Datoria noastra este sa cautam adevarul, fie ca il gasim sau nu. Oricum nu putem descoperi decat parti din adevar, cel absolut nefiind accesibil pentru noi la acest nivel.

Ma gandesc ca nu iei literal aceasta fraza. Dumnezeu nu discrimineaza.
[quote=zorobabel;270686]
Iad=moarte si moarte=iad?! Cum ai ajuns la concluzia asta?
Ba sa stii ca merge cu scuze la Dumnezeu, mediul in care traieste un om este decisiv pentru felul in care se comporta, iar de multe ori nu are de ales.
Pacatul continua sa fie parte din om pana la moarte, fie ca acceptam fie ca nu. Unii doar pozeaza in fosti pacatosi, altii recunosc starea lor reala precum Sf. Apostol Pavel.

In ce consta acest "iad"?

Citat:
În prealabil postat de heorhe http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
De acord ca adevarul e unul singur, numai ca noi nu stim care e acela.


Cum adica nu stim care e adevarul, oameni buni?! Daca spunem asta, inseamna ca Hristos a venit pe pamant in zadar... Le avem pe toate, si Biserica, Scriptura, si Traditia, si dogmele ... si tot nu stim, pentru ca ne lipseste credinta.

Sa stii ca Dumnezeu considera creatia Sa perfecta, asa zice chiar Biblia, ca toate sunt bune foarte. Parerea mea este ca acest lucru a ramas valabil si dupa caderea omului, pentru ca o lume perfecta este aceea in care poti sa alegi. Ca sa alegi trebuie sa ai minim doua variante. Viata nu este un joc iar noi nu suntem experimente ale unui creator iresponsabil. Avem viata din insasi viata lui Dumnezeu si ne-a fost data libertatea de a decide singuri ce facem cu existenta noastra. In ceea ce priveste raiul si iadul, asa cum sunt intelese din pacate dupa atatea mii de ani, daca analizezi putin vei vedea ca nimeni nu e atat de bun sa merite raiul si nimeni atat de rau sa merite iadul(in foarma lui groaznica, imaginara a unor oameni influentati de diverse curente ale vremii lor dar pe care noi le-am depasit). Este uimitor cum, desi suntem in timpuri moderne, utilizam PC-uri conectate la internet, circulam cu sute de km/h, comunicam instant la mare distanta si multe, multe altele, unii dintre noi am ramas tributari unor teorii enuntate cu multe sute sau mii de ani in urma, cand cunoasterea pe toate planurile era foarte limitata, comparativ cu epoca contemporana. In credinta se avanseaza mereu, se descopera noi fatete ale adevarului, se lasa la o parte ceea ce a fost prost inteles si se merge inainte. Altfel, credinta noastra va semana cu o apa statuta, o balta de care nimeni nu vrea sa se atinga si din care nu vrea sa bea.

Nu , stai putin asa...
Asta ce zici tu o credem , nu o stim. Credem, ca de aia e religie, ca altfel s-ar chema stiinta.
si mai sunt si alte religii care cred altceva. deaia adevarul nu-l stie nimeni. fiecare il crede pe al lui.

Creatia a fost perfecta. A decazut dupa Adam si Eva, cel putin asa zice Biblia, dupa ce oamenii au dobandit cunoasterea binelui si a raului. Apoi, deoarece am liber arbitru si daca eu aleg sa omor un frate, atunci creatia nu poate fi perfecta deloc. Dumnrezeu mentine aceasta cadere a creatiei nu stim de ce, pentru ca ar putea intr-o secunda sa refaca totul perfect. Dar, dupa cum zic parintii si Biblia omul trebuie sa lupte pentru curatirea sufletului. Pai de ce toate astea ? Nu ar putea dumnezeu da un simplu click pe butonul din stanga pe meniul New... si apoi click pe World ?

Daca am crede cu adevarat, am sti cu adevarat si s-ar face dupa cuvantul nostru.
Nu stiu de ce unora li se pare ca e atat de facil sa crezi. E foarte greu, cumplit de greu sa crezi ca ceva in care crezi si exista de fapt. Dar e si credinta un dar de sus. Si de unde nu e,nici Dumnezeu nu cere.

pandion,
sper sa nu aflam pe viu niciodata.
starea de fiasco existential, de rateu ontologic,

starea sufletului rupt de Cel care l-a creat pentru fericirea vesnica,
focul cel vesnic gatit diavolilor si ingerilor lui,

,,locatia,, ermetica, in care-si petrec vesnicia cei care l-au exclus pe Dumnezeu, fie prin sfidare, nepasare, neconlucrare, toate pacatele etc.,

chinul vesnic al constiintei ca ar fi putut fi in alt loc si alta stare daca ar fi urmat scopul pentru care a fost creat - acela de a raspunde cu iubire la iubirea lui Dumnezeu.

insuportabila durere absurda a intregii fiinte ca doar el singur e vinovat de starea in care se afla,

chinul patimilor care l-au inrobit si care nu mai pot fi implinite,
durerea crunta de a nu-si fi cerut iertare macar inainte de moarte daca tot si-a ratat intervalul vietii, pt. ca Dumnezeu ar fi putut sa-l ierte,

locatia in care toate ororile demonice, torturile fizice si spirituale depasesc orice apogeu imaginar.

asta asa, doar o incercare fragmentara de a descrie prin cuvinte ceva ce nu poate fi supus descrierii decat prin termeni inexistenti inca in limbaj.

Nu e vorba de discriminare. Uite ce zice Pavel in Romani:
"Căci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul".
Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. "

Moartea a doua e iazul cu foc dupa cum spune Sf Scriptura.

Asta s-o crezi tu ca merge cu scuze. Iti dau 2 exemple de oameni care au trait printre pagani dar care si-au pastrat credinta nealterata fiind condamnati la moarte in anumite situatii.
1)Iosif
2)Daniel si prietenii lui.
Ar fi avut toate scuzele sa pacatuiasca(Iosif cu nevasta lui Potifar) iar Daniel sa se inchine la chipul de aur ca sa isi scape viata. Dar nici unul din ei nu a facut-o.

Ai inteles gresit. Nu e vb ca cineva nu are nici un pacat, ci e vorba de atitudinea fata de pacat. Cei care-s ai lui Dumnezeu se lupta sa nu pacatuiasca, pe cand ceilalti pacatuiesc fara nici o problema.
Credinciosul lupta impotriva pacatului, necredinciosul gaseste placere in pacat.
Ti-am dat exemplul lui Iosif, iti amintesti ce a zis cand nevasta lui Potifar a vrut sa curveasca cu el? Uite ce-a zis:
"În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?"

Intelegi ce inseamna sa fii credincios?

O cantare din slujba inmormantarii spune "Plang si ma tanguiesc cand gandesc la moarte si vad in morminte toata frumusetea noastra...". Pe drept cuvant moartea celor de langa noi, aduce plans si tanguire in sufletele noastre, pentru ca aduce totodata gandul la propria moarte. Dar plansul si tanguirea nu este dupa lume si cele ale ei, ci este o urmare a constatarii vremelniciei ei.

In acest sens, gandul la moarte naste pocainta, plansul si tanguirea pentru pacate, ca descoperitoare a acelei frumuseti interioare care nu sfarseste in moarte si pe care o vom purta cu noi in vesnicie. Sufletul uratit prin feluritele pacate, se cere in viata aceasta curatit prin lacrimi de pocainta si impodobit cu virtuti.

Nu e vorba ca am eu dreptate, ca nu asta e important. Important e sa ne formam convingerile pe baza a ceea ce spune Sf Scriptura, ori daca acolo se spune ca omul poate fi mantuit doar daca se pocaiete atunci sa nu incercam sa schimbam Sf Scriptura doar pentru a valida ideile noastre.

Unde am zis eu ca cineva se mantuieste singur? Nu am zis asa ceva, am zis ca omul se mantuieste prin credinta in Hristos. Omul nu se poate mantui singur, nu are puterea asta. Numai jertfa lui Hristos poate plati pentru pacatele cuiva.

Ei se roaga, dar nu inseamna ca ei te mantuie, un om daca nu se pocaieste se pot ruga toti preotii impreuna pentru el, va merge in iad. Si aici ma refer la cei vii, la cei morti chiar nu mai ai ce sa le faci.


Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

Tu nu ii poti convinge, ei trebuie sa constientizeze starea in care se afla. Tu doar le poti spune ca desi se considera crestini, f probabil nu sunt.
Regele David spune asa intr-unul din psalmi(121):
"Mă bucur când mi se zice: ’Haidem la Casa Domnului!’.”

Puteai sa te nasti si in Ecuador, nu vad care e problema. De fapt cei mai multi ar pleca din Romania si o considera ca un deserviciu ca s-au nascut aici.
Asta cu ingerul convingator e poveste pentru copii, problema e ca tu ai fost mai receptiv la mesajul lui Dumnezeu, iar ei nu. Nu tine de nici un inger raportarea noastra la Dumnezeu, ci de noi insine.

Pe ce te bazezi cand spui ca trebuie sa trag pentru niste pacate care nu sunt ale mele? Ia uite ce spun Sf Scriptura:
"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." - Iezechiel 18:20

"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." - Ieremia31:29-30

TI-am redat 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va raspunde pentru pacatele PROPRII si nu ale strabunilor.

Si in plus de asta, daca Hristos m-a iertat, a luat pacatele mele asupra Lui....

Nu trebuie sa duc pacatele nimanui, asta e o teorie omeneasca, ti-am redat mai sus 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va plati pt pacatele lui.
Si inca o data repet, daca Hristos m-a mantuit pacatele mele sunt luate asupra Lui. Dar se pare ca tu nu ai inteles deloc mesajul Evangheliei.

Sf Scriptura, ea contine mesajul lui Dumnezeu pentru om.

Vai, Zorobabel, ce mai despici firul in patru:71: Spune-ne si nou de ce cult apartii?:1:

As spune ca ESTE perfecta creatia lui Dumnezeu chiar in conditiile caderii omului. Perfect in acest context inseamna sa poti alege, nu sa fii programat sa faci un anumit lucru. E adevarat ca aceasta libertate data omului a dus la decizii catastrofale de-a lungul mileniilor, ne sunt bine cunoscute comportamentele fiintei umane care de multe ori s-a coborat mult prea jos. In mod ciudat, asta se intampla pentru ca Dumnezeu a creat din dragoste oameni care sa decida ei singuri sa aiba un comportament adecvat, nu sa fie impinsi de la spate, fortati sa faca ce nu vor, chiar cu pretul alegerii raului in toate formele lui cunoscute pana azi. E mult de dezbatut pe subiect, dar nu ne ramane altceva de facut decat sa cautam raspunsuri in continuare.

Ok, de fapt discutia este pe marginea notiunii de perfect aici.

Luand Scriptura la modul literal poti ajunge la cele mai fanteziste concluzii. Daca ai cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu ai stii ca nu poate forta pe nimeni sa fie intr-un anumit fel, fie si pentru a se arata puterea Sa in cineva. Cat despre iad, ce sa zic, daca unii dintre voi sunteti tributari unor teorii eronate ce dateaza de secole... Ma intreb de ce nu adoptati si moda vremii, cultura, tehnologia de acum 1500-2000 de ani sau mai mult. Nu va convine. Dar ca sa vorbiti la modul iresponsabil si fals despre vesnicia si chinurile iadului puteti, ca doar sunt pentru altii, necredinciosi bineinteles. Nu mai jigniti pe Dumnezeu cu povestioare puse in dreptul Personalitatii Sale Sfinte.

Dragul meu, asta cu Iosif si nevasta lui Potifar nu tine de credinta neparat ci de bun simt si respect fata de un om, atata tot. Nici eu nu as avea capacitatea de a profita de sotia unui om, nici nu ar avea sens cand sunt atatea disponibile.

Nici nu stii cati "necredinciosi" se lupta cu pacatul. Oameni care nu au citit un bob de Scriptura, care n-au vazut biserica in viata lor, dar care au notiunile privind binele si raul fiind inzestrati de Dumnezeu.
Da, credincios inseamna sa fii OM, atat. Poti sta fara sa stii nimic din Biblie sau sa faci vrute si nevrute. Daca esti om in viata de zi cu zi intre cei intre care te invarti atunci te poti numi si credincios, sau martusitor al lui Cristos fara a spune macar un cuvintel despre El. Eu intalnesc astfel de oameni si creste inima in mine cand ii vad, cata rabdare, bun simt, educatie, cinste si tot ce vrei pot avea. Cunostintele teologice nu folosesc la nimic, in sensul ca nu schimba omul.

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

A crede ca Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru
mantuirea mea si a tuturor oamenilor. Si ca fara jertfa Sa mantuirea e
imposibila omului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca cel mai bun mod de a crede in Iisus Cristos este sa reusesti sa "imprumuti" ceva din caracterul Sau, e fascinant sa vezi cum relationeaza cu tot felul de oameni in contextul unor prejudecati imense ale vremii vis-a-vis de straini, pagani, femei etc, ce replici stralucite are si cata dragoste pentru oameni degaja din fiecare gest al sau.

Inca de pe pamant, sufletul isi pregateste locul unde va merge cand va veni vremea.

sunt pasaje care le iei literal si pasaje care nu se pot lua literal(cum ar fi cel cu taiatul mainii si scosul ochiului). Dar in cazul prezentat in Romani, cu faraon, e totul clar. Dumnezeu i-a dat sanse sa se pocaiasca dar el nu a vrut. Iti redau niste versete din Iesirea ca sa iti dai seama despre ce e vorba:

Iesirea 7:22
"Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese"
Iesirea 8:15
"Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul."
Iesirea 8:19
"Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: “Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul."

Exemplele continua la mai toate urgiile care se abat asupra Egiptului dar ce e interesant apare la sfarsit:
Iesirea 9:12
"Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

Dupa cum vezi la un moment dat Dumnezeu a fost cel care l-a impietrit pe faraon, dar asta dupa ce faraon a avut sansele lui la pocainta, dar a preferat sa se impietreasca si sa nu se pocaiasca.

Din pacate asta se intampla cu f multi oameni, resping pocainta si la un moment dat Dumnezeu ii impietreste si nu se mai pot pocai.

Dumnezeu nu forteaza insa Dumnezeu arata bunatate omului, care om in loc sa se pocaiasca ii intoarce spatele.

Nu inteleg ce vrei sa spui aici, cred ca ai gresit postarea. Ce teorii eronate? Ce am spus fals despre chinurile iadului?Am spus ceea ce zice Sf Scriptura, daca tu nu o citesti nu inseamna ca is povesti.
Cine si cum l-a jignit pe Dumnezeu?

Nu din bun simt fata de potifar a refuzat Iosif, ci pentru ca il iubea pe Dumnezeu.Iti mai redau o data ce a spus Iosif nevestei lui Potifar:
"Iar el n-a voit, ci a zis către femeia stăpânului său: "De când sunt aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate câte are le-a dat pe mâna mea.
In casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?"

Din cauza lui Dumnezeu nu s-a culcat cu ea, nu din cauza lui Potifar. Daca ar fi fost necasatorita tipa la fel ar fi facut, ca e pacat sa te culci cu o persoana fara sa fii casatorit cu ea. Deci chiar daca erau sute disponibile Iosif ar fi facut la fel.

Poate se lupta cu vicii, dar nu cu pacatul. Un om care se considera morala si nu vrea sa fure si sa minta, ajuta pe altii, dar care traieste in curvie(dau un exp pt ca asta e la moda acum) nu lupta cu pacatul, ci traieste in pacat.
Sunt oameni care lupta sa nu mai bea/fumeze stiind ca asta le face rau, dar asta nu inseaman ca lupta impotriva pacatului.
Ma indoiesc ca necredinciosii se lupta cu pacatul, lupta cu pacatul implica dragoste de Dumnezeu, ori un necredincios nu are asa ceva.

Nu zice nimeni ca trebuie sa stii Biblia din scoarta in scoarta ca sa fii mantuit, dar mesajul Evangheliei e clar , omul care se increde in Hristos e mantuit. Acolo gasim solutiile la lupta care o avem de dus in lumea aceasta.
Ce intelegi prin a fi om?Am senzatia ca mergi pe ideea de moralitate, asta nu inseamna credinciosie. Poti sa fii un exemplu de moralitate, asta nu te face credincios.
Cunostintele teologice nu schimba omul, doar Hristos il poate schimba.

Sa crezi in Hristos inseamna sa crezi ca El a murit pentru pacatele tale si sa ii urmezi invataturile. Citeste Evrei 11, este un intreg capitol dedicat credintei, te-ar ajuta sa intelegi mai bine.

Faraonul nu a ascultat pentru ca avea nevoie de forta de munca si nu era fraier sa lase evreii dupa atata timp. Scriitorul biblic este profund influentat cand scrie ca "Domnul a impietrit" de un mod de gandire al vremii cand aspecte ale personalitatii cuiva, fenomene naturale etc sunt puse pe seama Divinitatii. E pacat sa gandim la fel dupa atatea mii de ani, a trecut timpul degeaba atunci, daca continuam sa credem ca daca se supara unul a fost impietrit de Dumnezeu.
In locul tau as avea mai mare grija si mai mare respect pentru Dumnezeu. Cum adica ii impietreste? Vezi ce face un mod de gandire arhaic din tine?
Scriptura se citeste ca o carte in care nu e adevarul intins frumusel pe pagini si doar il culegi de acolo. Adevarul se cauta! Cum l-ai jignit pe Dumnezeu? Asa cum o fac foarte multi inconstienti care spun cu o dezinvoltura incredibila ca daca nu vrei sa-l iubesti pe Dumnezeu, atunci acesta te va invata minte o vesnicie intreaga. Sfatul meu amical ar fi sa incetati cu astfel de aberatii si sa va ganditi ca s-ar putea sa dati socoteala pentru crearea unei imagini monstruoase a lui Dumnezeu.
Serios? Si cum il iubea pe Dumnezeu? Ce e asa de greu de priceput ca Dumnezeu nu poate fi iubit decat prin intermediul aproapelui. Daca acestuia nu ii fac rau atunci se cheama ca il iubesc pe Dumnezeu, altfel nu e decat teorie.
Eu cred ca nu ai invatat bine lectia, daca te uiti prin evanghelii vei vedea ca tocmai oamenii iubitori de aproape, morali sunt numiti CRESTINI de Iisus Cristos. Mantuitorul nu ii numeste baieti buni, cum crezi tu, ci ii identifica direct, dandu-i drept exemplu celor ce stateau toata ziua cu Biblia in brate, dar cand venea vorba sa faca ceva concret se trezeau ca nu sunt capabili de atat sfintenie probabil. Convingerea mea este ca oamenii profund morali vor avea un loc de cinste in imparatia lui Dumnezeu, chiar daca nu s-au indeletnicit cu Scripturile si n-au rostit inaintea altora fraze goale ca "increde-te in Dumnezeu", "crede il El", "vino la Domnul" si altele.

Nu era fraier?Deci tu aprobi ceea ce a facut faraon... Adica vedea ca se lupta cu insusi Dumnezeu si el se gandea ca nu are forta de munca ca sa ii faca caramizi. Forta de munca gasea si in Egipt, important era pt el sa se pocaiasca dar nu a vrut.

Tu ai citit Sf Scriptura sau vorbesti ca sa te afli in treaba? Biblia spune clar ca "Dumnezeu l-a impietrit" pentru ca faraon a respins pocainta de fiecare data cand a avut ocazia. Moise a fost inspirat de Duhul Domnului cand a scris ,asa ca nu mai rastalmaci tu ce-a vrut sa spuna Moise. De ce inainte de asta nu a spus la fel "Dumnezeu l-a impietrit" ci a spus "Faraon s-a impietrit"? De 5-6 ori apare expresia "Faraon si-a impietrit inima" si doar o data "Dumneze i-a impietrit inima".
Dumnezeu poate impietri omul, daca acesta respinge iertarea lui Dumnezeu si alege propria cale.

Am respect pentru Dumnezeu insa nu pot spune acelasi lucru despre tine care negi ceea ce spune Sf Scriptura, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu are tot dreptul sa impietreasca pe cineva daca acel om respinge pocainta. Eu daca iti ofer un dar si tu il tot refuzi e vina ta nu a mea. De ce-as veni sa iti dau acelasi dar de 10 ori daca tu il respingi de fiecare data? Cam acelasi lucru s-a intamplat si cu faraon. Dumnezeu nu e obligat sa vina sa se roage la nesfarsit de om sa se pocaiasca.

Adevarul se regaseste in Sf Scriptura, nu il cauti pe strada. In afara Sf Scripturi nu gasesti Adevarul, deoarece Hristos e Adevarul si El este revelat in Sf Scriptura. Mai lasa cartile de filozofie ca nu acolo gasesti Adevarul.

Inconstient pari mai degraba tu care incerci sa negi dreptatea lui Dumnezeu. El e drept si trebuie sa pedepseasca pe cei care nu se pocaiesc, si nu e vina Lui ca omul nu se pocaieste, ci e vina omului ca nu vrea sa se pocaiasca. Uite ce spune Sf Scriptura in 2 Tes cap2:
Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

Zi-mi si mie de ce le-ar trimite Dumnezeu necredinciosilor care nu vor sa se pocaiasca o lucrare de amagire? Astept o explicatie plauzibila, nu filozofii.

Imagine monstruoasa e poate in mintea ta si a celor care nu se pocaiesc. Pt cei credinciosi imaginea e cu totul alta. Asa ca f probabil tu nu te increzi in Dumnezeul revelat in Sf Scriptura ci te increzi intr-un dumnezeu format din propriile convingeri, adica intr-un dumnezeu fals.

Hristos spune ca il iubim daca ii pazim poruncile(aici intrand si iubirea de frati). Poti sa nu faci rau cuiva dar poti sa pacatuiesti impotriva lui Dumnezeu. Adam de ce-a fost izgonit din Eden?A gresit fata de vre-un om? Nu, a gresit fata de Dumnezeu.

Nu cred ca ai gasit in Sf Scriptura asa ceva. Hristos nu foloseste nicaieri termenul de "om moral". Din contra, spune ca vamesii, curvele vor intra in imparatia lui Dumnezeu si nu cei care se considera morali.

Arata-mi niste oameni in Biblie pe care Hristos ii numeste morali. Iar legat de farisei ei nu erau cu Biblia in mana cum spui tu, ci cu traditia lor.

Ai o convingere tare aiurea, nu exista om moral. Cand cineva il apeleaza pe Hristos "bunule invatator" El spune ca doar Dumnezeu e bun. Moralitatea pe care incerci tu sa o plasezi poate e buna comparata cu moralitatea altuia, dar in comparatie cu Hristos paleste si nu are nici o valoare.
Daca nu te pocaiesti nu intri in imparatia lui Dumnezeu, oricat de moral ai fi.
Asa ca pocaieste-te si lasa filozofiile ieftine, care incearca sa iti spuna ca omul e suficient de bun(moral) pentru a putea intra in cer. Nu poate, doar prin curatirea de pacate pe care o poate face doar pocainta. Postmodernismul asta ieftin pe care incerci tu sa il promovezi nu te va mantui.

nu trebuie sa iti ceri iertare, de aceea e forum, sa putem discuta :). Deci interventiile tale sunt binevenite.

Corect. A crede in Hristos nu inseamna cred acum si gata ci e o credinta continua.

Ai partial dreptate. E drept, sunt unii care cred pentru o perioada si apoi nu mai cred.
Daca iti amintesti pilda semanatorului , se vorbeste acolo despre unii oameni care primesc cuvantul cu bucurie dar pana la o perioada. Hristos nu vorbeste despre acei oameni ca ar fi credinciosi deoarece spune despre ei ca "nu aveau radacina".
Singurii care sunt considerati crestini sunt cei care au ascultat cuvantul, l-au inteles si aduc rod. Asta e dovada faptului ca cineva e credincios, ca aduce rod.
In 1 Ioan 2:19 se spune asa:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Mediteaza asupra acestui verset si asupra afirmatiei lui Ioan "daca ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi".
Asta spune clar ca cei ce sunt crestini raman alaturi de Dumnezeu.
Cei care sunt credinciosi, sunt protejati de Dumnezeu. Dupa cum afirmi si tu omul e slab si fara puterea lui Dumnezeu nu poate rezista. Uite ce afirma Iuda in epistola sa:

"Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!".

Ceea ce spun aceste versete f clar este faptul ca orice crestin e pazit de puterea lui Dumnezeu si lucru asta e cat se poate de incurajator. Daca ne-am bizui doar pe puterile noastre am fi pierduti, dar slava lui Dumnezeu, ca prin puterea lui suntem paziti.
Faptul ca un credincios e mantuit nu inseamna ca sta cu burta la soare, cum afirmi tu, ci inseamna ca Dumnezeu lucreaza in el si-l face roditor. Omul nascut din nou e un om care asculta de Dumnezeu, nu care sta cu burta la soare.

Chinurile iadului sunt vesnice. O spune foarte clar Hristos Domnul:

"Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. ... Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. " Matei 25,41,46.

Dupa umila mea parere, acest verset confirma ce spuneam in postul anterior.
El se refera la antihristi, care au iesit si ies din mijlocul celor credinciosi. Se
stie ca antihristul lucreaza si crede la inceput in Hristos. El cade apoi, fiind
inselat de satana, dar la inceput crede cu sinceritate in Hristos. Dar chiar un
credincios sadea, ce lucreaza sincer la mantuirea sa, poate la un moment dat
sa cada inselarii satanice. Si atunci afirmand ca e deja matuit nu ar insemna
ca spune el "hop" inainte de-a sari "parleazul"?

E adevarata afirmatia de mai sus, dar cu o conditie: sa ne predam total in
bratele lui Hristos. Dumnezeu ne protejeaza ATATA TIMP cat ne predam LUI.
Cine ne garanteaza ca vom dori pana la sfarsitul vietii acest lucru? Nimeni.


Aceiasi remarca: suntem protejati doar daca ne predam Lui, iar vointa aceasta e
doar a noastra si mai e si libera! Apostolul Pavel, cel care spune la un moment
dat ca nu el traieste, ci ca Hristos traieste in el, totusi nu spune ca este mantuit,
ci subliniaza ca se simte ultimul pacatos. Mi se pare mai lucratoare aceasta stare
pentru mantuire decat aceea de a sustine tu ca esti mantuit. Sigur, poti crede in
tine ca se va intampla acest lucru, dar a-l afirma cu certitudine mi se pare putin
imprudent. E mult mai bine sa cred eu ca nu sunt inca mantuit si Hristos sa ma
aibe, de fapt, scris in cartea vietii decat sa fie invers. Asta nu inseamna sa nu-L
cred pe Hristos, ci inseamna sa ma mobilizez pe mine ca sa raman treaz si sa nu
las garda jos in fata vrajmasului. Caci vrajmasul nu sta cu burta la soare!
Iertare daca am suparat cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eu am crezut ca glumesti, dar tu chiar iei literal textul biblic si nu gandesti aprope deloc cand faci afirmatii ca dovada ca spui foarte linistit ca un om e in mainile lui Dumnezeu ca intr-ale unuia care trage sforile, astazi te impietresc, maine te mai las, si tot asa, un zeu care face ce vrea cu tine, dar care nu exista in realitate, ci doar in minteaunora care iau de buna gandirea de acum mii si mii de ani. Si daca tot iei la litera Biblia vezi ca mai scrie multe, printre care la un moment dat " Vinde tot si da saracilor". Mergi de vinde tot si locuieste pe strada daca esti asa de increzator in cuvantul Domnului.
Cum sa nu gasesti adevarul si in afara Scripturii? Milioane de oameni care nu consulta Biblia crezi ca traiesc in bezna? Ba inca sunt multi care sunt oameni de mai mare calitate decat asa-zisi crestini. N-am cum sa las cartile de filozofie pentru Biblia insasi este una din ele.
Dreptate dupa ce standarde? Tu chiar ai impresia ca Dumnezeu ne-a creat pe toti ca sa il iubim si sa il alegem ca niste roboti, eventual si de frica sa nu ne trimita la iad? Tu trebuie sa intelegi ca Dumnezeu nu imi influenteaza in niciun fel alegerea si nu se va razbuna ca un tiran pe mine daca nu aleg sa fac ce imi spune. Hitler si Stalin au fost doi dintre cei mai mari chinuitori de oameni din istorie, iar tu sustii ca Dumnezeul cerurilor si al pamantului este unul mai mare decat ei. Fireste, tu poti crede asta si e treaba ta, insa nu propaga o invatatura falsa altora. Cat priveste lucrarea de amagire si trimiterea ei, din nou ai cazut in capcana abordarii la litera si pui in carca lui Dumnezeu o lucrare pe care nu o face. Oamenii se amagesc singuri. Dumnezeu lupta pentru ei pana la capat, asa cum a facut Cristos pentru Iuda, nu i-a trimis nici lucrare de amagire, nici nu l-a impietrit, ci l-a lasat sa actioneze dupa buna voie.
Da, pentru cei "credinciosi" imaginea e alta, ei privesc cu liniste in suflet cum asupra lui Dumnezeu sunt aruncate jigniri fara seaman prin aceasta teorie sinistra a iadului, neavand nicio grija pentru ca ei sunt "salvati", restul daca nu se "pocaiesc" e drept sa arda miliarde si miliarde de ani. Ce sadici sunteti mai, bine ca nu avem un astfel de Dumnezeu. Dar poate cine stie, la judecata, daca te gaseste vinovat poate iti face placerea asta, sa te puna la rotisor o vesnicie si ceva.
Porunci care in cea mai mare parte vizeaza relatia dintre oameni. Adam a gresit fata de el insusi, s-a condamnat pe sine. Dumnezeu a ramas acelasi, dar a gasit si o solutie de reabilitare.
Nu cunosti sensul cuvantului "moral" si ce aplicabilitate are la un om. Vamesii si curvele nu vor intra in Imparatie, doar foste curve si fosti vamesi, Iisus Cristos vrea sa arate altceva aici, dar tu luand cum se vede pe hartie pierzi sensul.
Moralitatea unui om nu are valoare vis-a-vis de Cristos, dar fata de aproape este vitala. Daca tu crezi ca Dumnezeu are nevoie de ceva de la tine, de faptele tale bune, de smiorcaieli ca iti pare rau ca nu stiu ce ai facut, de cereri de iertare neintrerupte crezand ca asa restabilesti relatia, te inseli. Dumnezeu are nevoie de un om condus de valori morale care prin conduita sa sa poata fi un factor de echilibru in societate. Asta spus asa la modul pompos. Moralitatea aduce cu sine si alte valori, dar nu intotdeauna. Dar este de la Dumnezeu, tot ce e bun in om e sadit de Dumnezeu, indiferent ca e ateu, budist, saman etc.
"Postmodernismul" asta dateaza de vreo 2 milenii, numai ca tu pari a fi aterizat de pe alta planeta si nu vrei cu niciun chip sa pricepi ceea ce Insusi Iisus Cristos a aratat, anume ca a avea credinta inseamna sa ai o purtare aleasa, sa fii un om bun, atent, sensibil la durerea altuia, asa cum era si sutasul roman care a apelat la Mantuitorul. Stia acest pagan cine e Iisus? Auzise si el ca face minuni. Dar pe Iisus Cristos l-a "atins" altceva, anume ca unui om cu autoritate al vremii ii pasa de un sclav, intr-o vreme in care amaratii astia erau ca si niste animale considerati. Omul nostru(romanul) nu se "pocaieste" si nici nu vine sa ceara iertare lui Cristos, culmea nici Cristos nu ii cere asa ceva, dar Mantuitorul il vede stand in imparatia cerurilor, alaturi de multi altii ca el, pentru ca de asta are El nevoie, de oameni carora sa le pese, nu de experti in teologie, reci si seci, care nu isi folosesc cunostintele decat pentru a acuza si a da in cap altora.

Si daca i se intampla ceva inseamna ca puterea lui Dumnezeu l-a parasit?

Ce intelegi prin "i se intampla ceva"? Daca faci referire la boli, saracie etc asta nu inseamna nicidecum ca Dumnezeu l-a parasit.
Pavel era bolnav , si spune ca de 3 ori i-a cerut Domnului sa indeparteze tepusul si Domnul nu a voit ci a zis "Puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita".

exact asa cum zici, MariS
NP nu fac distinctia intre mantuirea obiectiva facuta de Hristos pentru toti si mantuirea subiectiva.
ei confunda momentul convertirii cu mantuirea adica cu unirea cu Hristos si devenirea noastra drept madulare ale Trupului al carui cap e Hristos.

in ortodoxie, noi intelegem mantuirea, in sens dinamic, e un drum lung de parcurs impreuna cu Hristos.
convertirea ( hotararea de a nu te mai abate din drum) e doar primul pas al drumului.

ei exact asta fac: zic hop inainte de a sari parleazul, spun ca au ajuns la capatul drumului inainte de a-l parcurge.
au facut primul pas(convertirea) si afirma ca sunt deja mantuiti doar prin credinta.
In BO, la unirea cu Hristos nu se ajunge decat prin HAR (sf. taine), CREDINTA SI FAPTELE CREDINTEI.
asta asa pe scurt de tot.

Adica care erau cu cei credinciosi dar nu erau credinciosi. Un exemplu ar fi Iuda, care era cu apostolii , se identifica cu ei numai ca scopul lui era altul.
Sau un alt exemplu ar fi cei care merg duminica la biserica si in timpul saptamanii traiesc in pacat.

Antihristul nu crede deloc in Hristos, nici macar la inceput. Ai un argument ca sa sustii aceasta afirmatie?
Daca un om cade inselat de satana atunci inseamna ceea ce spune pilda semanatorului:
"Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum."

Intelegi?Un om care zice ca e credincios dar care e inselat de satana se identifica cu samanta cazuta langa drum, adica acel om nu era credincios.
Un om afirma ca e mantuit deoarece se increde in promisiunea lui Dumnezeu care spune ca oricine crede in Hristos e mantuit. Mantuirea e prin credinta. Si nu zici hop pana nu ai sarit parleazul ca nu tu il sari, nu poti, Hristos e cel ce te trece parleazul(Ca sa folosesc expresia ta).

Pai daca eu ma incred in Hristos m-am predat sau nu Lui? Tu vorbesti dand de inteles ca azi pot fi cu Hristos maine nu poimaine iar si tot asa. Asta nu e credinta. Un om care se increde in Hristos e un om care asculta de El.
Dumnezeu imi garanteaza ca voi dori pana la sfarsitul vietii sa stau langa El.
Eu te intreb altfel, de ce n-ar mai dori cineva sa stea langa El?As vrea sa imi raspunzi daca poti.

Repet, un om care se increde in Hristos s-a predat Lui ca altfel inseamna ca nu se increde in El.
Faptul ca afirm ca sunt mantuit nu inseamna ca sunt vrednic de mantuire si ca sunt cu motz, ci inseamna ca m-am increzut in promisiunea lui Hristos care afirma ca oricine crede in El e mantuit. Siguranta mea e Hristos.
Inca o data repet, faptul ca ma consider mantuit nu inseamna ca las garda jos, din contra, inseamna ca lupt. Pavel scrie f frumos in Efeseni cap 6 cand ne indeamna sa luptam impotriva celui rau. A fi mantuit nu inseamna a nu mai lupta cum gresit inteleg unii.

Repet ce i-am zis si lui MariS, parleazul nu-l sari tu, ci Hristos l-a sarit pentru tine. Tu nu poti sa il sari niciodata.
Ti-am spus ca tu faci niste confuzii mari intre mantuire si sfintire. Sfintirea dureaza toata viata credinciosului insa mantuirea e un dar de la Dumnezeu pe care il primesti prin credinta.

Hristos a vindecat firea omeneasca prin nasterea, moartea, invierea si inaltarea Sa. Ca omul sa treca in cele vesnice cu o fire vindecata, trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos. Asa isi va insusi vindecarea adusa de Hristos.

Argumentul e chiar citatul din 1 Ioan 2:19
Argumentul meu este chiar Iuda. Iuda este INSELAT de satana ca sa faca ceea
ce a facut. Ca sa fiu mai clar: Iuda credea ca ceea ce face el e bine pentru
Iisus, el nu vroia sa-l vanda ci vroia ca batranii sinedriului sa-L recunoasca
si ei ca Mesia. Desigur, gandul acesta a venit de la diavol, asta e clar, dar el
nu stia acest lucru. Asa va fi si cu antihristul, el la inceput crede in Hristos,
adica vreau sa spun ca lui i se pare ca e credincios. Insa numai Hristos e cel
ce poate face diferenta intre o credinta autentica si una neautentica. Iuda era
sigur ca are o credinta autentica, dar Hristos stia ca nu e autentica. Noi,
oamenii, suntem subiectivi cand vine vorba de credinta noastra, suntem
convinsi ca e autentica, desi ea ar putea sa nu fie. Doar Hristos poate fi
obiectiv in evaluarea credintei noastre. Iar ca antihristul iese dintre noi o
spune chiar versetul de mai sus, desigur nu la modul specific, dar mi se
pare foarte credibil tocmai pentru ca ii va fi mai usor sa ne insele.

Nu, nu cred ca Dumnezeu garanteaza asa ceva pentru simplul motiv
ca El respecta libertatea omului. Dumnezeu garanteaza numai ca va
avea grija de mantuirea mea daca fac toata VOIA SA. Nu i-a garantat
nici lui Lucifer care era ingerul cel mai apropiat de Dumnezeu. Unul
dintre raspunsurile la ultima intrebare e cel dat chiar de Lucifer. Iata
un inger care a stat langa Dumnezeu, si totusi la un moment dat s-a
departat de El. Sunt diverse motive care te pot determina la un moment
dat sa te departezi de Dumnezeu: curiozitatea, egoismul, mandria,
plictiseala, autonomia, fronda, etc. Sigur, imi puteti reprosa ca cele
enumerate nu sunt conforme cu o credinta autentica. Sunt de acord
cu acest lucru, dar omul poate fi usor indus in eroare si sa creda ca,
de fapt, el are o credinta autentica. Asa a fost indus in eroare Iuda,
pentru ca el s-a sinucis cand si-a dat seama ca a facut o imensa eroare
de evaluare. Daca ar fi dorit de la inceput vinderea lui Iisus ar fi trebuit
sa se bucure de reusita, nu sa cada in disperare si sa nu mai vada nici
o solutie decat sinuciderea. De asta e bine sa fim rezervati atunci cand
ne autoevaluam ca nu stim daca picam pe aceasi evaluare ca si Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da, ai dreptate delia, e o diferenta de viziune foarte importanta, cel
putin pentru noi. Desi am vazut ca ei fac diferenta intre mantuire si
sfintire, ultima se deruleaza si la ei pe toata durata vietii, totusi la
mantuire mi se pare ca evaluarea este subiectiva. A afirma inainte
de Judecata ca sunt deja mantuit cred ca e o imprudenta. Daca ar
afirma Hristos acest lucru atunci as fi de acord. Sau daca ar garanta
cineva nestramutarea vointei mele in a face doar voia Domnului,
atunci ar fi altceva, dar si atunci as considera ca e mai bine sa ma
smeresc chiar si pentru motivul de nu provoca mandria sa sape la
mantuirea mea. Starea de asteptare a mantuirii e mai buna decat
starea ca as fi deja mantuit. Te mobilizeaza mai bine, te face sa
ramai treaz, sa lucrezi cu mai multa tenacitate la mantuirea ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mai redau inca o data versetul in cauza:
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit."

Ioan firma f clar ca acei antihristi nu au fost dintre credinciosi. Erau impreuna cu ei dar nu erau dintre ei.

Aici ai pus punctul pe "i" cum se spune. Una e sa mi se para ca sunt credincios si una e sa fiu credincios. Eu cand vorbesc de credinta ma refer la o credinta autentica.
Daca citesti antent in Evanghelii ai sa vezi ca Iuda il numeste pe Hristos "Invatatorule" dar nu "Doamne" ceea ce denota faptul ca pt Iuda Hristos era doar un invatator si nu Domnul.


Un credincios autentic stie ca e credincios, 1 Ioan contine multe teste care te ajuta sa vezi daca esti credincios sau nu.
Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni cap 13 f clar urmatorul lucru:
"Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici."

Vezi?Pavel afirma clar ca putem vedea daca suntem in credinta.

Nu facem comparatie cu satana, noi vorbim de oameni nu de ingeri.
Ai dreptate, acele lucruri nu sunt conforme cu o credinta autentica. Omul cand se increde in Hristos incepe schimbarea in viata lui. Nu se schimba brusc, insa mintea lui va fi cu totul alta(metanoia).
Omul credincios poate avea caderi dar asta nu inseamna ca Dumnezeu il paraseste si-l lasa de izbeliste. Tu daca ai un copil il lasi sa faca ce vrea? Daca vrea sa se apuce de droguri il lasi? Ii respecti "liberul arbitru"? Sau fiind copilul tau il educi si ii arati ce e rau si ce e bine?Daca tu ca om stii sa ai grija de copii tai si nu ii lasi sa faca ce vor, ce te face sa crezi ca Dumnezeu ar face-o? Crezi ca esti un parinte mai bun decat e Dumnezeu?
Tu trebuie sa intelegi un lucru, ca cei care sunt credinciosi sunt copii lui Dumnezeu si El se ingrijeste de ei asa cum un tata are grija de copii lui.


Tocmai de aceea Pavel spune sa ne cercetam si sa vedem daca suntem in credinta. Lucrul acesta se poate verifica. Daca eu ca si crestin nu observ schimbare in mine, daca nu am sensibilitate fata de pacat, daca nu iubesc pe frati, daca nu citesc Cuvantul, daca nu ma rog etc inseamna ca e f posibil sa nu fiu credincios.
Ti-aas sugera sa citesti 1 Ioan eu iti dau niste versete care prezinte niste teste ale credintei:

"Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.
Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El."

"Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "

"Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. "

Toate exemplele sunt din 1 Ioan.

Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

Cred ca intelegem diferit termenul de MANTUIT. In BO prin mantuit se intelege
trecerea de la moarte la VIATA, adica trecerea de la viata aceasta marcata de
moarte, viata efemera si trecatoare, la Viata cea vesnica, Raiul sau Imparatia
Lui Dumnezeu. Si noi spunem ca acest lucru nu se intampla in timpul vietii unui
om pentru ca atunci el ar trebui sa traiasca vesnic. Dumneavoastra spuneti ca
sunteti mantuit dar acceptati ca o sa muriti. Sper sa nu gresesc. Sa ma corectati
daca gresesc. Iar daca sunteti muritor inseamna, dupa viziunea BO, ca inca nu
sunteti mantuit. Daca totusi sustineti ca sunteti mantuit atunci aveti o alta
viziune asupra acestui statut de mantuit. E cumva acela ca sunteti "indreptatit"
sa credeti ca veti avea viata vesnica? Sau care e acel statut la dvs?

Iar testele pe care mi le-ati exemplificat pentru edificarea unei credinte adevarate
sunt de acord ca sunt valabile cu conditia sa le trec nu doar la momentul prezent
ci pana cand inchid ochii. Eu pot sa am acum o credinta foarte corecta si totusi
sa cad la un moment dat. Dvs sustineti ca daca un om trece acele teste el sigur
nu mai poate cadea? La noi in ortodoxie s-au vazut si cazuri de calugari foarte
inaintati in sfintenie si care au cazut inselati de satana prin asa numitele ispite
de-a dreapta. Ispitele de-a dreapta le numim acele ispite care te provoaca sa te
crezi deja mantuit. Patericul are multe pilde de acest fel.
Oricate teste am face tot nu putem scapa de subiectivism in aprecierea noastra
si atunci preferam sa lasam in seama lui Hristos marea si finala evaluare. Dar
noi speram ca ne vom mantui si chiar trebuie sa speram acest lucru. Nadejdea
este o virtute care trebuie pastrata impreuna cu credinta si iubirea pana cand
trecem la cele vesnice.
Har, smerenie si jertfa de sine.