Aveti dreptate, domnule doctor. Este foarte dificil (chiar imposibil) pentru cei care cred numai in invataturile Mantuitorului si ale Sfintilor Sai Apostoli (gasite numai in Biblie) sa dezvolte alt cult decat cel pentru Hristos. ""Cãci am judecat sã nu stiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, si pe Acesta rãstignit" .- spune Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 2:2).

P.S. Se observa la dvs. (si cei asemenea dvs.) o atitudine dusmanoasa fata de Sfanta Scriptura. Este normal sa va deranjeze invataturile Mantuitorului si ale Apostolilor. Va darama toata sandramaua construita din "invataturi si porunci omenesti"(vezi Marcu 7).

La ce-ti va folosi o astfel de hotarare? Domnul nu ne va judeca in functie de confesiunea religioasa din care facem parte.

Cat despre schimbare.... toti Sfintii Apostoli s-au nascut intr-o credinta si au murit in alta. Principiul acesta "asa m-am nascut, asa mor" nu este crestin. Seamana mai mult a obtuzitate.

atata timp cat este crestina,la ce iar folosi sa paraseasca Ortodoxia? sau cumva crezi ca ortodocsii nu sunt crestini?
p.s.: vasinec tot tu esti?

Nu este nevoie sa-ti parasesti confesiunea. Este necesar sa fii crestin cu adevarat (nu doar cu numele).

La fel ca in orice confesiune religioasa, si in ortodoxie, unii sunt crestini adevarati iar altii doar cu numele (declarativ).

Tot eu.

pai atunci nu mai insista pe aceasta chestiune legata de schimbare (vezi un pic mai sus)
asta se intampla peste tot. dar nadajduim in mila lui Dumnezeu ca o sa ne ajute sa punem inceput bun. pentru ca fara Dumnezeu nimic nu putem face.

Nu insist pe schimbarea confesiunii. Vreau doar sa arat ca nu este nici o sfaraiala in a ramane, pentru totdeauna, partizanul unei grupari religioase. Important este sa-I ramai fidel, pana la moarte, lui Hristos. De asta am dat exemplul Sfintilor Apostoli.

tot mai multi pierzatori de suflete

doamne ajuta
 

Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

ce diferenta, fizic vorbind, este intre crucea - obiectul de tortura a lui Iisus si crucea despre care mantuitorul spune sa o luam in fiecare zi si sa mergem dupa el? Nu imi servi chestia cu crucea din inima, cu soarta ce trebuie purtata demn, etc.
Cand zici cruce te gandesti la ce? la un obiect patrat sau rotund? crucea e cruce. Si stie fiecare cum arata. Nimeni nu divinizeaza un obiect din lemn, nu ai inteles nimic din sensul crucii. Crucea este obiectul pe care Hristos a fost rastignit pentru noi. Crucea este cea pe care mantuitorul a spus sa o luam (atentie sa o luam, nu sa ne gandim) sa o luam si sa urmam lui. pentru tine a lua inseamna a te gandi? a-ti inchipui?
Acum in urma cu vreo 15 ani am avut norocul, sau ghinionul sa vad cu ochii mei posedati de diavol la manastirea Secu. Pana atunci nu am crezut in posedati. un tanar de vreo 17 ani si o femeie la vreo 40 ani, erau. La amandoi am remarcat: aceeasi voce harsait metalica, neomeneasca, care cand vorbea cand striga infiorator, animalic, fapte inexplicabile de om, (de pilda femeia sarea de pe scaun cu totul in sus, in pozitia sezand la jumate de metru de scaun si cadea iarasi jos). la fiecare o calugarita facea semnul crucii cu o cruce pe spatele lor spunandu-le cu voce poruncitoare sa stea cuminti ca sperie oameni nevinovati. Replica diavolului din ei era: ma arde cruceeeaaaaa, ma arde cruceeeaaaaa, nu mai fa semnul crucii ca ma arde.
Asta am vazut cu ochii mei. Intrebare: de ce ii ardea crucea daca nu era sfanta? cum de avea putere asupra diavolului din posedat?

O sancta simplicitas! Să crezi că diavolul este alungat de un simplu obiect din lemn! Acest soi de demoni iese afară doar prin puterea lui Dumnezeu cu post şi rugăciune (Matei 17,21) nu prin semne făcute cu un lemn. Altfel diavolul rămâne, impresionează şi amăgeşte încă după 15 ani...
Nu pot să uit cum explica un frate fost călugăr catolic în tinereţe ce este crucea (şi arăta cu braţele semnul crucii), şi credeţi-mă: ştia ce vorbeşte. Acolo unde se întâlneşte verticala voiei lui Dumnezeu cu orizontala voinţei omului, acolo apare suferinţa şi crucea. Crucea aceasta ne îndeamnă Hristos s-o luăm zilnic.

In primul rand am relatat ce am vazut. Nu era o slujba de exorcizare in acel moment. Nu mai rastalmaciti totul, narav pe care l-ati capatat si de care nu va debarasati. In momentul cand autocarul cu 45 de turisti a ajuns acolo, era dupamasa, iar cei doi posedati erau inauntru in biserica, stateau pe scaunele din laterala. Nu era slujba, nu era preotul inauntru, deci nu se pune vorba ca era slujba de alungare a diavolului. Normal ca slujba de exorcizare e facuta de preoti, in general mai multi, cu post si rugaciune dar si cu ajutorul crucii de care, se teme cu adevarat diavolul, asta am vazut-o cu ochii mei. Acu cu impresionatul si amagitul diavolului. de ce nu strigau cei doi posedati, ca ii arde mana ce ii atinge, nu crucea. Sau alte obiecte cu care erau atinsi. lasati-o mai moale cu rastalmacitul Scripturii, in ceea ce priveste crucea, crucea e cruce, a fost si va ramane. Primii crestini imediat dupa Hristos care s-au raspandit, aveau semn de recunoastere crucea , asta o spun scrierile , nu neaparat religioase, cat si cele istorice si descoperirile arheologice, pe care vrem nu vrem exista. ideile voastre despre cruce si alte idei eretice, au aparut cu mult incoace de la Hristos, in ultimii sute de ani. Ar trebui sa puna toata lumea mana pe istorie sa citeasca cum s-au impus primii protestanti cand s-au desprins din catolicism. Prin crime si razboaie. Si in ce an a fost asta, si unde s-a intamplat.
In ce razboi la propriu, cu crime strigatoare la cer, a fost implicata ortodoxia de cand exista ea? \

Ai vazut vreun diavol, la propriu vreodata? tu si el? eu am vazut: si crucea si cuvantul tatal din inceputul rugaciunii Tatal nostru, spus de 3 ori, a fost suficient ca sa il fac sa dispara. de ce de trei ori? de ce nu o data sau de doua ori? si ca sa nu rastalmaciti iara va spun, ca am inceput sa zic Tatal nostru dar nu am avut puterea sa spun decat: ta... prima data, ta... a doua oara si cand am inceput a treia oara : am putut sa zic Tatal nostru care esti in ceruri... Si totul a fost independent de vointa mea.
Diavolul are o putere imensa, dar prin rugaciune si cu ajutorul crucii nu te atinge.

Aaa, uita-i. Oare nu o fi fost invers:cu verticala si orizontala/? O fi facut studii matematice fostul calugar catolic. Eu zic ca Voia lui Dumnezeu e pretutindeni, doar noi sa avem ochi sa vedem si simturi sa simtim. Sau sa intelegm ca Voia lui Dumnezeu vine doar pe verticala? Mai da plastic si simplist mai ganditi.

Studenții în Biblie, Martorii lui Iehova și "derivațiile", dacă or fi...

Implicațiile sociale și familiale sunt destul de mari și dureroase și acestea, din păcate, sunt mult mai importante pentru noi, atâta vreme cât pentru "reconvertire" avem nevoie de sprijin și înțelegere din partea celorlalți. Cine e dispus să accepte cu seninătate și bunăvoință plecarea ta?

Primul semn de recunoaştere a creştinilor a fost peşteşe (ICHTIOS), apoi desigur a apărut şi crucea. Diferenţa este că apostolii şi primii lor urmaşi nu se închinau peştelui, pe când creştinii de la Constantin cel Mare încoace au început să folosească crucea în închinare.

Exact, "ideile eretice" cu privire la închinarea la cruce au apărut în ultimile 17 sute de ani. Hristos şi apostolii nu au poruncit niciodată să divinizăm "sfânta cruce", "sfântul piron", "sfântul ciocan" ori "sfântul flagellum".

Toate crimele sunt "strigătoare la cer" de la dreptului Abel încoace. Ar fi mai înţelept să evitaţi subiectul acesta...

Eu cred ca se tem de Hristos si de numele Lui ...

"Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. " (din Biblie, Luca 10:19)

Asta este credinta care o sa va duca la mantuire?

Primul semn de recunoastere a crestinilor era crucea. Ceea ce pe hartie, sau nisip, (ca pe vremea aceea pe pamant era facut acest semn), era o cruce desenata continuu fara ridicarea mainii de jos, incepand de sus linia verticala si dusa intr-un mic cerc spre linia orizontala. Semana cu un peste, de aici confuzia, dar era cert crucea. asta o spun ultimii crecetatori care au studiat semnul si cum e facut. Repeta tu cu mana ta si fa crucea pe hartie cu un creion fara sa ridici deloc creionul si fara sa intrerupi crucea. Fa o cruce pornind cu lina verticala si continuand cu cea orizontala fara sa ridici creionul de pe hartie. Va rezulta ceea ce ereticii spun cum spui si tu, un desen ce aduce si cu un peste, dar care e crucea. Simbulul crucii, prin linia continua, inseamna continuitatea in credinta in cruce, in vesnicie.
In toate subiectele tratate de voi exista rastalmacirea adevarului, si in acest caz nu va lasati mai prejos. Poate la pesti va inchinati voi sectarii, ca am vazut destui care au pe masini in spate semnul unui peste si laudandu-se mari sectari (ca nu pot zice mari crestini).

Domnule, nu se inchina nimeni la cruci, nimic nu stii si nimic nu vrei sa intelegi. diavolul nu te lasa, te chinuie amarnic.

Sfînta Cruce în creştinism

În Noul Testament Crucea are o altă semnificaţie decît cea pe care o avea la popoarele precreştine. Crucea nu poate fi despărţită de Persoana Mîntuitorului Iisus Hristos care este “mîntuirea păcătoşilor” (Ef.2, 13-22). Prin jertfa de pe Cruce a Mîntuitorului ea este obiectul mîntuirii neamului omenesc. Răstignirea Mîntuitorului cu braţele deschise vrea să arate opera de mîntuire orientată către toţi oamenii. Hristos îi îmbrăţişează pe toţi, “destrămînd duşmănia, prin trupul Său” (Ef. 2., 15). În felul acesta se restabileşte pacea dintre Dumnezeu şi om, dintre om şi Dumnezeu şi dintre oameni.

Braţele Crucii au şi ele o semnificaţie aparte. Cel orizontal arată că jertfa Mîntuitorului se răsfrînge asupra întregii creaţii, restabileşte armonia dintre om şi creaţie. Braţul cel vertical arată actul de refacere a legăturii dintre Dumnezeu şi om, dintre ceresc şi pămîntesc, arată posibilitatea de îndumnezeire a omului. Omul nu mai este un “animal raţional”, ci un “animal îndumnezeit” – după cum afirmă P. Nellas.

În creştinism Sfînta Cruce are mai multe semnificaţii:

a) duhovnicească;
b) de altar de jertfă (jertfelnic);
c) semn dumnezeiesc.

Ca înţeles duhovnicesc Crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Fiul Omului a luat trup de om pentru a ispăşi păcatele lumii. Învierea Mîntuitorului este o mărturie a transformării trupului omenesc, restaurarea şi îndumnezeirea lui. Pentru a învinge moartea Dumnezeu trebuia să stîrpească sămînţa răutăţii care era pătrunsă în fiinţa umană şi în creaţie, iar originea răului a fost mîndria.

Jertfa pe Cruce este un semn al smereniei, un semn al ascultării faţă de voia lui Dumnezeu ca răspuns la mîndria şi neascultarea protopărinţilor noştri Adam şi Eva. În această jertfă a Mîntuitorului se descoperă esenţa iubirii creştine care diferă radical de iubirea erotică, senzuală, egocentrică din păgînism. Evanghelia ne descoperă acest adevăr: “Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decît ca viata să şi-o pună pentru prietenii săi” – spune Iisus (Ioan 15, 13).

Sfînta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos.

După cum în Vechiul Testament pentru ispăşirea păcatelor se aducea jertfă, la fel pentru iertarea păcatului comis de protopărinţii noştri era nevoie de jertfa Mîntuitorului. Dacă în Vechiul Testament locul de jertfă de animale era socotit sacru, iar cel ce se atingea de el era sfinţit (Ieş. 30, 28-29), este de la sine înţeles că Crucea trebuie privită ca un simbol al harului sfinţitor în lume. Prin sîngele Mîntuitorului s-a sfinţit şi Crucea care devine din obiect de tortură un obiect de sfinţire şi de mîntuire a credincioşilor. Din acest motiv, Apostolul Pavel spune că Crucea devine din obiect de sminteală pentru cei necredincioşi simbol al biruinţei şi al mîntuirii (I Corinteni 1, 18).
Crucea este altarul de jertfă al Mîntuitorului, în felul acesta se descoperă unitatea adîncă dintre Hristos şi Cruce fără de care nu era posibilă mîntuirea neamului omenesc. Crucea este altarul de jertfă prin care se ridică păcatele lumii (Evrei 9,28). Această jertfă sîngeroasă de pe Cruce se prelungeşte pînă la sfîrşitul veacurilor în mod nesîngeros în Biserică la Sfînta Liturghie (Mt.28,20). Împărtăşania care se oficiază la Liturghie reprezintă trupul lui Hristos în chip real care nu diferă cu nimic de cel oferit apostolilor la Cina cea de Taină de Mîntuitorul. El este puterea dumnezeiască care ne repară trupul nostru de puterea morţii şi ne ajută să avem viaţa veşnică ( Ioan 6, 53-59).

Crucea este semnul lui Hristos şi al creştinilor. Scriptura vorbeşte despre “semnul Fiului Omului” (Mt. 24,30), iar Biserica a văzut în acest semn Sfînta Cruce, deoarece prin ea dobîndim mîntuirea, cu ea deschidem porţile raiului. Astfel Crucea devine şi semnul creştinilor ca semn de iubire dintre Dumnezeu şi om, motiv pentru care noi ne însemnăm cu acest semn (Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Ortodoxia nr. 3, 1978, p. 497-511).

Prin închinarea la Sfînta Cruce credincioşii se închină Celui care S-a răstignit pe ea – Mîntuitorului Iisus Hristos. De aceea credincioşii se închină Sfintei Cruci pentru că prin jertfa Mîntuitorului se dobîndeşte viaţa veşnică, se restaurează fiinţa umană, adică omul are posibilitatea să biruie moartea, să se vindece sufleteşte şi trupeşte prin puterea ei. În felul acesta, omul este chemat la îndumnezeire, la împlinirea lucrării care trebuia s-o facă Adam şi Eva.

Însemnarea credincioşilor cu semnul Sfintei Cruci are o semnificaţie dogmatică care reflectă învăţătura de credinţă creştină. Cele trei degete împreunate reprezintă Sfînta Treime – Dumnezeul tuturor care se află în cer. Cele două degete strînse în palma mîinii drepte reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale Mîntuitorului Iisus Hristos, unirea dintre firea umană şi cea dumnezeiască, coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt, iar, pe de altă parte, îi reperezintă pe Adam şi Eva care se închină Sfintei Treimi aici pe pămînt. Semnul Sfintei Cruci reprezintă restabilirea legăturii dintre cer şi pămînt, dintre firea umană şi cea dumnezeiască.

Părţile trupului care sînt însemnate cu semnul Sfintei Cruci au şi ale un simbolism dogmatic. Fruntea închipuie cerul, pieptul (pîntecele) închipuie pămîntul, iar umerii închipuie locul şi semnul puterii. Sfîntul Ambrozie al Milanului spune că fruntea reprezintă sediul cugetării, adică al mărturisirii lui Dumnezeu prin cuvînt şi gîndire; inima reprezintă sediul iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire şi noi, la fel, trebuie să iubim; braţele reprezintă efortul, activitatea, munca care trebuie s-o depună credinciosul pentru Hristos.( Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Ortodoxia, anul XLVII nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 102-109).

Crucea la români

În spiritualitatea românească, Sfînta Cruce este cinstită şi prin observarea riguroasă a postului prescris de Biserică în zilele închinate sfintei Cruci. Pravila Mare, din anul 1652, prevede şi pînă astăzi obligaţia postului „…şi în ziua înălţării şi de viaţă făcătoarei Cruci, luna septembrie 14/27, ori în ce zi se va întîmpla, ori sîmbăta ori dumineca, sau într-altă zi, şi alt nu mîncăm fără numai untdelemn şi vin, iar peşte nicidecum, pentru legarea zilei” (Îndireptarea legii (Pravila Mare), 1652, p. 189.)

Semnificativă este situaţia mărturisită de mulţii călători prin părţile noastre. Toţi au fost surprinşi de mulţimea răstignirilor (Troiţe) care se află la răscruci, lîngă fîntîni, biserici, cimitire, prin sate (mai ales) şi oraşe. Nici o ţară ortodoxă nu are atîtea răstigniri ca cele aflate în ţara noastră.


Aproape instinctiv, noi coborîm pe filiera spirituală a neamului pentru a ajunge la miezul fiinţei noastre care ne protejează în lumea aceasta, care ne dă puteri să mergem mai departe, care ne ajută să biruim răul. Cinstirea Crucii în modul acesta aproape instinctiv confirmă, odată în plus, că poporul nostru s-a născut creştin.

Pe lîngă aceasta, Crucea mai este şi un mijloc de aducere aminte a istoriei mîntuirii întregului neam omenesc. Prin exemplul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, creştinismul ne arată că viaţa veşnică se dobîndeşte în urma biruinţei asupra păcatului, Învierea este precedată de Crucea Golgotei. În felul acesta, creştinismul îi atribuie o nouă conotaţie suferinţei şi Crucii. Prin suferinţă ajungem la lumina Învierii, iar credincioşii trebuie să fie conştienţi de acest adevăr existenţial.

Acest lucru este redat şi prin faptul că Crucea lui Hristos a fost înălţată pe dealul Căpăţînii ( din ebraică Golgota se traduce căpăţînă), acolo unde a fost îngropat Adam. Acesta este motivul pentru care la baza Sfintei Cruci este reprezentat un craniu care simbolizează, totodată, şi biruinţa asupra morţii. Aşa cum prin Adam a pătruns moartea în lume, prin moartea pe Cruce a Mîntuitorului Iisus Hristos este adusă Viaţa veşnică şi Învierea.

Crucea este obiectul mantuirii neamului omenesc. De aceea e sfanta.

crimele individuale facute de un om, din alte motive decat religioase. Toate crimele sunt strigatoare la cer.
Eu vorbeam de crimele facute din motive religioase in care un grup sau altul sectar a fost implicat. : razboiul dintre catolici si protestanti, un exemplu. Amintiti-va de noaptea lui Bartolomeu, istoria ne spune multe.

Nu mă îndoiesc că ultimii cercetători asta spun, însă pe mine mă interesează ce zice elita lor. Simbolul secret al peştelui era un acronim pornind de la Ἰησοῦς Χριστός, Θεοῦ͑ Υιός , Σωτήρ (Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul).

Domnule, încă n-am văzut neoprotestanţi făcându-şi semnul peştelui când se uită la simbolul de pe masinile lor, în schimb ortodocşii când trec pe lângă o cruce... azi mâine s-or închina şi la simbolul de pe Chrysler.

Neamul omenesc este mântuit de o Persoană, nu de un obiect!

Cain a ucis din motive religioase.

Nu trebuie să-mi amintesc, eu nu sunt nici catolic, nici protestant. Şi cum ziceam, subiectul acesta mai bine-l lăsăm... N-aţi dori să-l abordăm.

"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu." (I Corinteni, 1,18)

Credeti ca Sfantul Apostol Pavel, face referire, in versetul postat de dvs., la vre-un obiect de cult (cruce din lemn, metal, etc) sau la vre-un semn (cum ar fi semnul crucii in stil ortodox sau stil catolic)?

Probabil stiti ca Sfintii Apostoli nu purtau si nu foloseau obiecte de cult (nici cruci, nici icoane) si nici nu-si faceau vre-un semn (cum ar fi semnul crucii). Cand scrie despre "propovaduirea crucii" (sau "cuvantul Crucii") Sfantul Apostol Pavel se refera la ceva mult mai profund, care nu tine de exterior (obiecte sau semne executate).

Neamul omenesc este mantuit de o Persoana prin jertfa de pe Cruce- act prin care se deosebeste de oricare alt reformator sau intemeietor de religie. Crucea cu adevarat este semnul Fiului Omului. Prin jertfa de pe Cruce nu printr-o ideologie Hristos este mai presus de oricare reformator sau intemeietor de religie.

Bine spus. Jertfa Fiului lui Dumnezeu face din crestinism o religie a dragostei nu a fricii, a ritualurilor si a superstitiilor (cum sunt alte religii).

La acest lucru putem medita indelung, daca vedem "Jertfa de pe cruce" (ca sa va citez), nu crucea pe care a avut loc jertfa.

Ortodoxia nu este o religie a fricii , nici a superstitiilor. In ce priveste ritualurile , existau si inainte de Hristos si in timpul lui Hristos si dupa Hristos.
Noi nu vrem jertfa de pe cruce, ci respectam si iubim pe cel ce s-a jertfit pe cruce. Si ne place sau nu ne place obiectul jertfei sale e crucea, nu ceva imaginar, stiu eu Hristos s-a jertfit imaginar , si crucea ce a purtat-o a fost ceva inchipuit nu un obiect la propriu. Asa cum obiectul rastignirii a fost o cruce la propriu la fel si noi purtam crucea la propriu. Hristos nu a fost rastignit pe o cruce la figurat ca sa purtam crucea in inimi la figurat. Astfel voi nu faceti altceva decat sa creati un surogat de credinta.

Pentru Apostolul Pavel crucea Domnului Iisus, Jertfa Lui, era ceva sfant, pretios, valoros. El isi dorea ca urmasii lui Iisus sa priveasca mereu spre Cruce si sa fie influentati spre a pasi pe drumul crucii.

Crestinii au ajuns sa se certe si sa se acuze pana si pe tema crucii.
Propun sa fie schimbat versetul din Galateni 6:14 si sa sune cam asa:

Iar mie, să nu-mi fie a mă certa cu altii, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos

sa priveasca mereu spre cruce. Dumneata spre care cruce privesti?

Parintele Cleopa


SFANTA CRUCE

``Cuvantul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.
De cate ori auziti cuvantul " Cruce ", sa nu intelegeti ca sectarii cei nebuni, ca baptistii, adventistii, evanghelistii, penticostalii, nazarinenii, pocaitii, seceratorii, tudoristii, martorii lui Iehova si toti ceilalti sectari, care bantuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea si care vatama tarina lui Dumnezeu-Cuvantul.
Sa nu ganditi despre Sfanta Cruce ca ei, ci asa sa intelegeti si sa tineti minte ca, cuvantul " Cruce " are indoita putere si taina. Indoita este Crucea, indoite sunt intelesurile Crucii.
Sa intelegeti despre Sfanta Cruce nu asa ca cei scurti la minte si neintelepti, care nu vor sa se inchine mantuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfantul Apostol Pavel.
Lasa-i sa huleasca pentru ca i-a intunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai intai, adica unde sta creierul mare, ca sa nu creada. Le-a pus pecetea pe mana dreapta, ca sa nu o ridice la frunte si sa faca semnul cel mantuitor al preacinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos.
Deci sa stiti ca indoit este omul, indoita este si Sfanta Cruce. Nu vezi la om un ipostas in doua firi ? O parte se vede, adica trupul, una nu se vede, adica sufletul, pentru ca este de natura nevazuta. Asa si Crucea sa o intelegem.
Una este Crucea materiala, vazuta, si alta cea tainica, mistica si nevazuta, pe care o purtam in inima noastra. In Sfanta Evanghelie auzim zicand asa : Si statea langa crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.
Auzi ? Stateau langa crucea Lui. Deci, intelege ca a sta langa crucea Lui, nu inseamna a sta langa crucea spirituala, ci langa una materiala. Crucea de lemn a lui Hristos, langa care statea Maica Domnului, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.
Cand veti auzi : Pogoara-Te de pe Cruce, se intelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era rastignit. Si cand veti auzi : Si L-au dus si L-au scos afara din cetate, ducandu-si Crucea Lui pana la locul Capatanii, ce se cheama pe evreieste Golgota, Intelegem crucea materiala. Pe aceasta o purta Mantuitorul in spate.
Si cand veti auzi ca s-au dus evreii la Pilat si l-au rugat : " Ne rugam tie, zdrobeste fluierele picioarelor celor rastigniti, ca sa-i dam jos de pe cruce, sa nu-i apuce ziua sambetei ", ca mare era ziua sambetei aceleia la iudei. Si aici intelegem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituala.
Iar cand veti auzi in Sfanta Evanghelie pe Hristos, zicand : Cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine, sa nu intelegeti crucea cea de lemn, ci crucea spiritulal, nevazuta.
Deci, bagati de seama, ca Hristos indoita cruce a purtat. Una in suflet : suferinta, rabdarea, usturimea, durerea, rusinea, scuiparile, mahnirile si intristarea; si toate cate le ducea in suflet formau crucea cea spirituala a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Sai si S-a rastignit de bunavoie pe ea, pentru mantuirea lumii.
Si Sfantul Apostol Pavel a purtat doua cruci : Mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a dus si cealalta cruce, cum singur spune : In batai, in suferinte, in posturi, in friguri, in primejdii de la neamuri, in primejdii pe mare, in primejdii pe uscat, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la fratii cei mincinosi.
Deci sa stiti, cand va ataca sectarii pentru Sfanta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferintelor, nu si pe cea materiala. Noi o luam si pe cea dintai, ca asa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn in spate si o cruce a suferintelor in sufletul Sau, pana la moarte si moarte pe cruce.
Crucea, este biruinta, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului si ale mortii. Deci vai si amar si blestemat si de trei ori blestemat este acela care nu se inchina cinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos !
Indoit este omul, si indoita cruce trebuie sa poarte, cum arata Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Chiril al Ierusalimului, care zice :
" O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului.
Asadar, ne-am adus aminte mai intai de simbolurile crucii, apoi de indoita cruce - cea materiala si cea spirituala.``

Te rog nu trunchia postarile mele ca sa se inteleaga altceva decat am vrut. desi cunosc practica asta foarte bine. fii corect daca te vrei corect. multumesc

Noi ortodocsii nu-L putem separa pe Hristos de Cruce, dupa cum nu pot sa despart un artist de opera lui. Cu siguranta ca daca pomenim de Cruce nu-i producem lui Hristos tristete, deoarece moartea Sa pe Cruce este dovada iubirii smerite. Iubirea smerita, rastignita este adevarat iubire a lui Dumnezeu fata de lume.

Nefericită comparaţie! Crucea nu este opera lui Hristos, ci "opera" răutăţii umane. Hristos a venit să ne salveze din păcat şi noi I-am pregătit o cruce!

Nefericit este si cum ganditi. Hristos-ca Fiu al lui Dumnezeu in mod liber a ales Crucea, putea sa mantuiasca lumea si pe alta cale, dar calea Crucii este dovada supremei iubiri. Ganditi intr-un mod nefericit prin teoria predestinatiei ca si cum Hristos este lipsit de libertate.

Doar din dorinţa de a mă contrazice vă încurcaţi singur. Cine a vorbit aci de predestinaţie (şi apropos, eu nu cred în predestinaţie, ci în preştiinţa lui Dumnezeu)? Opera lui Hristos este mântuirea, nu obiectul infam al torturii: crucea.

cine are minte sa ia aminte
 

Sfintei Cruci a lui HRISTOS inchina-te cu smerenie si sarut-o cu credinta si dragoste,pentru ca pe ea rastignindu-se DOMNUL a savarsit mantuirea pentru toata lumea -------Scopul vietii este mantuirea,caci ce-i lipseste omuluisa castige lumea-ntreaga daca-si va pierde sufletul?-------------Crede intr-un singur DUMNEZEU,Preamarit si inchinat in TREIME :TATAL,FIUL si SFANTUL DUH--------------Cauta mai intai dreptatea lui DUMNEZEU si dreptatea LUI si celelalte ti se vor adauga tie--------------Asadar cine fuge de cruce?necuratul,satana,mamona si toti slujitorii lui fug de cruce

mai fug de sf cruce inca doi rataciti ce posteaza pe acest topic adevarati sectanti

Podoabă şi medalion
Mi-e crucea lui Hristos
Pe pieptul meu tu n-ai s-o vezi
Căci eu o port în piept!

Cultele neprotestante Il iubesc pe Hristos fara cruce, pentru ca nu mai vorbesc de sfintirea naturii umane. Hristos in opinia lor, nu mai parcurge cu fiecare dintre noi drumul spre mantuire. Omul e distrus de pacat, ce pasi sa mai faca? Ceea ce-i ramane este sa fie declarat drept, pe baza credintei.

As avea tot respectul fata de credinta lor, daca nu ar recurge la acte care tradeaza confesiunea lor. De pilda nu vorbesc de cruce, dar o vezi pusa pe casa lor de rugaciune.