Si normal ca nu vor gasi,pentru ca biblia a fost modificata,unele pasaje au fost eliminate!

Și cine, mă rog frumos, a eliminat pasajele din Biblie, din ce cauză și cu ce scop? Lămurește-mă și pe mine cum stă treaba cu conspirația asta în falsificarea Bibliei?

S-a modificat la sinoadele ecumenice,cazuza find puterea si banul,asta a vrut biserica sa tina lumea in ignoanta ,sa le ascunda adevarul,si in ziua de azi se mai incearca acest lucru dar deja jumatate din adevar a iesit la lumina.

Ceva dovezi ai, "pe ce te bazezi"?
Te rog frumos fă și tu o listă de genul: pasajul acesta a fost în acest fel și s-a schimbat în felul următor. Să știi că mulți oameni ar vrea să știe cum i-a ținut biserica în ignoranță și cum încearcă și în ziua de astăzi.
Mai în glumă: Jumătate din adevăr a ieșit la lumină? Care jumătate a ieșit la lumină? Și care a rămas în întuneric? Și e fix jumătate din adevăr? Acești termeni sunt departe de a exprima ceva concret.

Cel ce se naste din nou...
 

Un suflet orb nu vede lumina, un suflet surd nu aude lumina, un suflet mut nu da lumina, un suflet fara brate nu cuprinde lumina, un suflet fara picioare nu merge la lumina, un suflet fara inima nu o simte deloc si sufletul fara trup e in intunerec.
Un suflet ce urmeaza sa se nasca simte cu tot trupul lumina, o cauta din prima zi, si o gaseste cu adevarat in cea de odihna a cautarii, ca e in puterea Lui Dumnezeu sa faca de toate pentru trupul omului, si cand le-a terminat, El insusi s-a odihnit.
Pe toate aceste cai de a vedea lumina, le primeste inainte de nastere, dar vede acel suflet cu adevarat pana nu se naste din nou; caci cine cauta sa vada, se naste sa o vada.
Iar cand vede lumina, o vede cu primii ochi, dar cu susul in jos, si i-si naste ochii din nou si apoi vede bine, dar nu aude ceea vede, i-si da urechilor putere sa se nasca din nou si sa simta ca ce aude cu ochii, e ce vede cu urechile...si asta e bine.
Cu toate simturile primite omul sa caute lumina din suflet, prin trup si mai departe.
Sa se constientizeze ca este vesnica molie daunatoare pamantului si fara de culoare, si sa se opreasca din prihana, ca sa primeasca apoi, un nou trup alb si nou si binecuvantarea luminii.
Omul a fost totusi daunator primului pamant, de aceea i-si lasa mama si i-si cauta nevasta lui. O va gasi numai daca cinsteste pamantul dintai.
Inainte de a se naste si-a inselat sufletul cu false lumini, de aceea in lumea aceasta i-si va lua o credinta, dar credinta lui sa fie din lumina cea dintai.
Credinta omului sa steie dreapta in fata lui Dumnezeu, caci daca nu va sta asa, va cadea in stanga celor rai scosi din judecata lumii sau in dreapta celor vazuti buni din dorinta lumii.
Ia-ti prietene, trupul si crucea, in fratia timpului...

Omule, eu zic ca ar cam trebui sa-ti cauti nevasta...:3:



.

poate i-o traba pe a ta

Discutia despre reincarnare este mai complicata si tot la capitolul inviere trebuie cautat. La scoaterea sufletelor din locuinta mortilor
Dar si la venirea lui Ilie promisa ca sa pregateasca calea lui Mesia -fie ca a fost fie ca nu Ioan Botezatorul.
Dar si la intrebarea despre pacatul orbului din nastere la care ucenici nu au stiut sa raspunda. Dovada ca si posibilitatea vinei lui din alta viata era o varianta posibila.
Pavel spunea ca omul are o singura viata si apoi vine Judecata. Daca in acel moment devenise sau inca nu prooroc nu stim insa se pare ca teologii au gasit si niste erori legate de unele cuvinte ale lui -scuzabile pentru ca el nu a facut parte dintre cei 12 apostoli.
Insa e posibil ca crestinii nu trebuie sa afle ca ea este posibila ca sa nu lase indreptarea pe alte dati.

daca reincarnarea este valabila inseamna ca poate explica de ce ne nastem fiecare cu un bagaj al caracterului diferit -probabil in functie de faptele din viata trecuta.
daca ea este valabila atunci invierea cu trupul este posibil sa se refere la ea ca la o sansa pentu a mai face noi pasi pe drumul catre pocainta , ispasire si desavirsire.
Intelegem de ce o viata care se termina la o ora dupa nastere nu are o importanta decit ca o ispasire dupa care urmeaza alta cu incercari si cu lectii de viata.
dar oricum ar fi daca e asa sau nu mai putin conteaza, importanta este viata de acum ca pregatire pentru viata viitoare.

Poate ar fi bine sa te tii doar de glume spurcate.
Dar sa nu treci din nou la cele preaspurcate.

Ca sa nu te asemeni cu porcul scăldat care se intoarce la noroiul mocirlei lui.

...........şi zici că eşti penticostal ???

Ai nemăsurată dreptate din nou, în opinia mea , Mihai.....

Ea te cauta pe tine...
 

Nevasta mea e langa mine...nepotelul ne intreaba cui scriu...El doar vrea sa te cunoasca, dar eu ii spun ca omul acela crede ca nu ma stie.

E in cel mai potrivit loc de pe fata pamantului. Felicitari!
Si salutari nepotelului, sa va traiasca...

Stau si ma gandesc...
 

Se scrie, nu se scrie ..s-a omis...s-a sters...nu se intelege..etc...
si daca in final ar fi raspunsul pozitiv ..da ne reincarnam...
Eu ma intreb la ce mi-ar folosi sa stiu ????..uni vor spune ca da ..este poate folositor..
Ma gandesc la un lucru, mi-a dat Dumnezeu posibilitatea sa zic asa in varianta ca m-am reincarnat..sa mai am acesta viata ...oare atunci la ce bun imi este data...sa traiesc in trecut?
sa ma intorc la cea veche?
Eu zic atat, imi este si asa arhisuficient sa ma bat cu pogonul de pacate scris in cartea vietii si de abia mai scot ochii din ea asa pe furis...Doamne macar de as avea zile in acesta viata, doar cat sunt suficiente sa ma mantuiesc ..si sincer nu-mi foloseste sa stiu daca in alta viata am fost vierme sau pagan ..sau am fost sfant sau imparat sau om de nimic...etc...
Eu aici am misiunea de a duce crucea ce-mi este data .. sa am o misiune de a sluji lui Dumnezeu, cred ca imi este deajuns sa stiu asta ..De ce oare sa-mi incarc memoria cu trecutul..???
Eu ii multumesc lui Dumnezeu chiar ca uit, ca daca nu uitam, prin cate mi-a fost dat sa trec in acesta viata, de-mi ramanea in minte clar totul...cred ca inebuneam sigur. Acum vorbeam singura si nu mai aveam posibilitatea sa scriu pe aici..
Deci concluzia mea umila, sa ma concetrez pe telul meu de mantuire, sa privesc inainte si sa nu abat calea spre Dumnezeu, este toata dorirea mea...Deci si 70 vieti daca am avut nu mai conteaza, daca si pe acesta o irosesc pe lucruri de nimic ...sa descopar ce???... Ca poate am fost un mai mare netrebnic si in alta vita ...imi ajunge asta si asa mi se pare super lunga...daca ar fi dupa mine as zice bodagproste sa zica Dumnezeu... maine esti chemata in rai ..gata s-a terminat cu pamantul asta plin de atat de multa mizerie morala ..in care ne scaldam...of Doamne fie-Ti mila de umila ta faptura si zlobozeste-o!

S-a mai spus de nu stiu cate ori, dar unii prefera sa sfideze.
Credinta in reincarnare e TOTAL SI IREVOCABIL INCOMPATIBILA cu conceptia crestina despre suflet/persoana si despre Dumnezeu-personal.
Simpatizantii metempsihozei se exclud singuri singurei din crestinism avand asemenea conceptii.
Reveniti-va oameni buni!
cat inca se mai poate.

http://www.blog.teologie.net/2011/03...nare-si-karma/

Da, irevocabil gresita pentru doctrina crestina , dar daca totusi nu este o gresala...care va fi reactia voastra cand sa presupunem(atentie!!!) vi se va demonstra ca este reala si valabila reincarnarea?
ps. aici fiind o rubrica unde se poate povesti si despre alte subiecte decat credinta ortodoxa se pot asterne opinii diverse, nu sa ne dam in cap....aviz!

In Talmud se spune ca cei care au lasat o treaba neterminata pe pamant se pot reincarna, dar nu este o lege... In crestinism reincarnarea nu prea are loc.

Ortodoxia, in special (si crestinismul, in general) nu merge pe bajbaieli si ipotetice conceptii demonstrabile sau nu, ci pe REVELATIA facuta de Hristos, cel mort si inviat, prezent istoric in viata contemporanilor Lui, acum 2000 de ani si prezent euharistic de atunci incoace pt. toti cei care nu vom fi fost contemporani cu Dumnezeu pe vremea cand umbla El in lume cu trup de om.

Dumnezeul in care credem noi nu e vreo constiinta impersonala, ci e o Treime de Persoane, Un creator care nu are cum sa se confunde vreodata cu creatura, nu o fiinta impersonala in care ne pierdem abisal depersonalizati, ca picaturile de apa in ocean.

Distinctia dintre Creator si creatura nu are cum sa se anuleze vreodata, creatura nu se poate identifica in fiinta ei cu Creatorul. Never! Asta e panteism in stare pura.

Adeptii metempsihozei pot sa-si justifice conceptiile doar negand invatatura lui Hristos cu care contrasteaza flagrant. Sunt liberi s-o faca. Pe riscul lor, desigur.

New-age-istii, mai mult sau mai putin camuflati cameleonic sub diverse infatisari, au propria lor conceptie pe care spera sa o demonstreze viitorul.

Conceptia data de Hristos e alta, radical opusa. Pseudo-evanghelia lor e auto-perfectionarea, auto-evolutia, auto-realizarea, auto-implinirea si in fond auto-mantuirea.

In conceptia lor, nu Dumnezeul Personal este Cel care coboara la neputinta omului, ci omul, prin reincarnari, se metamorfozeaza si urca singur pana cand se face dumnezeu, numai cu propriile puteri, pana cand se poate cufunda abisal in spiritul universului.

A merge pe principiul indoielnic '' 'om trai si 'om vedea, sau mai exact 'om muri si 'om vedea cine a avut dreptate", a alege bajbaiala asta pe post de conceptie after-death, e cam ca si cum ai alege imobilitatea ca mijloc de transport.

Daca cel care imi aduce acesta veste va fi precum un inger de lumina (II Corinteni 11:14-15) ii voi reaminti ca un inger de lumina nu poate povatui pe cineva impotriva Scripturii care spune: ,,Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta."(Evrei 9:27-28).Poate ca cel care aduce aceea veste ar trebui sa vada ce i-a spus Mantuitorul lui Nicodim( Ioan 3:3-8)ca sa inteleaga ca nu in carne si sange sta taria sperantei noastre.

Misteria,ai mare grija draga mea.Nu orice veste vine de la Cel de Sus si nu toate sunt spre folosul tau.Reincarnarea ataca direct inima crestinismului:rolul Crucificarii si al Invierii Domnului.Compara cu ce spune Scriptura,fie si doar pe acest aspecte si fereste-te de invataturile domnului acestei lumi.

Apostolul Iuda avertizeaza ca ,,s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta" care sunt asemuiti cu niste stanci ascunse,niste nori fara apa, manati incoace si incolo de vanturi, niste pomi tomnatici fara rod, de doua ori morti, dezradacinati,niste valuri infuriate ale marii, care isi spumega rusinile lor; niste stele ratacitoare, carora le este pastrata negura intunericului pentru vecie.Tot apostolul spune in ce directie sa te uiti,nu a lor si a invataturilor lor ci a:

,,Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale,singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci. Amin."

God be with you.

Pavel -care nu a fost ucenic- a spus ca "o singura viata are omul" iar Iisus a spus ca "Ilie a si venit dar voi nu l-ati cunoscut".
Acum pe care dintre ei doi sa credem?
Desigur ca lucrurile sint interpretabile incluisv in ceea ce prveste invierea cu trup in conditiile in care in rai duhurile noastre nu au trup material.
Daca transmigratia sufleteleor nu ar exista atunci la Judecata vor trebui pasuiti cei care nu au auzit in viata lor de Iisus si de invatatura si promisiunile sale.
Desigur Iisus a mers si in locuinta mortilor insa dupa acest moment multi au trait pe pamint.
Iar pe un om care se naste intro zona unde religia parinteasca este una diferita nu il poti judeca la fel ca pe unul care s-a nascut din parinti crestini.

Transmigratia sufletului inseamna ca sufletul ramine acelasi -este acelasi eu -adica se pastreaza caracterul -insa se sterge doar memoria faptelor trecute -insa nu si datoriile de ispasit sau eforturile pentru care vei fi rasplatit.

In Evanghelie se spune explicit ca fiecare trup va invia cu sufletul in el ( Iezechiel 37, 1-15; Isaia 26, 19). Daca sufletul ar trece prin mai multe trupuri, inseamna ca la inviere unele trupuri vor ramane fara suflet, ceea ce ar intra in contradictie cu Cuvantul biblic sau acelasi suflet se multiplica (cloneaza) in mai multe corpuri, iarasi o contradictie. Nu exista nimic in Biblie care sa sustina reincarnarea. Doctrina transmigratiei o regasim in mediul elenistic, in cadrul cultului pithagoreic sau in literatura evreiasca esoterica, care a acceptat metempsihoza. Kabbalah sustine doctrina despre metempsihoza, aceasta fiind considerata ca o pedeapsa pentru pacatele existentelor anterioare, conform acestora renasterile viitoare extinzandu-se si in lumea animalelor, plantelor si mineralelor.

Am constatat ca pus fata-n fata cu un mormant deschis,sinistru si intunecat in toata dimensiunea lui distructiva,omul devine mult mai receptiv la a intelege anumite aspecte.Memento mori.Cineva spunea :,,Cu mult timp in urma am decis ca prefer sa cunosc adevarul decat sa fiu fericit in ignoranta.Daca nu pot avea si adevarul si fericirea,vreau adevarul.In cer vom avea destul timp sa fim fericiti.".Nu este,asa cum ar parea,un indemn la o viata inecata in disperare ci dorinta de a intelege spusele Mantuitorului (Ioan 8:32) in detrimentul fericirii trecatoare oferita de acesta lume,fericire masurabila in 4 scanduri,12 cuie si 3-4 metri adancime in pamint.

Daca Hristos mi-a spus ca ,,Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac"atunci merg inainte,cu acesta speranta,intelegand cuvintele lui Ieremia: ,,Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima."(Ieremia 29:13).

Sunt convins ca sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si ii multumesc Celui de Sus ca m-a ferit sa am raspunsuri la orice.Incerc sa inteleg ce ne-a spus Mantuitorul ,,Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare",cat pot eu cu ajutorul Domnului si nu cat mi-ar da voie altii,care pun ei lanturi,de la sine putere,pe drumul spre mantuire.

Apostolul Pavel spunea: ,,Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt" (I Corinteni, capitolul 1).

O sa imi ia o viata,si tot nu voi termina, ca sa inteleg intelepciunea si dragostea Tatalui Ceresc, aratata in Domnul nostru,Hristos Isus,ca sa mai am timp sa inteleg si alte lucruri.Le las in grija Domnului,EL va randui totul dupa intelepciunea Sa. Daca m-as lua dupa sfatul lumii as fi fost demult pe marginea gropii zimbind sarcastic unui craniu.Incerc sa inteleg si sa aplic ceea ce pot eu,ca o fiinta limitata.Este o lupta fara oprire: ,,Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti"(Galateni 5:17).

Ce am spus este doar opina mea si trebuie tratata in acest context si in aceste limite.

corect ... subscriu :5:
multa iubire

:41:...subscriu

“Dar nu numai patima desfrânării omoară grauncioara nervoasă, ci toate patimile. Mânia aprinsă, durerea peste măsură pentru o dragoste pământească. Dărâmarea cea mai cumplită însă vine din patima beţiei. Otrava băuturii pe lângă amorţirea şi arderea tuturor nervilor, îi strică şi sămânţa toată într-un chip nemaivăzut, după cum mărturiseşte ştiinţa. Iar dacă cineva cheamă copiii la viaţă în starea aceasta, peste bietul copil atârnă necaz mare, necaz greu, boala îndrăcirii. Aşa se face că vedem nefârşitul şir de urmaşi nenorociţi: orbi, şchiopi, uscaţi sau putrezind de vii, alţii strâmbi în fel şi chip şi mai greu ca toate chinuiţi de draci. Iar alţii în ce priveşte mintea, porniţi de mici spre rele, şi când vor fi mai mari azvârlind în părinţi şi în Dumnezeu şi sfârşind năprasnic. Mare dărâmare în firea omenească. Acestea sunt fărădelegile în chip de om, ce plângând strigă vinovăţiile părinţilor şi aduc doar durere mare în toate părţile”.

“Plata păcatelor părinţilor izbeşte şi-n urmaşi”.
“Iată cei cu rele: ele vin pe capul oamenilor – şi uneori chiar pe cap – de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispăşire şi ca hotar al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbeşte şi-n urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam”... „Pedepsesc păcatele părinţilor în copii, până la treilea şi până la al patrulea neam, al celor ce Mă urăsc pe Mine. Şi fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe Mine, şi păzesc poruncile Mele” (Tinerii, Familia si copiii crescuti in lanturi" - Parintele Arsenie Boca)

ps pana stiinta explica nasterea orbilor (vezi putina ereditate)

"părinţii mănâncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinţii".
 

Pentru ce suferă copiii nevinovaţi?
"Vai, bietul copil, de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu aşa, că doar el nu e vinovat cu nimic?!... Ce păcate grele or fi având mama şi tatăl lui?" Omenirea a avut şi are încă de la începuturile ei această nelămurire: de ce suferă copiii? Înainte de creştinism exista concepţia că pentru anumite greşeli şi păcate ale părinţilor erau pedepsiţi copiii lor cu diferite boli, iar uneori cu moartea.
Ştim din Vechiul Testament că "părinţii mănâncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinţii". Dar noi, creştinii, care ştim şi că Domnul Iisus a adus dezlegarea de păcatul strămoşesc, ne punem întrebarea: aceasta nu înseamnă că nu mai plătim pentru păcatele părinţilor? Există printre noi oameni măcinaţi de durere interioară pe care noi, cei care nu o trăim, cu greu ne-o imaginăm. Oameni care au copii cu malformaţii, care au dat naştere unor prunci cu defecte majore, care suferă de autism, cu sindromul Down, copii care fac cancere la vârste fragede, care se topesc de pe picioare şi medicina nu poate face nimic pentru a le mai amâna moartea cu o zi. Şi mai puţin de înţeles este când sunt oameni curaţi la suflet, corecţi şi credincioşi, care au o casă plină de copii, dar unul dintre ei are, de exemplu, retard mintal sau o altă boală gravă. Grea încercare pentru astfel de familii. Cum poţi trăi asemenea necaz fără să cârteşti împotriva lui Dumnezeu, fără să Îl întrebi cu disperare: "Dar de ce, Doamne?" Mai ales că o astfel de mamă, trecând prin parc cu copilul ei suferind, a auzit adesea şuşoteli de genul: "Păcatele părinţilor!..." Ce să mai spunem de părinţii cărora un copil le-a murit?
Cauzele duhovniceşti

Pentru a înţelege însă astfel de suferinţe, trebuie să cunoaştem cauzele duhovniceşti ale acestora. Sfinţii Părinţi rezumă la trei aceste cauze: păcatul strămoşesc, lucrările Proniei dumnezeieşti şi păcatele părinţilor.

Suferinţa pentru păcatul strămoşesc trebuie înţeleasă astfel: chiar dacă este iertat prin Botez, păcatul originar trimite în fiecare om consecinţele căderii omului din starea iniţială, din prima clipă a vieţii de după pactul adamic moartea lucrează câte puţin în fiecare din noi.

În ceea ce priveşte Pronia lui Dumnezeu, aici este cel mai greu de înţeles de mintea omenească. Dar, prin diferite întâmplări pe care le aflăm, fie consemnate în Scriptură, fie care circulă în tradiţia bisericească, ştim că nici o suferinţă a omului nu este zadarnică şi întâmplătoare. Creştinul adevărat trebuie să aibă mereu în minte faptul că prin boală sufletul i se curăţeşte, boala îl căleşte, îi este cale de mântuire. Mai ales că ştim ce a spus Mântuitorul: "Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui".

Există un exemplu foarte grăitor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, manifestată într-un caz real, celebru la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Rusia. O mamă cu un copil aflat pe moarte s-a rugat foarte mult pentru vindecarea copilului ei, iar Dumnezeu s-a înduplecat de durerea ei şi i s-a arătat în vis, descoperindu-i viitorul pe care l-ar fi avut fiul ei dacă ar fi trăit. Mama îndurerată vedea ca într-un film imagini cu fiul ei care creştea, devenea adult, urma cariera militară, apoi participa la o revoltă socială şi în final murea spânzurat. Femeia a fost întrebată dacă în aceste condiţii mai vrea să trăiască fiul ei sau să moară atunci, copil. Ea a cerşit cu îndârjire viaţa lui. Şi i-a fost dată. Acel copil a trăit exact ceea ce văzuse mama lui în descoperirea dumnezeiască, inclusiv moartea prin spânzurare. Prin urmare, dacă ar fi murit de mic, Dumnezeu n-ar fi făcut o nedreptate cu el, ci l-ar fi luat în ceruri, căci era neprihănit.

"Copiii primesc asupra lor nevoinţa muceniciei pentru ca Dumnezeu să miluiască întreaga lume". Dumnezeu nu se bucură de suferinţele lor, dar prin acestea adulţii se pocăiesc mai uşor, se întorc cu inima spre credinţă. Uneori, însă, nici măcar suferinţa unui copil nevinovat nu poate să înmoaie o inimă împietrită. Dacă părerea sfinţilor ne este îndeobşte cunoscută în privinţa bolii, care este privită ca o şcoală a smereniei şi răbdării, au existat şi scriitori care au înţeles şi ei profunzimea suferinţei. De pildă, N.V. Gogol, care era un om bolnăvicios, scria: "Cât de mult avem nevoie de boli! Dacă nu ar fi existat suferinţele provocate de boli, nici vreau să-mi închipui ce-aş fi devenit eu! Ce om însemnat mi-aş fi închipuit că sunt!"

În privinţa păcatelor părinţilor, opinia este următoarea: "Copiii nu plătesc pentru păcatele părinţilor cu preţul sănătăţii lor, dar pot suferi în virtutea urmărilor acestor păcate. Nefiind răspunzători pentru fărădelegile neamului lor, urmaşii sunt legaţi de strămoşii lor genetic, psihologic, social, cultural, duhovniceşte. Ambele generaţii (atât cea tânără, cât şi cea în vârstă) se influenţează reciproc, negativ şi pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este răzbunarea oarbă a sorţii pentru anumite fapte săvârşite în timpul "vieţilor anterioare", ci este rezultatul unirii fizice, sufleteşti şi duhovniceşti dintre părinţi şi copii".

Pocăinţa părinţilor, sănătatea copiilor

Cum să procedeze cel care este conştient că pricina bolilor copilului se află în el însuşi? Cu cât părinţii păcătuiesc mai mult şi se pocăiesc mai puţin, cu atât mai mare este probabilitatea îmbolnăvirii copiilor lor. Invers, dacă păcătuiesc mai puţin şi duc o viaţă de pocăinţă şi practică a virtuţilor creştine, în strânsă legătură cu biserica şi duhovnicul, cu atât mai mult există posibilitatea ca fiii lor să fie sănătoşi trupeşte şi sufleteşte. Omul însă nu a fost creat de Dumnezeu ca să sufere şi să moară, despre ce se spune în Sfânta Scriptură: "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el."

Bagajul genetic şi duhovnicesc

"Întrebările omului asupra suferinţei sunt inevitabile, nu scapă nimeni de ele. De fapt, toate întrebările se reduc la aceasta: "De ce"?, şi mai ales: "De ce este lumea plină de suferinţă, în special de suferinţa celor nevinovaţi, a copiilor?" Un posibil răspuns ar putea fi acesta. Dacă biologic părinţii transmit copiilor un bagaj genetic, de ce nu putem înţelege că aceiaşi părinţi transmit copiilor lor şi bagajul lor spiritual. Acestea două pot deveni binecuvântare sau blestem pentru copii, pot fi sursa de viaţă fericită, ori cauză a suferinţelor de tot felul". Să ne aducem aminte că nu putem face orice cu trupurile noastre. Sunt hotărâtoare pentru viaţa urmaşilor dacă părinţii au avut relaţii trupeşti nebinecuvântate de căsătorie, dacă şi-au făcut din trupul lor o adunătură de patimi, precum consumarea alcoolului în exces, fumatul, consumarea drogurilor, a mâncărurilor super-prelucrate etc. "Alteori, suferinţa este şi o lucrare de învederare a Slavei nemăsurate a lui Dumnezeu, astfel El îl vindecă pe orbul din naştere, iar la întrebarea cine a păcătuit, el sau părinţii lui, Iisus a răspuns: "Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu". "Orice creştin trebuie să fie conştient că suferinţa din viaţa aceasta este o pregătire pentru moarte şi pentru viaţa viitoare, însă nu în singurătate şi părăsire, ci totdeauna în Hristos, care a răstignit pe cruce suferinţele tuturor, care în fiecare clipă este alături de orice om care suferă. Concluzionând, nimeni nu e scutit de boală, nici bătrân, nici copil-nevinovat fiind. Important este să nu deznădăjduim, să nu căutăm explicaţii şi soluţii raţionale. Să ne asumăm suferinţa gândind la Crucea şi la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Iar părinţii care au copii cu suferinţe mari au aceeaşi cale de urmat, ducându-şi crucea cu răbdare, rugându-se pentru iertarea păcatelor personale, pentru sănătatea copiilor şi mai ales pentru mântuirea lor.

Draga mea da-mi voie sa fac un scenariu...poate de aceea a fost interzis ..zic si eu in umila mea tacere...
Ni se va demonstra ca este reala si valabila reincarnarea?
... vad pe strazi mergand oameni si in mintea mea acest termen "reincarnare" apare...s-a demonstrat valabil ..
oare cine este el ...??? Cel pe care il vad acolo stand...
ma inchin si zic piei fugi...ca nu-mi place cum arata acesta este reincarnarea lui...X..mai merg ..vad o figura care imi place este super arata bine ..vai ce frumos..seamana cu un sfant...este clar este sfantul acela care am auzit eu ..stiti voi unde...mai dau coltul si dau in nas cu altul, sa ma striveasca ...plina de furie cine este reincarnatule ..nu vezi pe unde treci...?// clar trebuie sa mergi in iad...mai aud niste glasuride copii nitel mai incolo..unul arata ca un inger, unul nu imi place saracutul l-a ingaduit Dumnezeu cu o malformatie...si zic clar a fost Iuda la pedepsit Dumnezeu...mai merg ..dau de dragostea vieti mele ...ma indragostesc la prima vedere ..cum sunt o femeie..cine poate fi ..am sa zic (Dumnezeu sa ma ierte) Acesta clar este Iisus, prea dulcele meu Iisus ...se uita la mine patimas ...vai ce voi crede este clar, cine pot fi eu?...sunt Maria Magdalena.....sar disperata si ma astern ca un covor la picioarele lui incerc sa-i smulg inima din piept cu lacrimile mele ..spal chiar si trotuarul, nu numai picioarele lui, trebuie sa fac azi asta clar Dumnezeu mi-a dezvaluit cine sunt ...pe cine am intalnit ..nu ratez..ocazia ...trebuie sa sterg si picioarele cu parul meu ..chiar si trotuarul..ca de am parul mai lung...ma despart ..are o misiune mareata plang si merg..doar a venit sa salveze lumea...plec plina de piosenie ..am vazut mirele meu...merg nu mai stiu pe unde merg...ma impiedic ..cad ..ma ridica Samariteanul ..mai departe stau si se uita talhari care ma ia in ras ..uite si asta este beata...si tot mai merg si visez..ne salveaza ..clar este apocalipsa s-a intors ..a venit Iisus ..ma cuprind fiori..vai clar este si undeva pe aici Antihristul..unde este sigur daca ma rog imi destainuiste Dumnezeu care este ...ma lupt cu fiara ..o voi face eu sa taca ...ii dau ceva eu sa taca..gasesc ceva la indemana ...etc...
Ingrozitor scenariu cu minti tulburate la vestea ca reincarnarea este posibil...
Oare cati vor vrea sa fie Iisus? ..oare cate vor naste si vor spune am nascut fecioara .. ...Nici macar nu vreau sa ma trezesc Doamne intr-un astfel de cosmar..Doamne da-mi zile sa ma mantui dar nu zile sa vad un astfel de cosmar...
Iarta Doamne umila ta faptura...ca nu stie ce face ...ce colaps poate crea...printr-o simpla imaginatie ...reincarnare..

stai tu linistita ca si in crestinism se credea in reincarnare, vezi in special scrierile si evangheliile gnostice.. se pare ca (virgula) chiar si un papa a crezut in reincarnare, papa Vigilius.

stam foarte linistiti caci EREZII exista de cind e lumea si pamintul ... nu au fost inventate in zilele noastre .... in crestinismul adevarat (ortodoxie ) nu se crede in reincarnare, ci in gnosticism se crede ... intelegi diferenta ? :24::24:
multa iubire

Am prins esenta mesajului tau draga Marilena B! Pe mine ma roade ideea reintruparii dar niciodata nu as incerca sa conving pe cineva de ceea ce cred sau cu ce "cochetez" eu...Nu pot insa sa nu ma intreb, ce se va petrece totusi daca e reala aceasta reincarnare? Cum am fi judecati ca am refuzat sa credem/vedem clar asta?Sigur, ce este in clar DINCOLO acestui dincoace in care traim ,exact nu stie nimeni, cert ramane insa adevarul absolut ca sufletul este nemuritor....Si ma intreb...

Nu esti judecat(a) in nici un fel, cei care cred in reincarnare n-au treaba cu vreun Dumnezeu personal, de Iisus Hristos nu mai vorbim.

Nu era vorba daca cei care cred ori nu in reincarnare au sau nu Dumnezeu, ci pur ipotetic, sau fantezist, voiam un adevar...Daca este reala teoria, ce ne facem, cum am reactiona/gandi?

Conform multor sondaje o treime dintre crestini cred in reincarnare , ea nu combate nici pe Dumnezeu, nici pe Iisus.
Este adevarat ca IIsus fiind intrebat despre inviere in legatura cu sotia celor 7 frati -a cui dntre ei va fi ea atunci sotie- a spus ca in imparatie sintem ca ingerii nimeni nu se mai casatoreste insa pe linga asta le-a spus ca ei nu cunosc scriptura iar celor care nu cunosc scriptura nu putea sa le spuna mai multe.
In vremea apostolilor judecata de catre Biserica era doar in privinta moralitatii nu insa si in privinta doctrinei -se stia ca nu toti ajung la aceeasi intelegere si a existat -inca exista biblic- recomandarea ca in aceste situattii sa nu existe certuri ci sa se caute sa fie implinite lucrurile la care au ajuns in comun toti.
Insa intre timp a aparit dogma oficiala si traditia ei careia i se spune sfinta. In timp nu s-a mai tinul cont de aceasta recomandare (nu este singura incalcata) si asa au aparut ramurile crestinismului.
Nimeni nu imi poate garanta ca dogma este cunoasterea in tot adevarul promis sau ca cei care au stabilito in decursul vremurilor -pas cu pas , sinod dupa sinod -au fost prooroci infalibili sau au avut daruri de cunoastere si putere de a purta mai mult decit au avut apostolii . Nimeni nu imi poate garanta ca cei din sinoade chiar daca stiu mai multe si li se descopera mai multe automat dezvaluite totul tuturor indiferent de puterea de a purta a norodului.
Nici macar Iisus nu a dezvaluit totul desi mai avea multe de spus.

Insa oricum ar fi cei care vom apuca vremurile din urma ale Judecatii-si se pare ca le vom apuca daca revelatiile calugaresti au dreptate- ne vom dumiri si vom vedea atunci cum este cu invierea cu trup, rapirile si celelalte.
daca mai intii este invierea spre judecata si venirea sfintilor dupa care urmeaza rapirea oamenilor (orice ochi Il va vedea) pentru intimpinarea lui Iisus inseamna logic ca acei sfinti veniti care vor fi rapiti odata cu noi inseamna ca se afla la rindul lor raincarnati pe pamint caci daca sint deja inviati si facuti automat desavirsiti in imparatie (cu trup? acolo nimeni nu are trup) atunci ei sint rapiti din imparatie si adusi in fata tronului? sau rapiti din fata tronului ca sa il intimpine pe Iisus sau vin odata cu el?
Unde vine Domnul Dumnezeu impreuna cu sfintii Sai? (Zaharia 14) De ce alearga evreii pina intr-un anume loc pamintesc unde Domnul le da mintuirea?
Unde este Tronul la venirea lui Iisus daca El venind paseste -fiind adus- in fata Celui vechi de zile? (Daniel 7.13)

PUR TEORETIC: Daca nu exista totusi REINCARNARE?....si ai o singuara viata?....ce te faci daca teoria unei singure vieti este valabila iar la sfarsitul vietii ai sa rapsunzi de cele facute?...unde iti va fi sufletul care ar fi trebuit sa se CALEASCA (curete) in celelalte vieti?...oare nu DIAVOLUL va sopteste miseleste ca mai ai timp pana la batranete sau in alte vieti sa te mantuiesti?...aici e marea DIFERENTA ...ortodoxia ne spune ca trebuie sa fim pregatiti in orice moment (sa fim curati cu sufletul si trupul) de a doua venire a lui Iisus ...acum astazi ....si nu in alte vieti ... trebuie sa fim prezenti si sa traim prezentul si nu minunatele MEDITATII, CALATORII SPATIALE, HIPNOZE, CALATORII IN VIS si altele (de ex alegerea PLACERII refuzand rostul - in YOGA si GNOZA sunt evidente)

SI acum sa o luam putin invers TOT PUR TEORETIC...sa presupunem ca TEORIA REINCARNARII este adevarul...pai noi cei care credem intr-o singura viata ne straduim fiecare dupa puterile noastre sa traim cat mai curat deci ne straduim in aceasta viata sa ne mantuim (fara a mai apela la o alta viata)...deci SIRUL de nu stiu cate vieti necesare (cica mii de vieti) la atingerea nivelului de ILUMINARE noi il reducem la 1 SINGURA VIATA...daca nu e CORECTA TEORIA UNEI SINGURE VIETI - o sa vad eu cel care cred intr-o singura viata ce o sa fac in urmatoarea viata pe cand voi daca TERORIA UNEI SINGURE VIETI E CORECTA nu mai aveti ce face...astfel va propun sa incepeti sa numarati de la 1 la 1000 DE VIETI si nu invers...GRIJA MARE CU SOAPTELE DIAVOLULUI! ...

E si ce spui tu o varianta..Dar crede-ma , si daca crezi in reincarnare(ipotetic vb) si respecti poruncile sunt sigura ca sufletul este mantuibil, si ma intreb ce valoare are efortul unui zis crestin care merge la biserica , isi urla credinta dar da dovada clara de neiubire? Vezi , de aceea am convingerea ca Tatal Creator ne stie cel mai bine SUFLETUL, iar in ceasul judecatii precum afirmam in demult, vom fi surprinsi sa constatam pe cine gasin in rai ...sau dimpotriva , in iad....Si da...trebuie avuta mare grija cu "bunii samariteni" caci ades sunt slujitori ai dracilor! Pana la urma cred ca nu are atat de multa importanta daca credem sau nu ca revenim, ci cat de mult ne straduim sa fim buni, iubitori si natural credinciosi...(acceptiunea cuvantului de credinta difera de la individ la individ, asta este stiut-opinia mea)

Voi cei care credeti in reincarnare...cum imi explicati imultirea sufletelor?...avand in vedere ca numarul populatiei globale este in crestere si conform teoriei fiecare trup are un suflet...cand ia nastere un suflet?

vorbind pur TEORETIC...nu ar trebui ca un copil care un suflet dintr-o alta viata sa aiba maturitatea sufletului din viata trecuta?...unde ar mai fi puritatea sufletutlui de copil?

asa cum Dumezeu iti da un trup unic la fel se intampla si cu sufletul (este unic)...iar cu intrebari gen cum ne explicam inegalitatea intre oameni la nastere sa nu mai veniti (prea usor sunteti dusi de nas de niste idei atat de FALSE) ...putina GENETICA nu v-ar strica

• "Ne întâlnim în prezent cu... viitorul trecutului; şi de multe ori cu un trecut ancestral, de multe generaţii.
• Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
• În codul genetic, arhiva vieţii noastre, în care sunt şi resturi de arhivă de la înaintaşii noştri de milenii chiar, avem scrise şi înscriindu-se în flux continuu tot ce gândim, vorbim şi facem ca pachete de energie virtuală, informaţia genetică, în genele cromozomilor noştri - factorii eredităţii noastre spre viitor.
• Compotamentul, purtarea omului, se consemnează şi se înscrie ca informaţie în codul genetic. Transcrierea e în flux continuu: a binelui sub Har şi a răului sub Judecată sau recesivitate.
• Toată înfăţişarea noastră fizică, toate faptele, vorbele şi gândurile, - deci de la expresia cea mai materială până la cea mai mică undă de energie a unui gând – se transcriu, în flux continuu, în constituenţii fondului genetic, în sămânţa de om, ca energii virtuale, sau ca recesiuni – defecţiuni - , care, în cursul devenirii au să ajungă actuale, fie ca un plus de viaţă, fie ca un minus de existenţă." (Parintele Arsenie Boca)

VOI...EI....sunt tot NOI....dragul meu Ovidiub...Cata vreme scapa acest "amanunt" , nu poate fi vorba de iubire frateasca.....

sa nu ne innodam in "amanunte" si sa nu ne scape ESENTA....tocmai ca din iubire am spus aceste lucruri poate unii dintre VOI va mai treziti la realitate ...astept comentarii si raspunsuri la ceea ce am intrebat...

nu cred ca cineva urla pentru faptul ca AFIRMA sau isi sustine credinta, dar cei care se simt LEZATI o simt tocmai din NECREDINTA si din SLABICIUNEA pe care ii stapaneste ... sa stii ca pe adevaratii crestini poti sa tai lemne si nu se supara, ci din contra pentru ei este o bucurie cand sunt asupriti...
hai sa nu vorbim de cine slujeste dracilor...daca vrei iti pun pe tava cat slujesc dracilor cei cu control mind, reincarnare si alte spurcaciuni ca nici nu merita sa le amintim

"Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe." (Parintele Arsenie Boca)