maicuta
din fericire cunosc o fata care o iubesc si acum
ela manastire si a ajuns si maicuta desi banuiam ca va ajunge la manastire
in ziua de azi f putini oameni se ingramadesc sa traiasca o vita duhovnicea
sca mai grea si frumoasa. La manastire te rogi mai mult pacatuiesti mai put
in.cu timpul capeti smerenia si umilinta si sa ierti celui ce iti greseste
sa o ajute dumnezeu sa se mantuiasca si sa se roage pt mine ca poate ma ui
tat. Si eu as vrea intro zi sa raman pt toata viata

Nu contesta nimeni faptul ca este frumos, inaltator, este ca o vraja din care te infrupti cu atata sat si nu-ti mai doresti sa se termine . Dar se termina, pana la urma, si nu din necredinta, ci din clipe adunate manunchi si integrate intr-o realitate care nu-si mai permite sa viseze, ci-si plamadeste existenta din farmec si cusur deopotriva.
Si mormintele sunt frumoase, dar nu ne-am dori sa le dezgropam. Iar ca mirean ( cu atat mai mult daca nu esti tanara ), privilegiul este ca persisti in acest frumos, atata timp cat te manifesti doar ca musafir, oricat de mult ai sta acolo, nu exista comparatie.
Oricum, nu-si au rostul patrunderile adanc in acest concept, chiar nu-si au rostul....de la cuvinte la fapte, de la aparente la realitate este o cale lunga si diferita intr-un mod considerabil.
Este firesc, pana la urma. Ganditi-va cat de subiectivi suntem, acolo mergem sa ne reculegem, sa ne mangaiem sufletul printr-o atmosfera spirituala deosebita, acolo mergem cand ne rupem de familie, de casa noastra si de toata invalmaseala ei cotidiana, pentru un moment, o zi, o saptamana doar.
Dar cei ce traiesc in manastire, nu mai evadeaza in alt loc, nu se mai desprind pentru alt gen de reculegere, isi traiesc drama si frumusetea in acelasi loc, acolo este acasa .
Tocmai de aceia apar toate evenimentele la un loc, si bune si rele, exact ca intr-o casnicie, ca intr-o lume plina de dragoste si ura, chiar daca s-ar presupune ca locul in sine trebuie sa inspire doar iubire . Este imposibil asa ceva, suntem doar oameni, iar oamenii sunt cele mai complexe fiinte tocmai fiindca oscileaza permanent intre instinctul animalic, educatie si rationament.
Si, de asemenea, ca-n orice casnicie cu bune si cu rele, se pun in balans toate lucrurile si principiile, personalitatea si interesul. astfel se ajunge la decizii insuflate de constiinta, dar si de caracterul individual si deprinderile sociale sau din interiorul colectivului .

Problema poate fi rezumata astfel : Fiecare o stie pe a lui ! Nu pot "judeca" , sau vorbi de ceva daca nu m-am lovit de acea problema ! :30::53:

Avem nevoie si de vorbe bune, dar insotite de fapte! Totusi, cat de importante sunt si vorbele frumoase!

ok
 

vizavi de ce s-a spus aici, despre calugari, ca au munci istovitoare si lungi...

acum doi ani aflandu-ma in trecere prin bucuresti, am ajuns obosit intr-o dupa-amiaza tarzie la o manastire celebra, cam la vreo 30 km,in marginea bucurestiului, intr-un fel de sat, cu multi tigani !

vroiam sa raman acolo peste noapte !
acolo m-am imprietenit cu un sas din timisoara,camionagiu iesit la pensie,ce era plelerin si prieten al calugarilor,un om foarte cumsecade, dar cam afectat de probleme personale trecute !

Ce am putut sa vad cu ochii mei, a fost ca trotuarele din curte nu erau prea curate, si manastirea era intr-o anumita stare de neingrijire !

apoi am inteles de la saul batran,ca, manastirea are grajduri cu animale, care sunt insa ingrijite nu de calugari,ci de oameni angajati din afara,special pentru asta !

-apoi spre inserate, a sosit un oaspete special; un calugar mort de beat,de abia se mai putea tine pe picioare !
alt calugar mai tanr l-a ceratat destul de tare, si l-a pus sa-si dea jos haina neagra de calugar,!
-dupa mai multe dezbateri, si negocieri, in care au avut un limbaj foarte civilizat(nota bene !),ceea ce mi-a placut ! adica un calugar,chiar si beat crita, ramane calugar ,acesta din urma a acceptat sa-si dea jos hainele, luand unele civile !

-cand a venit ora mesei ,am mers si eu, numai din curiozitate si spirit de aventura, sa vad cum e mancarea calugarilor ( ca eu aveam o droaie de mancare in masina !)
ajuns acolo am fost pus sa stau la masa cu niste milogi si ologi,de mi-a fost mai mare greata,grabindu-ma sa termin cat mai repede si sa ies !

ologii fericiti ca le-am dat o pomana mica, m-au invitat apoi sa merg sa ma cazez cu ei !
evident ca am ramas sa dorm in masina !

dar la 2-3 naoptea,am vazut niste calugari ce aruncau cu pietre dupa caini, si tot intrau si ieseau in camara cu alimente a manastirii !
ba unul a venit si in izmene, si au mai stat si de vorba o vreme in fata camarii cu alimente !!!

eu nu-i condamn pe acesti oameni, ba chiar mi s-au parut simpatici, asa cu defectele lor omenesti, totul e sa nu fie prea grave !
totusi a sta in manastire nu e lucru usor, cand te gandesti numai la foamea ce o ai de indurat !
macar ,daca muncesti zi de zi, macar sa mananci ca lumea,ca sa ai forta !

Radu
 

De mancat nu se mananca chiar prost , si nu mai rau ca in viata de afara , caci e si dupa cum te gospodaresti ! Oricum se mananca natural si mult mai sanatos , dar de la caz la caz ! Nu putem generaliza !

Imi pare rau pentru tine dar totusi din descrierea ta reiese ca nu ai facut ascultare ci ti-ai facut cam singura programul.Pacat ca nu ai rezistat pentru ca la cat de activa esti in postari,echilibrata,coerenta in exprimare cred ca ai fi ajuns undeva la conducerea unei manastiri fiind de folos multora ,incercand sa indrepti ce nu e bine.

Multumesc pentru aprecierea ta....eu nu m-am gandit niciodata unde voi ajunge daca voi ramane...adica in nici un caz nu m-am gandit ca voi ajunge pe scara administrativa mai inalta pt ca nu m-a interesat niciodata...mai repede ma gandeam la un cuvant spus de pr. Lavrentie Sovre de la Frasinei cand i-am cerut un sfat: "....acolo sa-ti putrezeasca moastele"....insa n-am rezistat sa ajung la aceasta treapta, asa cum am mai povestit.

In rest, referitor la ascultare, poate mi-ar fi placut sa fie cum spui tu...dar poate tu stii ceva ce eu nu stiu si ai dreptate....:)

Mireasa lui Iisus Hristos.....cum ai putea stii sigur 100% ca asta iti doresti si asta poti face?
Am simtit de atatea ori in ultimul an dorinta de a pleca departe de orasul meu,undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni,sa nu am telefon cu care sa ia legatura oamenii cu mine,si am auzit un gand "sa fiu intr-o manastire sa ma rog toata ziua pentru toti oamenii din lume,as fi asa linistita,calma,tacuta,fara sa fiu intrebata:<de ce nu spui nimic?de ce taci?>"
Imi amintesc in copilarie cand mergeam cu parintii la CAciulata ,parintii mergeau pt apele de acolo si tratamente balneoclimaterice*sau ceva de genul,iar eu abia asteptam sa ajung acolo pt manastirea Cozia din statiune.Adoram cu gandul meu de copil ideea fantanii dorintelor in care arunci bani si iti pui dorinte.Mi-am dorit ca ai mei sa nu divorteze si nu au divortat......oricum indiferent de ce ne dorim noi,Dumnezeu face ce e spre binele nostru.Si pe langa fantana dorintelor mai adoram teaca si clopotul.Si acum mi se cutremura trupul si imi invie sufletul,mi se umple inima de bucurie ascultand teaca.
Am fost weekendul trecut la manastiri din Suceava si Neamt si am trecut si pe la o manastire Miclauseni,de care nu ati auzit probabil,dar care m-a impresionat in mod vadit.Am ajuns noaptea la 8,cand ma intorceam de la Iasi,de la Sfanta Parascheva si am intrat in aceasta manastire Miclauseni.Maicile citeau pe rand rugaciuni,iar altele erau in genunchi citind acatistele oamenilor.La alta manastire ,una dintre maici era in incinta manastirii intr-un loc intunecat citind acatiste pe jos.Am vrut sa ii spun ca isi strica ochii citind pe intuneric...dar m-am abtinut sa nu o deranjez.Nu stiu cat de grea o fi viata maicilor,dar sa ne rugam pentru ele sa fie asa cum vrea Domnul sa fie miresele Lui,caci asa cum sfintii se roaga pentru noi,asa si calugarii si calugaritele se roaga pentru noi.Rugaciunile lor sunt mult mai puternice decat ale noastre pt propria noastra persoana.Doamne ajuta!

Radu din descrierea ta nu e greu sa ghicesti despre ce manastire este vorba...eu am mai scris pe acest subiect...nu-l reiau...insa lasand la o parte viata calugarilor "mireni" acolo exista Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, in muzeu sunt picturi ale lui Grigorescu, manastirea este ctitorie a lui Matei Basarab, ctitor de altfel al multor manastiri din Valcea, acolo este inmormantat mare duhovnic al Bucurestilor, pr. Sofian Boghiu...deci avem ce vedea si e de ajuns sa ne oprim aici.

Referitor la grajduri si cine munceste...sa stii ca in Romania aceasta nu este singura manastire iar ascultarea intr-o manastire nu se rezuma doar la grajd sau munca campului...sunt cateva mii de manastiri si schituri, cu o istorie mai mult sau mai putin bogata, cu o viata administrativa mai mult sau mai putin modernizata. Dar eu iti spun ca proportia celor care se gospodaresc singure este mai mare decat a celor care au angajati pentru ajutor...iar ca sa te convingi te invit sa mergi in pelerinaj la cat mai multe.