Asa se intampla cu unii; ce bine ca este asa. Dar pericolul cel mare e ca altii nu numai ca nu-si mai gasesc legatura cu Dumnezeu, dar daca au avut-o vreodata, o pierd. New Age este in floare.

Generalizezi foarte tare: multi au plecat pentru ca vroiau sa munceasca si nu puteau cum trebuie in Romania, pentru ca acolo nu era respectata munca lor. Cunosc multe exemple.
Sau au plecat de raul comunismului (tu esti tanar, banuiesc, si nu-ti mai aduci aminte) si au trebuit sa accepte munci mai grele, mai putin calificate decat studiile pe care le facusera - ca sa le ofere macar copiilor perspective mai bune.

rostul bogatiei
 

Evanghelia cu tanarul bogat este interpretata adesea nu in sensul ca orice bogat ar trebui sa isi dea toata averea si sa se faca sarac, ci in sensul ca nu trebuie sa ne atasam inima de bogatie; iar bogatia poate fi si cea a celui relativ sarac: atunci cand acesta isio face dumnezeu din putinul pe care il are sau ar vrea sa il aiba. Daca il pierde isi pierde si inima.
Au fost in istorie si mai sunt poate si acum crestini bogati care nu si=au dat toata averea, ci au trait in mod responsabil ca oameni bogati, pastrand un stil de viata sobru si dand celor care au nevoie din banii lor. Sau dand de lucru altora si avand grija de salariatii lor.
Deci, sa nu condamnaml bogatia ca atare, ci atasamentul prea mare fata de ea.
Iar in cazul oamenilor casatoriti si cu copii,se pune si problema chivernisirii banilor si a bunurilor pentru binele familiei. Altfel face pomana un om singur si altfel un om cu copii.
Iar a vrea sa muncesti ca sa iti cumperi casa (adesea toata viata) pentru a avea un camin pentru familia ta nu mi se pare de loc egal cu a-ti aduna comoara numai pe pamant. Pentru unii, asta nu mai este posibil daca nu isi schimba tara.

Exista multa lume amarata in Romania ,asta-i clar.Dar cum spunea cineva mai sus omul amarat nu se vaita,nu striga in gura mare,nu cerseste.Munceste si isi face griji pentru ziua de maine.Personal sunt sarac.Asa ma consider ,cu toate ca din punctul altora de vedere am mai mult decat imi trebuie.De partea cealalta nu am mai avut o zi libera de doua luni pentru ca am doua servicii.Unul din ele ma solicita foarte mult si ajung acasa obosit.Am multi prieteni care din cauza crizei au ramas fara serviciu sau au locuri de munca prost platite.Ma intreaba daca nu stiu de munca si eu le spun ca angajeaza la mine,salariul fiind modest la inceput dar creste exponential dovada fiind salariul meu.Vin doua trei zile dupa care nu mai vin pe motiv ca sunt bani putini si munca multa.Prefera sa stea acasa si sa se vaite decat sa munceasca cu sanse reale de a avea in 2-3 luni un salariu de 800euro,poate si mai mult.Pe de alta parte angajatorul roman prefera de multe ori sa dea afara un muncitor bun care cere putin mai mult la salariu..cu speranta ca va gasi altul pe bani putini decat sa-i dea 1mil..2 in plus.Nu putem spune ca saracia este sinonima cu lenea.Este un mod de a privi lucrurile mult prea subiectiv.Adevarat ca lenesii nu prea au cum sa aibe bani daca nu au pe cineva care sa-i sustina deci ingroasa numarul saracilor dar sunt cei mai multi care vor sa munceasca dar nu au unde,iar angajatorii profita de disperarea lor pentru a le da salarii mai mici in conditiile in care criza nu ia afectat de loc.O fosta colega de-a mea si-a dat demisia pentru ca proprietarul ia micsorat salariul cu 50% pe motiv ca ori-cum nu mai are unde sa se angajeze nici pe salariul redus de el,in onditiile in care persoana in cauza a avut un mare aport la dezvoltarea locatiei si lucra acolo de ceva ani.Lucrez in restaurant ca bucatar,o lume destul de pervertita de altfel unde atitudini de genul sunt destul de comune.Se pare ca numai la noi romanii.

Da și nu prea. Mântuitorul spune clar că mai repede va trece cămila prin urechile acului decât va intra bogatul în împărăția cerurilor. Teoretic, bogăția nu e rea în sine dar practic ea aduce o împătimire, o legare de ceva pe care atunci când îl vom pierde vom simți o suferință ce poate deveni chin veșnic.

Dar bogăția nu e rea doar prin asta ci și prin faptul că ea ne acaparează, ne consumă timpul și puterile prin grijile pentru păstrarea și creșterea ei. Ideal ar fi să ignorăm complet orice preocupare pentru viața de acum și să ne concentrăm în întregime pe patria cerească, lăsând orice grijă în seama Domnului. Așa au trăit Părinții asceți ai primelor veacuri, oare se poate trăi așa și acum?

Părintele Sofronie Saharov spune că atunci când omul renunță complet la legăturile cu lumea, el intră în domeniul lui Dumnezeu (exprimarea era altfel dar aceasta e ideea). Instinctul de supraviețuire (de care vorbea cineva pe alt topic) ne face să ne agățăm cu disperare de relațiile cu ceilalți, de siguranța oferită de lucrurile acestei lumi și asta ne separă de grija și legătura directă cu Dumnezeu.

Ava Pimen spune "Voia omului este zid între el și Dumnezeu".

Ai si tu dreptate, dar nu uita ca Hristos spune ca 'ceea ce nu este posibil la oameni este posibil pentru Dumnezeu". Este mai greu sa te mantuiesti daca esti bogat, pentru ca ai mai multe ispite si mai multa responsabilitate. Dar daca le indeplinesti sau macar incerci, poti ajunge poate mai departe decat fiind sarac.
A renunta la avere nu inseamna neaparat a da totul. Inseamna si 'avand, a fi ca si cum nu ai avea'. (de la sf. Pavel citire) adica sa nu iti lipesti inima de ceea ce ai.

Exista sindicate in Romania? A fi membru de sindicat iti da niste drepturi sau e doar ceva formal, ca altadata?
Intreb, caci nu vad ca muncitorul roman sa fie aparat de cineva, iar angajatorul isi cam face de cap. Asa ceva nu e posibil in UE.
Cautati-va drepturile, oameni buni!
Am ai auzit se de la alti romani de munca nelimitata, fara plata orelor suplimentare. Munca nelimtata trebuie sa presteze doar patronul, caci e firma lui; dar angajatii au un regim de max. 48 ore pe saptamana. Daca stati si munciti peste cele 8 ore/zi si taceti din gura in ceea ce priveste plata orelor suplimentare, sau nu solicitati recuperari, atunci in curand veti lucra zi lumina, ca chinezii, mutandu-va in incinta intreprinderii pe o saltea, ca sa fiti tot timpul la dispozitie.
Si acum va intreb: cine va face sclavi: patronii sau voi insiva cu buna stiinta, petnru ca va e frica sa va cereti dreptul?!?
Iata si acesta este un motiv al saraciei romanilor. Daca tot platiti contingent la Sindicat, puneti-i la munca, atunci cand va sunt incalcate drepturile. Asa se face in strainatate. Si pe aici se mai incalca drepturile angajatului, dar sindicatele isi fac datoria, intervenind si sustinand acolo unde e necesar, chiar si in instanta.

A propos de intamplarea pe care ne-ai spus-o, si mie mi s-a intamplat la fel cu niste oameni saraci din satul unde m-am nascut pe care i-am miluit si inca ii mai miluiesc. Sunt exact ca si cei din istorioara ta. Familia mea ma mustra ca le dau pomana si ei sunt lenesi. Iar cand nu le voi mai da imi vor deveni ostili. Mi-e mila de ei ca sunt multe suflete de hranit... Nu-mi place sa le reprosez ca sunt puturosi, si le dau cate ceva fara sa-i cert... Dar sotul ma mustra mereu iar eu le mai dau fara sa stie el sau mama mea. Poate sunt prea naiva? Preotul spune ca asta nu-i milostenie ci incurajarea lenei... o fi, dar mie mi se face mila, mai ales de micutul pe care l-am botezat...

Saracia si bogatia nu sunt aspecte care privesc doar viata trupeasca. Privesc deopotriva si viata duhovniceasca. In doua privinte trebuie sa luam seama: in ce anume consta averea noastra (daca punem cu precadere pret pe lucruri materiale sau spirituale), si locul unde ne agonisim "comoara" (pe pamant sau in cer).

Totodata, Mantuitorul ne spune sa dam si Cezarului cele ce-i apartin. Cu alte cuvinte, atat cat traim in lume, sa lucram pentru a dobandi cele materiale, astfel incat sa ne putem indeplini responsabilitatile familiale, sociale etc.

Cred ca suntem deasupra saraciei sau bogatiei materiale, numai atunci cand suntem constienti de faptul ca sufletul nostru, si, implicit al fiecarui om este nepretuit, si actionam in consecinta, adica cu grija si noblete. Ce masuri de protectie se iau cu diamantul cel mai de pret, din lume, pentru a nu fi pierdut sau vatamat? O sumedenie. Cu atat mai mult, ar trebui sa purtam de grija sufletelor noastre care sunt fara de pret.

Anca, nu mai face pe naiva ca si cum nu stii ce se intimpla!
Cind lucrezi la patron, adica privat, nu exista acest concept al sindicatului( nici la mine si nici la tine unde esti), ...deci, daca accepti conditiile oferite, asa cum ai amintit si tu cu saltelele chinezilor, te poti usor transforma in cirpa de sters pe jos.

SIndicatele pe de alta parte sunt prezente si active in Ro, insa la bugetari si stai linistita ca nu au nevoie de incurajarile tale, isi cunosc bine meseria. Problema este insa alta. La tine in acea tara nordica unde esti banii sint girla in bugetul tarii si ca urmare sindicatele AU DE UNDE CERE!!!(atentie) pe cind in Romania unde, MULTI ANI, si-a INCHIPUIT un nivel de trai mai ceva ca-n Suedia, in conditiile in care nu produceau mai nimic....ca urmare a acestei mentalitati bolnavicioase au ramas pe BUTUCI.

Acum occidentalii au proviziile lor si detin masina de tiparit bani in caz ca ramin pe minus, in schimb Romania trebuie sa stea ca miloaga....aici, pe scurt este diferenta.
Cit va tine figura asta la occidentali...Dumnezeu stie!

Subscriu.
Observație: sindicatele sunt prezente și active în România la bugetari fără a avea însă și rezultate demne de luat în seamă pentru membrii lor, ci doar pentru lideri, priviți la condițiile de viață ale acestora.

Nu am nici o problema ca gasca de sindicalisti sa traiasca bine din contributiile noastre atita timp cit s-au zbatut si mi-au negociat un salariu progresiv bun, beneficii, samd.

De unii singuri NU PUTEM ABSOLUT NIMIC! nu uita!...Divide et impera!
Numai uniti in sindicate putem invinge lacomia si coruptia guvernului. !

De acord, dar ce ne facem cu cei care s-au dat cu puterea și mai și candidează pe liste electorale? Ba mai ajung și parlamentari! Cine mă mai reprezintă? Eu cu cine votez?

Pai fi atent, daca acest lucru se intimpla atunci la urmatoarele alegeri de sindicat, membrii aleg pe alt lider. Ce a ramas inca foarte REAL in miscarea sindicalista este faptul CERT ca daca ai de exemplu un grup maricel de suporteri care CRED IN TINE poti sa candidezi pentru presedintie si asa cum nu foarte multi voteaza, tu ICatalin, sa zicem, ai sanse foarte mari sa cistigi!

Parerea mea este, ca romanii, care accepta sa lucreze 2-3 ore zilnic peste cele 8 ore, deja s-au transformat in carpa de sters pe jos. Pe de alta parte, daca isi fac treaba in cele 8 ore si la ora x,oo se ridica si pleaca, nimeni nu are ce le reprosa; dar daca in timpul celor 8 ore au de discutat, in loc sa rezolve lucrarile de serviciu, atunci, intr-adevar, trebuie sa stea pana cand le termina. Sunt deci pentru munca facuta bine si la timp. Si Hristos ne-a spus: da sa fie da, iar nu sa fie nu. La fel si cand muncim, apai sa muncim, nu sa ne facem ca muncim. Munca facuta cu constiinciozitate aduce satisfactie si un somn linistit, fara probleme.

Orele suplimentare neplatite sunt, pe langa spaga si altele, un element care aduce saracia romanului. De aceea le-am si adus in discutie.
Pentru a face asemenea ordine la locul de munca trebuie ca personalul sa fie unit si cu totii sa-si faca treburile, ca apoi cu totii sa se ridice si sa plece cand a sunat ora plecarii. Nu spun ca acest lucru va place patronului, dar si el trebuie disciplinat, daca nu este. Iar daca in rest este multumit de munca ta, nu iti va spune nimic.

Este laudabila incercarea ta de a face o noua lumina asupra acestei evnghelii . Eu am amintit despre evanghelia din duminica de 15 august spunind despre ce a fost iar daca pui mina pe o cazanie editata oriunde in Patriarhia Romana , pe predicile Sf. N. Velimirovici sau a Sf Ignatie Briancianinov vei regasi ce am spus eu ! Nu ma imbat cu prostie , posibil insa ca uneori imi umezesc buzele din ea dar de data aceasta nu a fost uneori . Am vorbit in cunostinta de cauza ! Este f. adevarat ca nu orice bogat trebuie sa-si dea averea saracilor ci numai aceia de felul celuia care il cauta pe Mintuitor , adica numai aceia care vor sa se mintuiasca ... de restul nu avem interes si consideratie !
Tu incerci sa tragi o nuanta cu parerea ta mult fortata dar eu te intreb : inafara de cazul lui Iov si acelor citiva bogati din NT. , adica de fapt cei care cautau cu ardoare sa se mintuiasca poti tu sa mai dai exemple de bogati si care sa nu-si fi lipit sufletul lui de a sa avere ? Crezi tu ca bogatul care a avut ca scop stringerea de averi nu are sufletul legat de piatra asta de moara . Cred ca glumesti ! Tocmai de aceea a si spus Mintuitorul ca cu mare greutate va intra un bogat in imparatia cerurilor si ca mai degraba intra camila prin urechile acului decit un bogat in rai . Regula este , cu prea putine exceptii, ca inima sa se lipeasca in timp de avere o data cu cresterea ei .
Doamna doctor, de ce incerci sa dai alt sens pericopei decit cel Hristic , mult prea clar, sau patristic ! Ce intorsaturi pe dos ar mai suporta o talmacire clar Hristica !

In schimb , bogatia cea mai mare a saracului este tocmai saracia care-l ajuta sa-si limpezeasca vederile, sufletul si dragostea in D.zeu . Din acest punct de vedere , monahii sunt exemplul desavirsit ori si mai bine pustnicii . Nu am auzit pina in prezent sa fi existat vreun pustnic putred de bogat sau de vreun bogat care s-a calugarit cu averea sa cu tot ! Mai sunt unele vorbe cum ca ar fi si asa ceva pe pamintul lui D.zeu dar sa nu crezi, nu este adevarat, sunt minciuni !
Apropos la idea ca au fost bogati care au ajutat saraci la nevoie si restul asemenea . Sa luam mare aminte la cuvintele lui Hristos la scena cu cei doi bani ai vaduvei. Una este sa dai din prisosul (din ceea ce-ti prisoseste !) si alta este sa dai singura ta avere punindu-ti astfel nadejdea in D.zeu . Crezi ca ambii daruitori se mintuiesc la fel ? pai faptele lor sunt la fel ?
O tot dam cu dura-lelea cotita printre piersici , cind pericopele sunt talmacite admirabil de parinti si uneori explicate mot-a-mot de insasi Hristos !

Iarasi intorci discutia din condei , eu personal nu stiu de ce ai asemenea apucaturi, dind-o cum ca noi am intelege ca bogatia este ea rea prin sine , exact asa cum ai tinut sa o dai la intors si cu casatoria si calugaria , cu viata de cuplu si fecioria, cu zidirea femeii ca rea din facere , s.a.m.d. . Doamna profesoara, prea ne crezi invatacei ! Ma repet , nu stiu de ce ai atitudinea asta constanta ca si cum noi ceilalti acum descoperim mersul pe jos . In aceiasi evanghelie pe care am amintit-o din duminica trecuta , mai bine zis in cazania acestei evanghelii se spune clar , si eu am precizat asta clar in postarea mea (ia sa te intorci si sa recitesti !) ca bogatia in sine nu este rea sau buna ci numai intrebuintarea ei . Of, atita mosim cite o parerea si strigam unii la altii intre noi surzii incit suntem mai rau decit in Creanga : ,,... un mut stiga la un surd ... s.a.m.d.

Dar sa iubim si sa iertam facindu-ne a crede ca iar ai gresit lasind tastatura pe mina...majordomului !

NB: te rog sa fi cu ochii pe tastatura ; nu o mai lasa la indemina oricui ! desigur frateste glumind !

Suntem bogati
 

Daca avem ochi, avem maini, picioare, o minte buna, daca sufletul ne-a ramas intreg si insetat de Dumnezeu, daca avem rabdare si stim sa fim recunoscatori, daca stim sa daruim - cum spunea Steindhart chiar din ce nu avem...daca avem nadejde si dragoste de Dumnezeu, nu suntem saraci- mai avem si de daruit si mai ales, sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile lui alese, pentru grija pe care ne-o poarta noua, copiilor lui.

Scripturile ne dau răspunsuri la toate întrebările şi neliniştile noastre.
Iată de cât are nevoie omul cât trăieşte în lumea aceasta:

"Două lucruri cer eu de la Tine,
Şi să nu mi le ei în nume de rău,
atât cât eu trăiesc;
îndepărtează de la mine deşertăciunea
şi minciuna.
Şi nu-mi da bogăţie sau sărăcie;
Rânduieşte-mi ce trebuie,şi-i de ajuns;
ca nu cumva,săturându-mă,să devin
mincinos şi să zic;
cine mă vede?;
sau,sărac fiind,să fur,şi-n deşert să
jur pe numele lui Dumnezeu"(Proverbele lui Solomon)

Practic, Dorina !

Fericiti cei Flamanzi si insetati de dreptate ca aceia se vor satura.

De vina, ca lucrurile stau asa, sunt cei, care ii aleg in fruntea sindicatului, adica marea masa a sindicalistilor. Solicitati-i cu probleme, si veti vedea ca se vor activa, altfel nu ii mai alegeti. Implicati-va! Pasivitatea e doar in favoarea lor.
Cine e de vina ca va lasati atat de usor manevrati?

Oamenilor, de vina suntem noi pentru toata saracia. Caci ne-a dat Domnul ce am semanat. Nu mai dati vina pe lideri, caci din cauza pacatelor noastre am primit asemenea hoti, ii meritam cu varf si indesat. ia uitati-va la greci de exemplu, cand au atacat Americanii Serbia (tara ortodoxa) si au vrut sa aterizeze pe aeroport grecesc, atunci TOATA LUMEA a venit pe aeroport si s-au pus in cale sa nu aterizeze avionul. Oare daca eram si noi asa de uniti si credinciosi ne mai dirijau si ne dadeau legi doar pentru umplerea traistelor lor credeti ?

Sunt sarac???
 

Vezi pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar!

Vezi pe cei ce agonisesc averi- la moartea lor nimic nu iau cu ei, decat faptele, vorbele, gandurile!

Adevarat, mandria si egoismul omului a stricat balanta dintre venituri si cheltuieli.

Atat de putin are nevoie omul, spre a fi fericit.
Nici multime de bani, nici multe case, nici doua masini, nici chiar una, nici multe telefoane mobile, nici LCD, nici digitalizarea a toate.
Ceva banuti si o camera sunt de ajuns.

Ne'am obisnuit insa cu luxul, cu abundenta, cu mofturile, iar cand costurile acestora crest, incepem sa ne plangem.

Ar trebui sa ne bucuram de toate acestea.
Daca fara voia noastra, nu am fi reusit, Domnul ne ajuta.
Ne vom da seama de cat de putin are nevoie un om spre a nu'i lipsi nimic si spre a fi bucuros in inima lui.

Iata una dintre concluziile la care doream sa ajungem, windorin.
Avem nevoie de f putin ca sa fim fericiti. Dar in loc sa alegem putinul, vrem mult. Sa ne uitam in casele si apartamentele noastre: sunt incarcate de nu mai este loc? Sau sunt aerisite, cu mobila putina si lucruri, doar cele de stricta trebuinta? Noi romanii avem tendinta de a ne umple spatiul de locuit, in asa fel incat sa nu mai ramana nici un petec neacoperit, ne folosit. Acest stil creaza o apasare de care nu ne dam seama decat cand mergem intr-un loc mai putin inghesuit.
Exista si un stil, care se numeste minimalism. Oamenii de pe aici se folosesc de acest stil in a-si aranja spatiul de locuit. Ca sa intelegeti,va voi spune, ca noi cand ne-am mutat a trebuit sa umplem camionul de doua ori in doua zile pana sa se goleasca apartamentul, ca si noi suntem romani, si am "harciogarit". In vreme ce vecina de vizavi s-a mutat in 3 ore... Asta mi-a dat de gandit si ca urmare am aruncat tot ce era tinut pe motiv ca "las´ca imi trebuie odata si odata". Va spun, este o mare eliberare!
Din cand in cand trebuie golit spatiul de locuit de aceste obiecte de prisos, pe care le tot achizitionam, dar care nu ne folosesc.

Societatea de consum a pus stapanire si pe romani. Incercati sa fiti mai atenti cu banii, mai ales daca spuneti ca nu aveti. Iar daca aveti, puneti in fiecare luna ceva banuti deoparte, pentru zile negre si pentru la pensie si nu va atingeti de ei.

Asta e buna ca parte teoretica,pe mine m-ar interesa si partea practica.
As vrea,daca e posibil,sa spuna fiecare ce considera ca are de prisos,mai mult decat trebuie,care se incadreaza in categoria lux si ii poate aduce probleme pe calea mantuirii.

Eu consider un lux si lucruri care pot genera un atasament si o placere trupeasca urmatoarele:

-un pat moale
-o masina
-un telefon performant
-calculatorul
-televizorul
-imbracaminte scumpa
-parfum
-un interior al camerei cu mult confort
-o slujba usoara

cred ca sunt mai multe,dar as vrea sa vad daca sunt care semnaleaza ca unele din acestea le slabesc credinta.

Esti interesat de "partea practica" numai dintr'o curiozitate care nu e buna.
Ce am scris este foarte practic. Daca nu il vezi practic, nu pot spune mai mult.

Reciteste: "Nici multime de bani, nici multe case, nici doua masini, nici chiar una, nici multe telefoane mobile, nici LCD, nici digitalizarea a toate. Ceva banuti si o camera sunt de ajuns. Ne'am obisnuit insa cu luxul, cu abundenta, cu mofturile, iar cand costurile acestora crest, incepem sa ne plangem."

Prea multe haine, prea multe schimburi. A umbla curat nu inseamna a te schimba zilnic in alte si alte haine.
Prea multe obiecte de prisos prin case. Prea multe fapte nefolositoare. Ne inhamam singuri la griji gratuite.

Am spus poate aceleasi lucruri,insa eu cred ca degeaba spunem daca ne folosim mai departe de ele.Problema omului contemporan este ca a devenit foarte inteligent,insa trairea lui este foarte mica.Pot foarte bine sa iti dau dreptate si sa ma folosesc in continuare de aceste bunuri,si pot sa te suspectez si pe tine ca doar dai sfaturi,dar in particular le folosesti si tu bine-merci.

Ar fi interesant de vazut daca renuntam cu adevarat la ele,nu sa spunem ca renuntam ,dar sa le folosim de fapt pana la sfarsitul vietii.

Cand te multumesti cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu si din putinul tau daruiesti, Dumnezeu nu te uita si nici nu mai poate fi vorba de saracie- fie ea materiala sau spirituala.

Mie mi se pare foarte greu sa spun ce inseamna a fi sarac. Sau a fi bogat.
A fi sarac d.p.d.v. material, in general, inseamna a nu avea nimic al tau. Asa sunt monahii. Asa sunt boschetarii (de pretutindeni). Asa sunt cei pe care o inundatie, incendiu sau cutremur i-a ruinat.
In Romania, sa fi sarac se poate defini in multe feluri. Depinde cine da definita.
Ca sa fie corect ar trebui sa te raportezi la un etalon de normalitate. Dar care este acela? Cam cum ar fi o situatie materiala normala a unei familii cu 2 copii?
Nimeni nu poate raspunde corect.
Eu zic despre fam mea ca avem o situatie materiala normala. Copii mei zic ca suntem saraci. Vecinii mei de la tara (unde locuieste mama) zic ca suntem bogati. Sarmanii pe care-i mai miluiesc uneori ne considera de-a dreptul "bogatasi".
No, cine are dreptate?
Din punct de vedere duhovnicesc mi-ar fi mult mai usor sa spun daca suntem saraci sau bogati.

Cand spui sunt sarac,te poti referi la faptul ca nu ai o masina la fel de buna ca a celorlalti,sau ca nu ai un tv cu plasma,sau copiii sa spuna ca nu au suficiente dulciuri sau alte bunatati,bicicleta etc ,ceea ce logic este fals,insa noi ne consideram saraci daca nu avem ceea ce ne-am dori sa avem insa nu reusim.
Ceea ce detinem este trecut cu vederea,nu mai este perceput corect,doar altii care au mai putin decat noi ne invidiaza la randul lor.Cam asta e !

Oamenilor nu mai vorbiti prostii caci cum zice parintele Arsenie Papacioc: NU NESOCOTITI DARURILE LUI DUMNEZEU. Mare pacat este. Iti ia Dumnezeu totul. Fiti multumiti asa cum V-a lasat Domnul caci toate sunt facute pentru mantuirea voastra, trebuie doar sa vreti. Incheiati subiectul asta ca nu isi are sensul. Mai uitati-va un pic ce este Duminica la biserici de oameni saraci, si apoi gandeste-te ce inseamna sa fi sarac, nu cu masini, plasme etc... Iertati-ma.

Dragul meu ,mai lasa vocea asta de preot,si te apuca sa tii morala pe forum.
Acest subiect este unul foarte interesant si cred ca s-au surprins multe aspecte importante si utile.
Daca pentru tine e rezolvata situatia,mai bine ne-ai spune cum ai reusit sa faci acest lucru,nu sa faci indemnuri generale cu o autoritate pe care nu o detii.
Omul nu este multumit cu ce are,observa mai greu pe cei nevoiasi,acesta e adevarul si trebuiesc multe pilde,spor duhovnicesc si mult tact ca sa putem fi multumiti cu ceea ce avem.
Cred cu tarie ca NICIUNUL din cei care sunt pe forum nu sunt complet multumiti cu ceea ce au,chiar daca pot afirma contrariul.Eu cred ca aceasta multumire si lasare completa in voia lui Dumnezeu nu o au decat oamenii foarte sporiti,pe cale de a deveni sfinti.
Asa ca TrecilaRugaciune am pentru tine un sfat: TrecilaSmerenie :) Asta nu inseamna ca eu sunt smerit :)

Imi cer iertare, eu nu am incercat decat sa vin cu un sfat folositor nu din ce stiu eu, caci eu nu stiu nimic, ci din ce am inteles de la oameni sfinti. Doamne Ajuta.

Daca vrei sa dai un sfat ,te-as intreba urmatoarele:

1.Ai familie ,copii,ca sa stii ce multe probleme apar in aceasta situatie ,financiare?

2.Esti in postura de a da aceste sfaturi,traiesti modest si esti multumit cu starea pe care o ai?

Eu sunt cel mai mare pacatos. Gandul mi-a spus ca trebuie sa va zic acestea.Daca v-am gresit va rog iertati-ma. Nu, nu am familie nici copii. Faca-se voia Domnului.

De fapt discutia se poarta tocmai pentru a ne da seama ca nu suntem chiar atat de saraci pe cat credem.

Sa ne multumim cu ce ne-a dat Dumnezeu- sunt oameni mult mai bogati decat noi, dar sa nu iutam cati sunt mult mai saraci decat noi. Fara sa mint, ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a daruit in viata.Doamne ajuta!

Il avem pe Dumnezeu...nu suntem saraci.....altele sunt de prisos....sa avem incredere in El si puterea Sa .......Doamne ajuta!:6:

Nu, nu suntem saraci, Anca, doar traim intr-un sclavagism modern, muncim doar pentru a supravietui la modul cel mai adevarat al efortului sustinut pentru supravietuire.
Tocmai ma gandeam zilele acestea cat oare o sa-mi vina factura la energie electrica, avand in vedere faptul ca am tinut aerul conditionat pe perioada caniculara, atat cat am putut cu putinta sa economisesc si sa reduc acest fapt la necesitate. Cu siguranta ca factura va fi cu 6 zero-uri in rol ( am mai patit ), iar acest lucru este strigator la cer.
Cum se poate sa platesti o factura la curent egala cu 50 % din salariul mediu pe economie ? !
In Japonia curentul electric consumat de aerul conditionat pentru o ora este de 20 de yeni, echivalentul a 50 de bani de-ai nostri, iar ventilatorul consuma 2 yeni/ora, echivalentul a 5 banuti de-ai nostri, iar acestea in conditiile in care salariul mediu pe economie acolo este de 400-500 de mii de yeni pe luna.
Sa presupunem ca aerul conditionat este un lux, atunci, cum ramane cu caldura pe timpul iernii, aspre, de altfel, care ajunge la un salariu mediu pe economie/luna ?
Asta nu inseamna saracie ? Poate ca voi cei care ati plecat considerati sursele de existenta primara o rutina, o decenta...aici insa, ele reprezinta un lux.
De mancare nu mai vorbim......o familie ( cu un copil ) consuma doua salarii medii pe economie/luna, doar pentru mancare, si aceasta cu economie.
Ne mai trebuie ceva ? Nu, de haine, lucruri de igiena si altele nu mai vorbim, acestea tin de o existenta umana fireasca care nu se pune la socoteala in tara asta de DOI BANI .