![]() |
Citat:
P.S. Se observa la dvs. (si cei asemenea dvs.) o atitudine dusmanoasa fata de Sfanta Scriptura. Este normal sa va deranjeze invataturile Mantuitorului si ale Apostolilor. Va darama toata sandramaua construita din "invataturi si porunci omenesti"(vezi Marcu 7). |
Citat:
Cat despre schimbare.... toti Sfintii Apostoli s-au nascut intr-o credinta si au murit in alta. Principiul acesta "asa m-am nascut, asa mor" nu este crestin. Seamana mai mult a obtuzitate. |
Citat:
p.s.: vasinec tot tu esti? |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
doamne ajuta
Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morții a sculat și moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale și Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)
|
Citat:
Cand zici cruce te gandesti la ce? la un obiect patrat sau rotund? crucea e cruce. Si stie fiecare cum arata. Nimeni nu divinizeaza un obiect din lemn, nu ai inteles nimic din sensul crucii. Crucea este obiectul pe care Hristos a fost rastignit pentru noi. Crucea este cea pe care mantuitorul a spus sa o luam (atentie sa o luam, nu sa ne gandim) sa o luam si sa urmam lui. pentru tine a lua inseamna a te gandi? a-ti inchipui? Acum in urma cu vreo 15 ani am avut norocul, sau ghinionul sa vad cu ochii mei posedati de diavol la manastirea Secu. Pana atunci nu am crezut in posedati. un tanar de vreo 17 ani si o femeie la vreo 40 ani, erau. La amandoi am remarcat: aceeasi voce harsait metalica, neomeneasca, care cand vorbea cand striga infiorator, animalic, fapte inexplicabile de om, (de pilda femeia sarea de pe scaun cu totul in sus, in pozitia sezand la jumate de metru de scaun si cadea iarasi jos). la fiecare o calugarita facea semnul crucii cu o cruce pe spatele lor spunandu-le cu voce poruncitoare sa stea cuminti ca sperie oameni nevinovati. Replica diavolului din ei era: ma arde cruceeeaaaaa, ma arde cruceeeaaaaa, nu mai fa semnul crucii ca ma arde. Asta am vazut cu ochii mei. Intrebare: de ce ii ardea crucea daca nu era sfanta? cum de avea putere asupra diavolului din posedat? |
Citat:
Nu pot să uit cum explica un frate fost călugăr catolic în tinerețe ce este crucea (și arăta cu brațele semnul crucii), și credeți-mă: știa ce vorbește. Acolo unde se întâlnește verticala voiei lui Dumnezeu cu orizontala voinței omului, acolo apare suferința și crucea. Crucea aceasta ne îndeamnă Hristos s-o luăm zilnic. |
Citat:
In ce razboi la propriu, cu crime strigatoare la cer, a fost implicata ortodoxia de cand exista ea? \ Ai vazut vreun diavol, la propriu vreodata? tu si el? eu am vazut: si crucea si cuvantul tatal din inceputul rugaciunii Tatal nostru, spus de 3 ori, a fost suficient ca sa il fac sa dispara. de ce de trei ori? de ce nu o data sau de doua ori? si ca sa nu rastalmaciti iara va spun, ca am inceput sa zic Tatal nostru dar nu am avut puterea sa spun decat: ta... prima data, ta... a doua oara si cand am inceput a treia oara : am putut sa zic Tatal nostru care esti in ceruri... Si totul a fost independent de vointa mea. Diavolul are o putere imensa, dar prin rugaciune si cu ajutorul crucii nu te atinge. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Eu cred ca se tem de Hristos si de numele Lui ... |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
In toate subiectele tratate de voi exista rastalmacirea adevarului, si in acest caz nu va lasati mai prejos. Poate la pesti va inchinati voi sectarii, ca am vazut destui care au pe masini in spate semnul unui peste si laudandu-se mari sectari (ca nu pot zice mari crestini). Domnule, nu se inchina nimeni la cruci, nimic nu stii si nimic nu vrei sa intelegi. diavolul nu te lasa, te chinuie amarnic. Sfînta Cruce în creștinism În Noul Testament Crucea are o altă semnificație decît cea pe care o avea la popoarele precreștine. Crucea nu poate fi despărțită de Persoana Mîntuitorului Iisus Hristos care este “mîntuirea păcătoșilor” (Ef.2, 13-22). Prin jertfa de pe Cruce a Mîntuitorului ea este obiectul mîntuirii neamului omenesc. Răstignirea Mîntuitorului cu brațele deschise vrea să arate opera de mîntuire orientată către toți oamenii. Hristos îi îmbrățișează pe toți, “destrămînd dușmănia, prin trupul Său” (Ef. 2., 15). În felul acesta se restabilește pacea dintre Dumnezeu și om, dintre om și Dumnezeu și dintre oameni. Brațele Crucii au și ele o semnificație aparte. Cel orizontal arată că jertfa Mîntuitorului se răsfrînge asupra întregii creații, restabilește armonia dintre om și creație. Brațul cel vertical arată actul de refacere a legăturii dintre Dumnezeu și om, dintre ceresc și pămîntesc, arată posibilitatea de îndumnezeire a omului. Omul nu mai este un “animal rațional”, ci un “animal îndumnezeit” – după cum afirmă P. Nellas. În creștinism Sfînta Cruce are mai multe semnificații: a) duhovnicească; b) de altar de jertfă (jertfelnic); c) semn dumnezeiesc. Ca înțeles duhovnicesc Crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu față de noi. Fiul Omului a luat trup de om pentru a ispăși păcatele lumii. Învierea Mîntuitorului este o mărturie a transformării trupului omenesc, restaurarea și îndumnezeirea lui. Pentru a învinge moartea Dumnezeu trebuia să stîrpească sămînța răutății care era pătrunsă în ființa umană și în creație, iar originea răului a fost mîndria. Jertfa pe Cruce este un semn al smereniei, un semn al ascultării față de voia lui Dumnezeu ca răspuns la mîndria și neascultarea protopărinților noștri Adam și Eva. În această jertfă a Mîntuitorului se descoperă esența iubirii creștine care diferă radical de iubirea erotică, senzuală, egocentrică din păgînism. Evanghelia ne descoperă acest adevăr: “Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decît ca viata să și-o pună pentru prietenii săi” – spune Iisus (Ioan 15, 13). Sfînta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos. După cum în Vechiul Testament pentru ispășirea păcatelor se aducea jertfă, la fel pentru iertarea păcatului comis de protopărinții noștri era nevoie de jertfa Mîntuitorului. Dacă în Vechiul Testament locul de jertfă de animale era socotit sacru, iar cel ce se atingea de el era sfințit (Ieș. 30, 28-29), este de la sine înțeles că Crucea trebuie privită ca un simbol al harului sfințitor în lume. Prin sîngele Mîntuitorului s-a sfințit și Crucea care devine din obiect de tortură un obiect de sfințire și de mîntuire a credincioșilor. Din acest motiv, Apostolul Pavel spune că Crucea devine din obiect de sminteală pentru cei necredincioși simbol al biruinței și al mîntuirii (I Corinteni 1, 18). Crucea este altarul de jertfă al Mîntuitorului, în felul acesta se descoperă unitatea adîncă dintre Hristos și Cruce fără de care nu era posibilă mîntuirea neamului omenesc. Crucea este altarul de jertfă prin care se ridică păcatele lumii (Evrei 9,28). Această jertfă sîngeroasă de pe Cruce se prelungește pînă la sfîrșitul veacurilor în mod nesîngeros în Biserică la Sfînta Liturghie (Mt.28,20). Împărtășania care se oficiază la Liturghie reprezintă trupul lui Hristos în chip real care nu diferă cu nimic de cel oferit apostolilor la Cina cea de Taină de Mîntuitorul. El este puterea dumnezeiască care ne repară trupul nostru de puterea morții și ne ajută să avem viața veșnică ( Ioan 6, 53-59). Crucea este semnul lui Hristos și al creștinilor. Scriptura vorbește despre “semnul Fiului Omului” (Mt. 24,30), iar Biserica a văzut în acest semn Sfînta Cruce, deoarece prin ea dobîndim mîntuirea, cu ea deschidem porțile raiului. Astfel Crucea devine și semnul creștinilor ca semn de iubire dintre Dumnezeu și om, motiv pentru care noi ne însemnăm cu acest semn (Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Ortodoxia nr. 3, 1978, p. 497-511). Prin închinarea la Sfînta Cruce credincioșii se închină Celui care S-a răstignit pe ea – Mîntuitorului Iisus Hristos. De aceea credincioșii se închină Sfintei Cruci pentru că prin jertfa Mîntuitorului se dobîndește viața veșnică, se restaurează ființa umană, adică omul are posibilitatea să biruie moartea, să se vindece sufletește și trupește prin puterea ei. În felul acesta, omul este chemat la îndumnezeire, la împlinirea lucrării care trebuia s-o facă Adam și Eva. Însemnarea credincioșilor cu semnul Sfintei Cruci are o semnificație dogmatică care reflectă învățătura de credință creștină. Cele trei degete împreunate reprezintă Sfînta Treime – Dumnezeul tuturor care se află în cer. Cele două degete strînse în palma mîinii drepte reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale Mîntuitorului Iisus Hristos, unirea dintre firea umană și cea dumnezeiască, coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt, iar, pe de altă parte, îi reperezintă pe Adam și Eva care se închină Sfintei Treimi aici pe pămînt. Semnul Sfintei Cruci reprezintă restabilirea legăturii dintre cer și pămînt, dintre firea umană și cea dumnezeiască. Părțile trupului care sînt însemnate cu semnul Sfintei Cruci au și ale un simbolism dogmatic. Fruntea închipuie cerul, pieptul (pîntecele) închipuie pămîntul, iar umerii închipuie locul și semnul puterii. Sfîntul Ambrozie al Milanului spune că fruntea reprezintă sediul cugetării, adică al mărturisirii lui Dumnezeu prin cuvînt și gîndire; inima reprezintă sediul iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire și noi, la fel, trebuie să iubim; brațele reprezintă efortul, activitatea, munca care trebuie s-o depună credinciosul pentru Hristos.( Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Ortodoxia, anul XLVII nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 102-109). Crucea la români În spiritualitatea românească, Sfînta Cruce este cinstită și prin observarea riguroasă a postului prescris de Biserică în zilele închinate sfintei Cruci. Pravila Mare, din anul 1652, prevede și pînă astăzi obligația postului „…și în ziua înălțării și de viață făcătoarei Cruci, luna septembrie 14/27, ori în ce zi se va întîmpla, ori sîmbăta ori dumineca, sau într-altă zi, și alt nu mîncăm fără numai untdelemn și vin, iar pește nicidecum, pentru legarea zilei” (Îndireptarea legii (Pravila Mare), 1652, p. 189.) Semnificativă este situația mărturisită de mulții călători prin părțile noastre. Toți au fost surprinși de mulțimea răstignirilor (Troițe) care se află la răscruci, lîngă fîntîni, biserici, cimitire, prin sate (mai ales) și orașe. Nici o țară ortodoxă nu are atîtea răstigniri ca cele aflate în țara noastră. Aproape instinctiv, noi coborîm pe filiera spirituală a neamului pentru a ajunge la miezul ființei noastre care ne protejează în lumea aceasta, care ne dă puteri să mergem mai departe, care ne ajută să biruim răul. Cinstirea Crucii în modul acesta aproape instinctiv confirmă, odată în plus, că poporul nostru s-a născut creștin. Pe lîngă aceasta, Crucea mai este și un mijloc de aducere aminte a istoriei mîntuirii întregului neam omenesc. Prin exemplul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, creștinismul ne arată că viața veșnică se dobîndește în urma biruinței asupra păcatului, Învierea este precedată de Crucea Golgotei. În felul acesta, creștinismul îi atribuie o nouă conotație suferinței și Crucii. Prin suferință ajungem la lumina Învierii, iar credincioșii trebuie să fie conștienți de acest adevăr existențial. Acest lucru este redat și prin faptul că Crucea lui Hristos a fost înălțată pe dealul Căpățînii ( din ebraică Golgota se traduce căpățînă), acolo unde a fost îngropat Adam. Acesta este motivul pentru care la baza Sfintei Cruci este reprezentat un craniu care simbolizează, totodată, și biruința asupra morții. Așa cum prin Adam a pătruns moartea în lume, prin moartea pe Cruce a Mîntuitorului Iisus Hristos este adusă Viața veșnică și Învierea. |
Crucea este obiectul mantuirii neamului omenesc. De aceea e sfanta.
|
Citat:
Eu vorbeam de crimele facute din motive religioase in care un grup sau altul sectar a fost implicat. : razboiul dintre catolici si protestanti, un exemplu. Amintiti-va de noaptea lui Bartolomeu, istoria ne spune multe. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Probabil stiti ca Sfintii Apostoli nu purtau si nu foloseau obiecte de cult (nici cruci, nici icoane) si nici nu-si faceau vre-un semn (cum ar fi semnul crucii). Cand scrie despre "propovaduirea crucii" (sau "cuvantul Crucii") Sfantul Apostol Pavel se refera la ceva mult mai profund, care nu tine de exterior (obiecte sau semne executate). |
Citat:
|
Citat:
La acest lucru putem medita indelung, daca vedem "Jertfa de pe cruce" (ca sa va citez), nu crucea pe care a avut loc jertfa. |
Ortodoxia nu este o religie a fricii , nici a superstitiilor. In ce priveste ritualurile , existau si inainte de Hristos si in timpul lui Hristos si dupa Hristos.
Noi nu vrem jertfa de pe cruce, ci respectam si iubim pe cel ce s-a jertfit pe cruce. Si ne place sau nu ne place obiectul jertfei sale e crucea, nu ceva imaginar, stiu eu Hristos s-a jertfit imaginar , si crucea ce a purtat-o a fost ceva inchipuit nu un obiect la propriu. Asa cum obiectul rastignirii a fost o cruce la propriu la fel si noi purtam crucea la propriu. Hristos nu a fost rastignit pe o cruce la figurat ca sa purtam crucea in inimi la figurat. Astfel voi nu faceti altceva decat sa creati un surogat de credinta. |
Citat:
Crestinii au ajuns sa se certe si sa se acuze pana si pe tema crucii. Propun sa fie schimbat versetul din Galateni 6:14 si sa sune cam asa: Iar mie, să nu-mi fie a mă certa cu altii, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos |
Citat:
Parintele Cleopa SFANTA CRUCE ``Cuvantul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu. De cate ori auziti cuvantul " Cruce ", sa nu intelegeti ca sectarii cei nebuni, ca baptistii, adventistii, evanghelistii, penticostalii, nazarinenii, pocaitii, seceratorii, tudoristii, martorii lui Iehova si toti ceilalti sectari, care bantuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea si care vatama tarina lui Dumnezeu-Cuvantul. Sa nu ganditi despre Sfanta Cruce ca ei, ci asa sa intelegeti si sa tineti minte ca, cuvantul " Cruce " are indoita putere si taina. Indoita este Crucea, indoite sunt intelesurile Crucii. Sa intelegeti despre Sfanta Cruce nu asa ca cei scurti la minte si neintelepti, care nu vor sa se inchine mantuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfantul Apostol Pavel. Lasa-i sa huleasca pentru ca i-a intunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai intai, adica unde sta creierul mare, ca sa nu creada. Le-a pus pecetea pe mana dreapta, ca sa nu o ridice la frunte si sa faca semnul cel mantuitor al preacinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos. Deci sa stiti ca indoit este omul, indoita este si Sfanta Cruce. Nu vezi la om un ipostas in doua firi ? O parte se vede, adica trupul, una nu se vede, adica sufletul, pentru ca este de natura nevazuta. Asa si Crucea sa o intelegem. Una este Crucea materiala, vazuta, si alta cea tainica, mistica si nevazuta, pe care o purtam in inima noastra. In Sfanta Evanghelie auzim zicand asa : Si statea langa crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena. Auzi ? Stateau langa crucea Lui. Deci, intelege ca a sta langa crucea Lui, nu inseamna a sta langa crucea spirituala, ci langa una materiala. Crucea de lemn a lui Hristos, langa care statea Maica Domnului, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena. Cand veti auzi : Pogoara-Te de pe Cruce, se intelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era rastignit. Si cand veti auzi : Si L-au dus si L-au scos afara din cetate, ducandu-si Crucea Lui pana la locul Capatanii, ce se cheama pe evreieste Golgota, Intelegem crucea materiala. Pe aceasta o purta Mantuitorul in spate. Si cand veti auzi ca s-au dus evreii la Pilat si l-au rugat : " Ne rugam tie, zdrobeste fluierele picioarelor celor rastigniti, ca sa-i dam jos de pe cruce, sa nu-i apuce ziua sambetei ", ca mare era ziua sambetei aceleia la iudei. Si aici intelegem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituala. Iar cand veti auzi in Sfanta Evanghelie pe Hristos, zicand : Cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine, sa nu intelegeti crucea cea de lemn, ci crucea spiritulal, nevazuta. Deci, bagati de seama, ca Hristos indoita cruce a purtat. Una in suflet : suferinta, rabdarea, usturimea, durerea, rusinea, scuiparile, mahnirile si intristarea; si toate cate le ducea in suflet formau crucea cea spirituala a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Sai si S-a rastignit de bunavoie pe ea, pentru mantuirea lumii. Si Sfantul Apostol Pavel a purtat doua cruci : Mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a dus si cealalta cruce, cum singur spune : In batai, in suferinte, in posturi, in friguri, in primejdii de la neamuri, in primejdii pe mare, in primejdii pe uscat, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la fratii cei mincinosi. Deci sa stiti, cand va ataca sectarii pentru Sfanta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferintelor, nu si pe cea materiala. Noi o luam si pe cea dintai, ca asa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn in spate si o cruce a suferintelor in sufletul Sau, pana la moarte si moarte pe cruce. Crucea, este biruinta, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului si ale mortii. Deci vai si amar si blestemat si de trei ori blestemat este acela care nu se inchina cinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos ! Indoit este omul, si indoita cruce trebuie sa poarte, cum arata Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Chiril al Ierusalimului, care zice : " O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului. Asadar, ne-am adus aminte mai intai de simbolurile crucii, apoi de indoita cruce - cea materiala si cea spirituala.`` |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
cine are minte sa ia aminte
Citat:
|
Citat:
|
Podoabă și medalion
Mi-e crucea lui Hristos Pe pieptul meu tu n-ai s-o vezi Căci eu o port în piept! |
Cultele neprotestante Il iubesc pe Hristos fara cruce, pentru ca nu mai vorbesc de sfintirea naturii umane. Hristos in opinia lor, nu mai parcurge cu fiecare dintre noi drumul spre mantuire. Omul e distrus de pacat, ce pasi sa mai faca? Ceea ce-i ramane este sa fie declarat drept, pe baza credintei.
As avea tot respectul fata de credinta lor, daca nu ar recurge la acte care tradeaza confesiunea lor. De pilda nu vorbesc de cruce, dar o vezi pusa pe casa lor de rugaciune. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 17:21:14. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.