Eu chiar in perioada aceasta pun punct relatiei cu cel care credeam ca e jumatatea mea,care vroia sa fiu sotia lui,sa avem familie etc Chiar si verighetele erau luate...:)
Nu este simplu deloc,mai ales cand iubesti omul,insa decat sa tragem de un ideal,sa continuam sa ne mintim si eventual sa ajungem la o casnicie finalizata cu divort sau mai rau,copii ramasi fara ambii parinti,cred ca mai bine ne luam valul de pe ochi cand inca nu e prea tarziu!
Iar referitor la singuratate,o simt destul de intens,pentru ca din cauza felului sau de a fi cam toti prietenii mei s-au indepartat,insa probabil asa trebuie sa fie,sunt experiente de viata care ne invata mai multe despre noi,chiar daca aduc si suferinta,deziluzii...important este sa nu ne pierdem speranta si sa credem ca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ne vom gasi cu totii locul in aceasta lume asa cum trebuie sa fie pentru fiecare![/quote]

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)

Hihi,da,cine stie,desi dansul stiu ca este un domn respectabil,cu familie...:)

Heaven, imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat, dar apreciez felul in care gandesti, nu te lasi depasita de situatie si vezi lucrurile lucid si crestineste, pana la urma. Sunt sigura ca Dumnezeu iti va scoate in cale un baiat care sa te merite.

Multumesc din suflet,Mela,pentru cuvintele de incurajare! :)
Sunt sigura ca Dumnezeu nu ma va lasa si ma va calauzi si de aici incolo.In privinta prietenilor,o mare parte din ei sunt la distanta si legaturile s-au pierdut si mai mult,iar altii ma considera "persoana puternica" la care se poate veni intotdeauna si li se pare aproape de neconceput ca si eu am momente in care sa am nevoie de sustinere. :)
Oricum,stiu ca toate lucrurile sunt in schimbare in lumea asta,ca nimic nu ramane la fel si probabil asa trebuie sa fie ca sa putem evolua...

Daca traieste in Dumnezeu, OMUL nu este singur....acel care poarta in inima HARUL DIVIN, nu este singur......acel care se bucura de prima raza a soarelui, multumind pt acesta, nu este singur....Dumnezeu este peste tot, iar in inima omului in care salasuieste este pace si lumina divina....si atunci cand avem sentimenul parasirii, cand suntem vai de noi, EL mangaie, EL vindeca, EL FACE MINUNI PRIN LINISTEA SUFLETULUI....nimeni nu este singur...cei care se simt asa, sa-L CHEME cu inima, si-L vor descoperii acolo, smerit, neinsemnat, dar atat de maret....este suficient sa zici DOAMNE....si prezenta LUI te invaluie....daca nu ar fi EL, indiferent cate si indiferent ce am dobandii in viata acesta, totul ar fi nul, egal cu zero, deoarece ar lipsii sfintenia si binecuvantarea....ATUNCI AM FI SINGURI.........

heaven, sa stii ca si eu te consider o persoana puternica, adica una care poate sa treaca cu bine peste momente delicate. Iar in privinta prietenilor, pai, noi ce suntem aici? useri? Eu cred ca prieteni. Vezi ca tocmai a trecut val-vartej pe langa mine unul calare pe-un cal alb. Nu stiu unde se grabea...
Har, smerenie si jertfa de sine,

Viteaza fata noastra!:36: Nu pot decat sa te admir cu toata inima pentru curajul pe care il ai de a NU FACE COMPROMISURI, de frica singuratatii!

Esti o tipa grozava (asa sunt toate cele care folosesc argila:71: ) si eu sunt pregatita sa te sustin in momentele in care iti doresti asta. Asa cum spune si MariS,suntem aici mai mult decat un simplu nickname.:-)

Ceea ce faci tu acum, iti va fi rasplatit insutit.Ai sa vezi.:3:

Se spune ca Dumnezeu permite sa avem experiente neplacute, pentru ca atunci cand ne intalnim jumatatea, sa stim s-o apreciem la adevarata valoare.
Iar pentru faptul ca in decizia luata, nu te temi nici de gura lumii, o sa primesti cu siguranta si un Bonus de Sus!:-)

Te imbratisez cu mult drag,
:53:

Ma intreb adeseori daca ceea ce mi s-a parut ca am pierdut nu e doar o faza in care incep sa castig. Pierd undeva, castig in alta parte, Dumnezeu vegheaza.
Cineva multumea asa: "Doamne, iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat / pentru tot ce mi-ai luat / si pentru tot ce mi-ai lasat." Sper ca rugaciunea asta sa-ti foloseasca.
Mai folosesc uneori si o rugaciune, care nu stiu cat e de ortodoxa dar e sigur ca vine din partea unui calugar: "Doamne, da-mi seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba / curaj sa schimb ceea ce pot / si intelepciunea sa le deosebesc."
Cat priveste prietenii, eu am primit in dar un nou cerc de prieteni, intre care ma simt mult mai aproape de Dumnezeu decat inainte.
Toate cele bune!

Si eu vad in heaven o fata puternica, cu daruri multe in suflet!

:67: Si parca vazui si eu o herghelie , da' nu sta in casa , caii stii tu cum privesc. Tre' sa iesi in calea lor ! :6:

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)[/quote]

Logodnicul tau este crestin?Eu am auzit cateva cupluri crestine care au trait in curatenie si cu o luna inainte de nunta s.au despartit.Dai cu lacrimi cu regrete,dar s.au impacat.Isi bagase cine nu trebuie coditza

Chiar asa toate cuplurile de care ai auzit, toate s-au despartit cu o luna inainte si cu lacrimi TOATE din ele s-au impacat?
Ce coincidente!

Cateva nu inseamna toate

Ei, da, asa e, da' nu uita, draga LapetiteMoc, ca mai e si calaretul. Si acela sper ca n-are ...ochelari! Sau poate ca e bine sa aibe? Ca atunci nu se mai uita-n stanga si-n dreapta. O vede doar pe aleasa lui!

tot in spirit de bunadispozitie
 

Ce frumos vorbesti, MariS , ca din carte. Ori stim noi ce fel de "ochelari" au calaretii.

Va multumesc din suflet,dragii mei,cuvintele voastre m-au emotionat pana la lacrimi,m-au facut in acelasi timp sa zambesc si sa rad,m-au incurajat intr-un cuvant! :)
Ati vorbit din suflet,asa cum o fac niste prieteni adevarati,va multumesc...:53:
Va rog,daca mai vedeti calaretul ala pe cal alb,puneti o vorba buna si pentru mine...:5:

Caty,da,el este crestin,chiar mai mult de atat as putea spune...
Eu nu sunt omul care sa dea usor cu piciorul unei relatii sau unui om pe care il iubeste,iar daca era vorba doar de o cearta,neintelegere,o greseala care ar fi survenit la un moment dat cu siguranta as fi trecut peste si as fi incercat sa rezolv impreuna cu cel de langa mine situatia.
Doar ca eu ma lupt sa rezolv prea multe lucruri de cam un an jumate,adica in jur de trei sferturi din relatia noastra si...am obosit,am ajuns la epuizare,pentru ca nu intentioneaza sa schimbe nimic.Aveam de ales intre a continua sa ma lupt cu morile de vant,sa accept si sa renunt sau sa accept si sa continui o viata chinuitoare.
Avea si el calitatile sale,ca orice om,insa asta nu acopereau faptul ca trebuia sa accept sa formez o casnicie si o familie ale caror greutati ar fi trebuit sa le duc doar eu pe umeri,iar pe langa asta multe minciuni,scandaluri si singuratate in doi.
Nu este usor sa accepti cand tii la cineva sa iei o astfel de decizie,insa,probabil daca aveam 16 era altceva,erau indeajuns umorul,vorbele frumoase cand era in toane bune,jovialitatea,insa o familie,pe care si-o dorea si el dealtfel nu se poate intemeia doar pe atat.:)
Greseala mea principala in aceasta relatie si pe care mi-o asum a fost ca,dorind cu disperare sa o fac sa mearga si incercand sa ma tranform in salvatoarea lui,sa il ajut,sa il inteleg, si sa repar in locul lui ceea ce ar fi putut face doar el,fara sa imi dau seama cautam sa il schimb....
Oricat de bune ar fi intentiile noastre,trebuie sa intelegem ca oamenii nu se schimba decat atunci cand constientizeaza si decid ei,ba,mai mult de atat...nu avem acest drept.
Cam asta e...desi imi e greu,sunt sigura ca voi supravietui si voi gasi pana la urma un om potrivit.

Foarte adevarat.Nu e bine sa tragi omul de maneca, sa-l ridici dupa tine.Trebuie fiecare sa ramana la un anumit nivel,sa-si incaseze toate lectiile de viata, ca apoi, singur sa treaca la nivelul urmator.Poate chiar despartirea de tine, va fi pentru el lectia de viata de care are nevoie acum,pentru a evolua.Poate nici nu stii cat bine ii faci lui ca om,pentru ascensiunea proprie.
:53:

suntem singuri, din cauza ca restul lumii e cam varza....din acesta cauza....decat sa iti complici existenta intr-o lume plina de probleme, mai bine te izolezi, fiind insa mai aproape de Dumnezeu...

Siiigur ca daaa..restul lumi e varza..si NOI suntem perfecti!:rolleyes:


...daaaa...si-ti bagi si capul in nisip?!:cool:

Philalex,sa stii ca desi am trecut prin aceasta legatura zbuciumata,care mi-a adus si bucurii,dar si multe deziluzii,suferinta,datorita ei am inceput sa caut mai mult intelesuri intai in celalalt,apoi in mine,cautand sa il descopar pe el,m-am descoperit intr-un final pe mine,in acele tare ale sale am putut sa le regasesc si pe ale mele,chiar daca la mine se manifestau poate mai subtil sau existau intr-o forma latenta.
Am inteles ca Dumnezeu nu mi-a dat intamplator aceasta lectie de viata si eu chiar nu il condamn pentru ca el a refuzat sa invete,e doar o acceptare a situatiei si o durere surda,pentru ca mi-as fi dorit sa putem creste impreuna din toate punctele de vedere,insa,probabil nu este inca momentul lui...

Dumnezeu ne ajuta tuturor....important, e sa fii alaturi de El, prin tot ceea ce faci...si sa ii lasi pe cei din jur pe drumul lor...daca vor sa fie alaturi in bine, bine, daca nu asta la vista....Dumnezeu ne da semne...si cand gresim si cand nu gresim....important e sa nu ne abatem de la cele sfinte...mai bine solo, decat in prietenii de interese...

Ne place sa vorbim si sa ridicam in slavi singuratatea pentru ca suntem in putere. Iar daca ajungem din cauza unei suferinte la pat, pentru ani de zile, cadem in deznadejde, ajungem la depresie. Nu mai stim ce sa facem cu noi. Ne plictisim cu noi.

Nu cerem prietenii din interese, cerem prietenii. Niciodata sa nu spui ca e bine singur. Asta e o amagire. Bine este sa fii impreun cu ceilalti.

...Adevarat! INSA, conditia ar fi ca cei de langa noi sa aiba calitatile a ceea ce trebuie sa fie...sinceri, bonomi, neinvidiosi, oameni pe care sa te poti baza...nu oricine, oricum doar ca sa fie cineva langa noi.

Heaven, omul tau e "MAI MULT decat crestin"?! Cum vine asta?...
Aha, observ ca adaugi: "pe langa asta multe minciuni, scandaluri..." Asta va sa insemne "mai mult decat crestin"?... Pai da, ce-i prea mult, strica.

Salvatorii joaca un joc psihologic din care, fireste (ca doar e un joc), nu iese NIMIC SERIOS. Ba mai mult, spre deosebire de "victima", salvatorii ies mereu pacaliti si frustrati. Asa e in Triunghiul Dramei (Salvator, Victima, Persecutor). Cu vremea se schimba rolurile, ca sa nu fie jocul plictisitor si sa mai treaca timpul pe care nu prea stim sa ni-l organizam... Nu era mai bine sa jucam volei?

Cea mai buna intentie a mea, daca tot vorbim de intentii, marturisesc ca a fost atunci cand am inceput sa lucrez la schimbarea si dezvoltarea MEA. S-a intamplat demult, acum 35 ani... Sa dea Domnul sa nu inceteze vreodata intentia asta (si nu numai intentia ci mai ales ce urmeaza dupa intentie: faptele.)

P.S. Din cate stiu, omul care e obisnut sa traverseze viata in jocuri psihologice, dupa ce a a patit-o ca Salvator, trece imediat in fotoliul de Victima si atrage alti Salvatori in joc, ca aici pe site, adeseori... Dar se plictiseste repede si devine Persecutor (recent a fost un caz cu o fata care tot salva un pictor si care a inceput sa ii invite afara din Univers tocmai pe forumistii care picasera in plasa si faceau pe Salvatorii. A fost tipic: fata a devenit Persecutor. Ce s-au mai suparat forumistii Salvatori!...) Si tot asa, pana pricepe ca viata nu ne-a fost data de Bunul Dumnezeu ca sa o irosim in Triunghiul Dramei. DACA pricepe.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!

Sa scapam de singuratate
 

Pentru cei singuri, amatori de discutii despre religie si nu numai, id-ul meu: laurai1984
Va astept!

Multumesc pentru raspuns,Ioan! :)
Cand am vorbit despre "mai mult decat crestin" m-am referit la altceva,insa nu as dori sa intru in prea multe detalii,pentru ca tine strict de viata personala a acelui om.
Nu sunt o salvatoare de profesie,insa cazusem fara sa imi dau seama in acest rol la un anumit moment.Faptul ca mi-am constientizat greseala si am decis sa rup acest demers al meu fara sens,sa accept situatia,arata ca nu am cazut in rolul de victima si nici in cel de persecutor,deci,lucrurile astea difera de la caz la caz,nu putem generaliza.
Acum sunt linsitita,insa...ma doare,pentru ca tin la acest om,atata tot,iar faptul ca simt nevoia sa vorbesc cu prieteni mi se pare ceva firesc si nu cred ca daca m-as inchide in mine si intre patru pereti m-ar ajuta la ceva.

PS:Vreau sa revin cu o idee...gandindu-ma la ceea ce mi-a scris Ioan,am ajuns la concluzia ca oarecum a avut dreptate si ca da,este foarte posibil ca in timpul acestei relatii sa fi fost si victima si persecutor in anumite momente.
Iti multumesc,m-ai ajutat sa mai vad o particica din ceea ce am trait,insa,ma bucur ca mi-am dat seama de absurditatea situatiei si de eroarea in care ma aflam eu cu mine insami inainte de orice.

Si eu iti multumesc, pentru onestitatea si curajul tau care imi dau si mie o stare sufleteasca de incredere si speranta.
Absurditatea o traim adeseori, din pacate o sesizam mai tarziu...
Cu vremea invatam sa ne ferim de triunghiul dramei. dar ispita e mare!
Trezvie, asadar si, cum bine spuneai, sa ne ferim de izolarea intre 4 pereti mai ales atunci cand ne apuca nostalgiile. Nu duce decat la adincirea in tuneluri tot mai umbroase...
Nadejde, credinta, harul Domnului sa ne aduca Pacea!