Pai uite ,ma voi folosi de ambele parti ale raspunsului dv.Cand spuneti ca Iisus se descopera si in poruncile si invataturile care ni le transmite,acestea le au foarte corecte si protestantii.
Si ei cred ca sunt foarte buni cunoscatori ai Cuvantului lui Hristos.Si ei cred in Jertfa Lui,la fel ca si noi.Un singur lucru nu au ei : mananca painea franta ,CA SI CUM ar fi Trupul Domnului.Deci nu au aceasta credinta ,in puterea colosala a acelei Paini.
Din aceasta cauza,toata credinta si faptele lor bune nu le folosesc la nimic.Caci nu merg pe calea ,singura cale,care a trasat-o Duhul,pentru a implini cuvintele Domnului.Pot sa faca ei tot binele din lume,nemancand din paine cu credinta ca e Insusi Hristos,nu il au pe Hristos.
Eu asta nu inteleg,de ce Dumnezeu a redus toata puterea venirii Hristosului Sau ,la o bucata de paine ? Si nu o zic cu dispret fata de paine,ci chiar este o metoda extraordinara de a primi intrega indurare printr-o inghititura,si nu citind zeci de biblioteci.Chiar este un ajutor nesperat dat noua.
Dar si pedeapsa neincrederii in acest ajutor e la fel de mare.Toti cei ce nu mananca painea Domnului,sau o mananca doar ca pe o comemorare a Sa,nu sunt ai Lui.
Pentru mine dilema se rezolva simplu:chiar daca nu inteleg de ce e asa,mananc aceea paine si cred ca ea este Trupul adevarat al lui Hristos.
Dar pentru protestanti,care nu au la indemana aceasta solutie simpla,este foarte greu sa priceapa aceasta taina.
Asa ca fiti intelegatori cu ei,caci ei au indoieli la fel ca noi toti,dar nu au ajutorul harului
"Iar cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca,caci Domnul va avea grija si de acesta.Pentru ce judeci tu pe sluga Altuia?"

Draga Iustin, incerc o explicatie la aceasta taina profunda. Este pe
gandirea parintelui Galeriu. Euharistia reprezinta o jertfa continua,
nesfarsita, a momentului de pe Golgota. Hristos se jertfeste pentru
noi si acum, in Cer fiind, printr-o jertfa nesangeroasa, prin aceasta
sf. euharistie. Aceasta semnifica Viata Treimica: iubirea jertfelnica
prin care o Persoana traieste prin alta Persoana, intr-o unitate de
vointa ca o Unica Fiinta. Nu este modul uman, individual, de traire
ci un mod dumnezeiesc, suprafiintial. Acest mod sublim de traire,
dumnezeiesc, jertfelnic, ni se transmite si noua, celor ce formam
trupul Bisericii, al carui cap este Hristos, prin sf.taina a euharistiei.
Prin ea comunitatea Bisericii, care suntem noi credinciosii, primim
viata dumnezeiasca in duh si ne transformam in madulare ale unui
singur trup, traind unul prin altul si toti prin Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Îmi pare rău dar aveţi o poziţie "împăciuitoare" destul de suspectă. Nu ştiu cât sunt sau nu de înţelegători neopocăiţii, însă faptul că resping cu lejeritate adevărata credinţă în Dumnezeu deşi mulţi dintre ei au auzit-o din gura ortodocşilor, fie ei episcopi, preoţi sau mireni, este o atitudine absolut condamnabilă. Întreaga istorie a creştinismului mărturiseşte de la începuturi şi încă din sfânta scriptură credinţa creştină în sfânta euharistie; atunci pentru care motive se obstinează să nu creadă ceea ce Biserica lui Hristos a crezut dintotdeauna de la începuturile ei până astăzi ? Încă o dată, repet, sfânta euharistie este un lucru care în Biserica lui Hristos trebuie crezut, aşa cum şi întruparea Fiului lui Dumnezeu trebuie crezută, aşa cum şi cuvintele Mântuitorului trebuie crezute, aşa cum şi jertfa de pe cruce trebuie crezută, aşa cum şi învierea Domnului trebuie crezută, aşa cum şi înălţarea Domnului la cer trebuie crezută, aşa cum şi pogorârea Duhului Sfânt trebuie crezută !!! Cum poţi să te îndoieşti de sfânta taină a euharistiei, dar să crezi în întruparea Domnului Hristos, de vreme ce ambele lucruri sunt scrise în sfânta scriptură ??? Pentru care motiv îţi permiţi să crezi în întruparea lui Dumnezeu Care S-a făcut om, de vreme ce o asemenea realitate este în mod absolut evident deasupra oricărei capacităţi umane de înţelegere ?? Şi dacă crezi aşa ceva, care este evident deasupra puterilor noastre de gândire, atunci, te întreb, în sfânta euharistie a Bisericii lui Hristos, care şi ea este o taină şi o minune dumnezeiască, de ce nu vrei să crezi din moment ce şi despre sfânta euharistie se scrie în scriptură ???? Care este motivul real pentru care accepţi prin credinţă întruparea supraraţională a Fiului lui Dumnezeu, dar nu accepţi prin credinţă sfânta euharistie a Bisericii lui Hristos, taină care de asemenea este supraraţională şi despre care mărturiseşte nu doar sfânta scriptură ci şi toată teologia creştină autentică de 2000 de ani încoace fără încetare ??? Şi dacă până acuma, poate nu ai ştiut sau nu ţi-au spus pastorii neopocăiţi, despre credinţa adevărată creştină în sfânta euharistie, acum după ce ai aflat şi după ce ţi se demonstrează fără putinţă de tăgadă adevărul Bisericii lui Hristos referitor la sfânta euharistie, de ce atunci totuşi te încăpăţânezi cu obstinaţie la nesfârşit să nu crezi ??? Sincer, îmi pare rău dar eu nu sunt de acord cu atitudinea dumitale împăciuitoristă în această problemă, şi asta tocmai pentru ce am demonstrat mai sus; în caz de necunoaştere, într-adevăr unele lucruri sunt scuzabile, însă din moment ce adevărul ţi-a fost adus la cunoştinţă, încăpăţânarea fanatică de a nu primi dreapta şi adevărata credinţă a Bisericii lui Hristos este o atitudine absolut condamnabilă, pentru că refuzul adevăratei credinţe în acest caz este făcut în cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, aici nu este vorba de a îi judeca pe neopocăiţi, ci este vorba despre o critică bazată pe adevărul revelat a doctrinelor şi practicilor acelora, pentru că pe ei îi va judeca Dumnezeu şi prin urmare nu are rost să îmi pierd eu timpul meu cu judecarea altora. Însă problema care se pune nu este judecarea neopocăiţilor, ci judecarea prin prisma adevărului revelat, păstrat deplin în Sfânta Biserică a lui Hristos, a doctrinelor şi practicilor neoprotestante sau chiar şi protestante !!! Noi nu judecăm păcătosul sau nepăcătosul, ci judecăm păcatul şi concepţiile şi practicile eretice care s-au abătut de la adevărul revelat, fie că aceste concepţii şi practici greşite fac parte din sânul Bisericii lui Hristos, fie că fac parte din sectele "creştine" eretice.

draga Iustin
Cred ca raspunsul la ce intrebi tu e de fapt raspunsul la intrebarea esentiala a lumii. Care e scopul omului, pt. ce am ,,iesit,, din nefiinta intr-o stare pe care n-am ales-o?

Incerc o schita, atat cat inteleg eu si pun accentul doar pe Impartasanie.
Nu inseamna ca neglijez aici celelalte taine, slujbele, rugaciunea, postul, asceza, faptele credintei etc., ci doar pun reflectorul pe cea mai importanta.

Raspunsul Ortodoxiei e ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.

Dumnezeu il vrea pe om o fiinta in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin nu doar printr-o imitare exterioara nedesavarsita, ci prin participare si unirea progresiva chiar cu El.

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" ( Sf. Atanasie cel Mare).

Sf. Parinti ne-au transmis in ortodoxie ideea ca prin pacatul adamic, natura (firea) umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.
De vreme ce firea umana s-a deconectat de la Firea Divina, a fost nevoie deci de o reconectare a celor doi:: Dumnezeu si umanitatea

A fost deci nevoie de o interventie din partea lui Dumnezeu.

In Bo intelegem interventia asta, adica mantuirea nu numai ca rascumparare in sens juridic si impacare cu Dumnezeu, ci si transformarea firii umane si tamaduirea ei in sens ontologic, din launtrul firii .

Daca mantuirea ar insemna doar rascumparea juridica a omului (asa cum inteleg neortodocsii), atunci de ce a fost nevoie de coborarea lui Dumnezeu aici pe pamant si de ce Persoanele Sfintei Treimi nu au rezolvat problema impacarii si jertfei acolo sus in cer? Nu s-ar fi putut ca jertfa sa fi fost doar spirituala acolo in cer? iar noi s-o acceptam prin credinta fara nimic altceva?

Faptul ca jertfa nu fost doar spirituala si de la distanta, inseamna ca
,, reconectarea,, asta nu ar fi fost deplina doar prin acordul mintal, prin credinta intr-o jertfa, si ca a fost nevoie ca insusi Dumnezeu sa intre inauntrul umanului, sa refaca din nou conexiunea intrerupta de pacat si apoi sa ne transfere firea umana, de fapt sa ni Se transfere El noua, prin Trupul Lui in faptura noastra pt. ca astfel sa ne realcatuim, sa ne reparam ontologic de stricaciunea mortii. Sa ne tamaduim de maladia numita moarte, asimiland medicamentul numit Viata.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului prin care ni se transfera puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Asta intelegem noi prin mantuire, sa ajungem la scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, adica sa fim una cu El, sa intram in alcatuirea Lui, nu doar
printr-un asentiment mintal, ci in integritatea fiintei (trup+suflet) ,,nu stiti oare ca voi sunteti madularele Trupului iar capul e Hristos?,,

Asta-i scopul: sa devenim madulare ale Trupului al carui cap e Hristos, prin asimilarea progresiva a harului izvorat din El.

Uite ce zice Sf. Grigore de Nyssa, despre ce inseamna a fi madular al Trupului lui Hristos: "pentru a participa la Dumnezeu, trebuie sa detii in fiinta ta ceva corespunzator Fiintei la care participi". Adica sa te impartasesti chiar cu Hristos, cel ce e si om si Dumnezeu.

Deci scopul omului, adica drumul de la chip catre asemanare (adica indumnezeire) nu poate fi altceva decat unirea (trup+suflet) cu Cel-cu-doua-firi - ,, luati, mancati, acesta este Trupul Meu...,,

be blessed Iustin.

va rog sa mai cititi inca o data exemplele si argumentele din postarea anterioara, pentru a sesiza diferentele intre teologia protestanta (si neoprotestanta) si cea ortodoxa cu privire la mantuire. si am sa mai adaug cateva cuvinte pentru ca explicatia sa fie fara echivoc.

"sola gratia" inseamna mantuirea exclusiv prin har, fara conclucrarea omului (in procesul mantuirii). omul este (un pic exagerat vorbind) o simpla marioneta care recepteaza mantuirea si atat. "sola gratia" exclude total conlucrarea omului cu harul lui Dumnezeu spre mantuire. "Sola gratia" este incompatibila cu indemnul sfantului Pavel "cu frica si cutremur LUCRATI mantuirea voastra" (Filipeni 2,12) , pentru ca "sola gratia" spune ca doar omul mantuit poate face fapte bune... si repet se exclude total conclucrarea omului cu harul divin pentru mantuirea personala.

Pe de alta parte teologia crestin ortodoxa arata clar ca omul conlucreaza cu Hristos pentru mantuirea personala si chiar daca nu este mantuit complet el poate face fapte bune, caci unele patimi si pacate se vindeca greu... unele in ani de zile de staruinta in post si rugaciune si milostenie (unite evident cu Taina Sfintei Spovedanii, a Sfintei Euharistii, a Sfantului Maslu). Asta nu inseamna ca Hristos este neputincios, nicidecum, ci doar ca omul are vointa intarita in pacate si nu lasa pe Hristos sa patrunda pana in adancul fiintei sale (al spiritului sufletului si in trup) sa mantuiasca toate patimile si pacatele.

intrebati va rog pe pastorii protestanti cum explica ei tradarea lui Iuda.
1. daca Iuda era mantuit, conform "sola gratia" (repet mantuire exclusiv prin harul lui Dumnezeu, fara conlucrarea omului) cum de a tradat vanzandu-l pe Hristos Domnul?
2. Daca Iuda nu era mantuit atunci tot in virtutea lui "sola gratia" inseamna ca Dumnezeu este partinitor si mantuieste doar pe cine vrea EL... ceea ce este total in contradictie cu ce spune Hristos "si pe cel ce vine la MINE Eu nu il voi scoate afara" (Ioan 6,37)

explictia crestin ortodoxa din postarea anterioara este foarte clara si arata ca Hristos ofera mantuirea in dar fara deosebire tuturor oamenilor, insa depinde de om cum conlucreaza cu harul divin pentru mantuirea personala. Asfel, Iuda este singrurul vinovat ca nu s-a lasat patrus de mantuirea lui Hristos si nu s-a lasat curatat de toate patimile si pacatele. Nu putem spune ca Iuda nu a facut si fapte bune in toata perioada cat a stat langa Hristos Domnul, nicidecum... insa prin fapta aceasta rea de vanzare a Mntuitorului si mai apoi sinuciderea, (care au fost alegerea libera si exclusiva a lui Iuda) a respins total pe Hristos Domnul si darul mantuirii.

sper ca aceste explicatii sa arate foarte clar diferenta intre teologia crestin ortodoxa si cea protestanta si neoprotestanta privitoare la mantuire.
va rog sa nu uitati nici contextul istoric si socio-politic in care a aprut aceasta invatatura "sola gratia". Ea s-a ridicat impotriva "indulgentelor" practicate de Biserica romano-catolica. Biserica ortdodoxa nu a cunoscut practica indulgenteleor (sau lucruri asemanatoare) si a condamndat (argumentand teologic absurditatea acestei invataturi) in mod oficial aceste practici. In cele din urma si Biserica Romano-Catolica a oprit practica indulgentelor.

Imi pare rau, dar aici spuneti un neadevar, stiu cu intentia buna de a arata
superioritatea Ortodoxiei fata de Protestantism, dar asta nu se poate face
prin semiadevaruri. Nu ne lasa calitatea de ortodox sa folosim jumatati de
adevar nici macar atunci cand vorbim de cei pe care din dispret ii numim
sectari. Sola gratia inseamna, in conceptia lor, ca mantuitor este harul sau
gratia, iar faptele vin datorita harului, iar nu datorita omului. Iar omul nu
este o simpla marioneta, asta ne place noua sa vedem la ei, ci el conlucreaza
cu Dumnezeu pentru primirea harului. Deci noi simplificam nepermis teologia
lor, tocmai ca sa o prezentam caricatural si sa putem apoi sa ne batem joc
de ea. Nu e o atitudine ortodoxa.
Daca noi detinem mai mult Adevar decat ei, e posibil ca ei sa detina mai
multa Iubire, in compensatie. Si daca Hristos ne cere pentru mantuire fapte
ale Iubirii si nu demonstratii ale Adevarului, atunci s-ar putea ca multi dintre
noi, ortodocsii, sa avem mari surprize la Judecata. Cui i se da mult, mult i
se va si cere.
Decat sa facem propaganda ortodoxa, cum faceau comunistii pentru ideologia
lor, si sa transformam lupta ideologica de clasa in lupta interconfesionala,
lupta cu asazisii "sectari", mai bine sa traim EXEMPLAR ortodoxia si prin aceasta
sa si DOVEDIM daca este superioara sau nu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

daca omul conlucreaza pentru primirea harului... atunci harul nu mai este exclusiv de la Dumnezeu asa cum spune "sola gratia". va contraziceti singur in afirmatiile dumneavoastra. va rog sa fiti coerent si ferm, in pozitia sustinuta si afirmatii pentru a nu crea confuzie (mai ales pentru cei care sunt la inceput si nu cunosc in amanunt doctrina ortodoxa cat si cele ale cultelor protestante si neoprotestante).

ati inteles total gresit mesajele mele. Nu am cautat polemica ci doar sa evidentiez diferentele teologice. am exprimat adevarul obiectiv.
unde am folosit eu cuvantul "sectant" spre exemplu?

cat despre teoria predestinarii existenta la cultele protestante si neoprotestante se cuvine sa discutam mai in amanunt, pentru ca aceasta teorie a predestinarii, cu totul straina de crestinismul ortodox, isi are originea in "sola gratia".

va recomad sa nu tratati superficial aceast subiect ci sa incercati o abordare teologica competenta si nu speculativa.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_cinci_sola

Sola fide ("Numai prin credință")
Justificarea (adică, declarația de nevinovăție dată de Dumnezeu) e primită numai prin credință, nu prin fapte bune, deși în teologia protestantă clasică credința este automat însoțită de fapte bune. Această doctrină poate fi rezumată în formula "Credința dă justificarea și fapte bune", care e în contrast cu formula romano-catolică "Credința și faptele bune dau justificarea". Acest punct e uneori numit cauza sau principiul material al Reformei, fiind principala diferență doctrinară pentru Martin Luther și ceilalți reformatori. Luther o numea "doctrina în funcție de care biserica stă sau se prăbușește". Se afirmă astfel excluderea totală a oricărei alte dreptăți care să îl justifice pe păcătos în afara dreptății "străine" (dreptatea altcuiva) ce e numai a lui Cristos. Sola fide exclude din justificare chiar dreptatea sfințirii păcătosului sau a noii sale "ascultări de credință".

Sola gratia ("Numai prin har")
Mântuirea vine numai prin harul sau "favoarea" lui Dumnezeu - nu ca ceva meritat de păcătos. Aceasta înseamnă că mântuirea este un dar nemeritat din partea lui Dumnezeu, făcut de dragul lui Cristos. Această doctrină este opusul îndreptățirii prin fapte și intră în conflict cu unele aspecte ale doctrinei romano-catolice a meritului. De asemenea, se afirmă monergismul în mântuire: numai Dumnezeu acționează pentru a-l mântui pe păcătos. Puterea de mântuire nu revine păcătosului în nici o măsură, spre deosebire de sinergism sau arminianism.

Cateva mici precizari:
1. Sola gratia este un contraargument, dar nu direct, ci indirect, la soteriologia pe care se sprijina practica indulgentelor.

2. Nu practica indulgentelor, ci abuzurile dintr-un anumit moment istoric, legate de aceasta practica au fost "catalizatorul" miscarii lui Luther.

3. Biserica ortodoxa practica ceva care este foarte apropiat de practica indulgentelor, si anume rugaciunea pentru morti.

4. Biserica Catolica nu a oprit practica indulgentelor, ci doar abuzurile care s-au savarsit in legatura cu aceasta practica.
Indulgente se dau si acum in Biserica Catolica, si este foarte bine ca este asa, deoarece ele se sprijina pe un bun adevar teologic, eclesiologic si soteriologic.

5. Ca sa preintampin orice discutie in contradictoriu in baza unor informatii ne adevarate, mentionez (pt. a suta oara) ca indulgentele nu inseamna iertarea de pacate, si indulgentele nu se vand pe bani.

rugaciunea pentru morti nu poate fi nicidecum comparata cu indugentele... nu vom intra in amanunte pentru ca nu este subiectul acestui topic (cunoastem invatatura despre indugente, ele "sterg" doar pedeapsa nu si vina pentru pacat...).

dorec totusi sa precizez pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe fata de acest aspect:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biseric..._Catolic.C4.83
Biserica Orodoxa nu este de acord cu thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abudență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);


am aprecia contributia dumneavoastra, ca reprezentat al Bisericii Romano-catolice, privitoare la subiectul discutat pe acest topic, intrucat doctrina mantuirii este intocmai cu cea crestin-ortodoxa. Pe de alta parte si Sfanta Euharistie este considerata ca fiind impartasirea cu adevarat trupul si sangele Domnului si nu un simbol (nu vom intra in amanuntele legate de folosirea painii nedospite precum si de importanta "Epliclezei" sau de momentul transformarii darurilor).

Dvs va ascundeti in spatele unor formulari, pe care le interpretati cum
doriti dvs si va convine cel mai mult, fara sa-i ascultati si pe ei ca sa
vedeti ce inteleg ei din acele formulari. E ca si cum cineva vine cu o
tigara in buzunar si pune acea tigara a lui in gura preopinentului dupa
care il declara ca e fumator. Daca va simtiti bine asa, asta e.
Imi cer scuze pentru pasajul cu lupta de clasa si celelalte, nu va erau
adresate dvs.
Har, smerenie si jertfa de sine.

spre deosebire de dumneavoastra care vedeti doctrina ortodoxa subiectiv, eu am o marturisire obiectiva, sustinuta cu argumente patristice si scripturistice.

daca in postarile mele m-am departat de la marturisirea de credinta crestin-ortodoxa va rog sa imi aratati (bineinteles argumentat corespunzator cu referiri la documente oficiale, Sfintii Parinti s.a.).

cat despre credinta cultelor protestante si neoprotestante privitoare la "Sola gratia", "sola fide" si predestinare nu cred ca dumneavoastra sunteti in masura sa ne "spuntei ce cred ei" (intrucat nu ati adus nici o argumentatie nici teologica nici de alta natura).
Cand am facut referire la credinta lor, am postat si sursele oficiale de informare.
daca am spus ceva in neconformitate cu invatatura lor, cel mai in masura sa imi arate unde "m-am abatut" de la prezentarea invataturii lor este un reprezentat al cultelor protestante si neoprotestante.

Absolut de acord cu dvs. Eu va admir sincer felul cum prezentati doctrina
ortodoxa. Nu incerc sa va castig simpatia, asta e adevarul pe care il cred.
Da, eu sunt subiectiv, in prezentarea ortodoxiei si o declar aici ca toti sa
stie acest lucru si sa ma citeasca ca atare. NU luati de bun tot ce spun.

Nu v-ati departat de loc, o mai afirm inca o data. Pentru mine, dvs si Delia31
sunteti de referinta in ceea ce priveste prezentarea doctrinei ortodoxe.

Corect si aici. Eu nu spun ca prezint CORECT doctrina lor. Spun doar ca am
observat o "ciudatenie" in prezentarea doctrinei altora sau in disputa noastra
cu ei. Aceasta "ciudatenie" arata cam asa: cand prezentam doctrina noastra
suntem BETON, adica luam cele mai tari surse, si acelea DIRECTE nu indirecte,
iar cand prezentam doctrinele altora nu stiu cum se face ca mai tot timpul
folosim surse indirecte (ex. ale catolicilor despre protestanti, etc) si doar pe
acelea care caricaturizeaza doctrina lor. Mi se pare foarte NEORTODOX acest
tertip. Acest tertip e cel pe care eu il incriminez ca utilizeaza jumatati de
adevar. Nu spun ca nu-l folosesc si ei la adresa noastra, nu toti, binenteles.
Ma astept, insa, de la un om de onestitatea dvs sa se distanteze de o astfel
de abordare.

Stiu ca ceea ce ati afirmat e luat din surse oficiale, dar mai stiu si ca un
om cu o gandire atat de profunda ca a dvs nu accepta orice sursa fara
s-o treaca printr-o verificare proprie si printr-un filtru al constiintei.
Constiinta dvs va spune ca ceea ce ati afirmat despre doctrina lor, chiar
daca e de pe surse, este chiar adevarul? Nu stiu de ce, dar eu ma indoiesc.
Poate ma insel.
Imi cer iertare pentru cuvintele mai dure sau daca am facut acuzatii nedrepte.
Cel de Sus sa cerceteze constiintele noastre si sa faca lumina.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eugen,
Imi cer iertare, dar acuzatiile dumneavoastra la adresa protestantilor nu stau in picioare daca citim apoi definitiile citate de dumneavoatsra aici, ci dimpotriva, ele confirma ca si la protestanti este ca la ortodocsi. Nu rezulta deloc ca protestantii nu ar conlucra cu Hristos din moment ce "în teologia protestantă clasică credința este automat însoțită de fapte bune". Daca aceasta nu este conlucrare, atunci spuneti-mi va rog in ce consta conlucrarea la ortodocsi, pentru ca eu nu prea vad la ce va referiti. Ce fac ortodocsii in plus fata de protestanti, daca faptele bune le au si unii si altii? Sau poate ceea ce incercati sa imi spuneti este faptul ca ortodocsii primesc Harul ca merit al faptelor lor? Caci in acest caz va contraziceti cu apostolul Pavel care a spus ca dimpotriva, nu ne mantuim prin faptele noastre tocmai ca sa nu avem pricina de lauda ca ne-am fi castigat noi mantuirea prin faptele noastre... Daca nu stiti la ce anume ma refer, sa imi spuneti si va gasesc pasajul.

Eugen,
Daca virtutile sfintilor nu se rasfrang si asupra noastra, cum de rugaciunile lor pentru noi au atata putere? Eu sunt convinsa ca este dimpotriva, mantuirea nu este numai personala tocmai din cauza ca membrele unui trup nu sunt independente unul de altul, ci se afla intr-o interdependenta, iar atunci cand unul sufera, sufera tot trupul, si cand unul se vindeca, se bucura tot trupul. Iar trupul lucreaza prin tot ce are el pentru vindecarea tuturor membrelor sale. Mantuirea este personala, dar este si interdependenta de ceilalti intr-o oarecare masura, de aceea faptele nu sunt niciodata ceea ce facem doar pentru noi, ci ceea ce facem pentru altii. Asa ca virtutile sfintilor se rasfrang asupra noastra prin munca de rugaciune pe care o duc pentru noi, acea tamaie bine-mirositoare care se ridica catre Dumnezeu in Apocalipsa. Credeti ca Dumnezeu are nevoie pentru El de rugaciunile sfintilor? Dumnezeu nu are nevoie de noi si nu are nevoie de nimic de la noi, ci noi avem nevoie de El si pe toate le primim de la El. Ce folos ar mai avea atunci sa se roage sfintii din moment ce ei sunt deja mantuiti iar Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunile lor, fiind mai sfant decat oricare dintre ei? Nu credeti ca pentru noi fac acele rugaciuni continue catre Dumnezeu? Si credeti ca raman fara ecou rugaciunile? Credeti ca Dumnezeu zice: "nu le iau in considerare pentru ca mantuirea este individuala, asa ca trebuie sa se roage fiecare pentru el daca vrea sa fie mantuit, rugaciunile celorlalti pentru el nu se pun"? Nu este deloc invatatura ortodoxa asa, ci invatatura ortodoxa zice sa ne rugam mereu si pentru ceilalti, vii si morti.

Revenind acum la Euharistie, stie cineva sa imi spuna ce se intampla daca un credincios ia Euharistia convins fiind ca este simbolica si ca nu este cu adevarat Trupul si Sangele Domnului? Pentru ca exista atat credinciosi ortodocsi cat si catolici care iau Euharistia dar nu cred ca este precum zice doctrina, cu adevarat Trupul si Sangele Domnului, si cunosc o persoana catolica care a justificat acest lucru utilizand insasi porunca lui Dumnezeu din Vechiul Testament si pazita apoi si de apostoli in Faptele Apostolilor, si anume sa ne ferim de sange (inteleasa de el in sensul de a ne feri sa bem sange). Stiind ca painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Domnului, in cazul celui care nu crede, ce va lua el? O simpla paine sau va lua Trupul Domnului in ciuda necredintei sale? Daca este valabila a doua varianta, de ce nu ar fi la fel si in cazul acelor protestanti pentru care totul este simbolic? Daca macar unul din adunare crede ca painea si vinul se transforma, este suficient pentru ca Duhul Sfant sa faca transformarea?

Cu siguranta ca nu vom cadea in doctrina lui Jean Calvin care lega teoria predestinatiei de Taina Euharistiei- cei alesi se impartaseau de o putere care iesea din Trupul Domnului iar cei nepredestinati primeau paine si vin. Cu siguranta ca toti care se impartasesc intr-o Biserica Ortodoxa primesc Trupul si Sangele Domnului. Daca il primesc cu vrednicie sau nevrednicie este si o problema a Spovedaniei- daca se minte si acolo- totul tine de o responsabilitate individuala. Nu intamplator inainte de a primi Taina Euharistiei se rosteste rugaciunea- CRED DOAMNE........

Presupunând că este la curent cu învăţătura Bisericii, se împărtăşeşte cu nevrednicie.

Rejetul făcut cu obstinaţie al unui singur articol de credinţă înseamnă erezie.

Apostolii (Fapte, cap 15 din câte îmi amintesc) se referă la interdicţia de a bea sângele animalelor, nu la Preasfântul Sânge al Domnului. Persoana respectivă dovedeşte neascultare faţă de Cristos, care a poruncit: "Beţi dintru acesta toţi...".

Sfânta Prefacere nu depinde de părerea congregaţiei. Prin urmare, toţi care se împărtăşesc cu materia euharistică iau Trupul şi Sângele Domnului. Unora le este spre mântuire, altora spre osândă.

În cazul protestanţilor (cu excepţia unor anglicani), nu este suficient, datorită preoţiei invalide. Ei iau pâine şi vin.

"în teologia protestantă clasică credința este automat însoțită de fapte bune" ma bucur sa vad ca ati sublinitat exact diferenta fundamentala intre teologia ortodoxa si cea protestanta (si neoprotestanta).

pai daca ar fi asa cum spune invatatura protestanta, anume ca doar credinta este cauza faptelor bune (nu si voita omului de conlucrare cu Dumnezeu, adica de a face voia lui Dumnezeu,care se vede exclusiv in fapte) ar insemna ca si dracii ar face fapte bune in mod automat (Iacov 2,19-20) insa realitatea ne arata ca nu este asa, caci si dracii desi cred si se cutremura in fata lui Hristos Dumnezeu dar ei mereu stau impotriva lui Dumnezeu.

Mai mult, daca credinta ar fi insotia automat (si nu voluntar cum spune ortodoxia) de fapte bune inseamna ca Sfantul Petru care credea nu putea sa se lepede... iar Iuda care credea nu putea sa vanda pe Hristos si se sinucida.


intr-adevar este o discutie tare delicata cu anevoie de purtat in aceste conditii de comunicare precara. diferenta intre teologia protestanta si cea ortodoxa cu privire la mantuire sta deci in cauzalitate.
concret:
1. teologia protestanta si neoprotestanta sustine ca omul dupa ce este mantuit face fapte bune ca urmare exclusiva a credintei. adica intai sunt mantuit si apoi fac fapte bune cu Hristos pentru Hristos. nu se accepta ca mantuirea este un proces indelungat care poate dura ani de zile... repet mantuirea este vazuta ca un proces juridic (am primit mantuirea, am luat-o si gata e buna luata).
2. teologia ortodoxa nu sustine nicidecum ca omul prin faptele sale poate determina harul si mantuirea, ci doar ca omul prin vointa sa se deschide spre mantuire (mai repede sau mai lent) si conlucreaza cu harul divin si face fapte bune (cu ajutorul lui Hristos evident) chiar daca nu este mantuit complet (total). alegerea omului de a fi mantuit se vede doar in fapte. procesul mantuirii este deci complex si nu juridic (instantaneu) omul face fapte bune sau rele potrivit vointei lui si nu potrivit credintei. am vazut ca si Sfantul Petru (ca si ceilalti Apostoli) care era credincios, ba mai mult chiar cunostea pe Hristos (Ioan 6,67) tot a facut fapte rele...

ca invatatura "sola fide" (numai credinta) este gresita o arata clar nu doar Sfantul Iacov ci Hristos Iisus insusi cand spune:
"Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? " Luca 6,46
"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. " Matei 7,21
adica omul trebuie sa faca voia lui Dumnezeu, iar aceasta se vede doar in faptele omului. omul trebuie sa fie constient ca oricat ar fi de mare credinta lui in Hristos faptele bune nu urmeaza automat ci voluntar.

invatatura "sola gratia" atrage dupa sine doctrina predestinarii, care repet este cu totul straina de ortodoxia crestina. (Dumnezeu nu predestineaza pe unii oameni la rai iar pe altii la iad, indiferent de vointa, alegerea si faptele omului.)

definitia mantuirii este: eliberarea completa a omului de sub robia patimilor si a pacatelor. Astfel crestinismul ortodox marturiseste ca mantuirea este doar primul pas catre desavarsire si mai apoi indumnezeire. omul trebuie sa isi doreasca cel putin mantuirea dar omul este creat pentru indumnezeire prin Hristos, cu Hristos, intru Hristos.

repet discutia este tare delicata si fata de acest subiect.
este evident ca faptele bune ale sfintilor ne ajuta si pe noi insa ele nu ne pot fi transmise noua (cum spune teoria indugentelor). adica daca tu ai facut o fapta buna nu mi-o poti da (transmite) mie, in sesul ca am facut eu acea fapta (ca un fel de act de vanzare cumparare in care se schimba proprietarul). pilda celor 10 fecioare este elocventa in acest sens.

sfintii si ingerii ne ajuta in mantuirea noastra personala, mai concret ne ajuta cu puterea lui Hristos facand voia lui Hristos mijlocind pentru noi la Hristos Domnul Dumnezeu nostru si fratele nostru. Hristos Iisus este singurul mantuitor. O arata clar si Maica Domnului care ii aduce pe oameni la Mantuitor, mijloceste pentru ei la Mantuitorul Iisus Hristos si ii indeamna pe oameni sa asculte in exclusivitate si in totalitate de Hristos Iisus (Ioan 2,5). Niciodata un sfant (al lui Dumnezeu evident) sau un inger nu a cautat slava lui personala ci exclusiv slava lui Dumnezeu.

sincer va marturisesc ca sunt un pic ingrijorat pentru ca discutia a luat o turnura pe niste subiecte teologice foarte adanci si riscam ca printr-o exprimare neadecvata in aceste conditii de comunicare sa fim intelesi gresit.

de aceea va recomand din toata inima sa studiat doctrina crestin ortodoxa din Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin.
pentru a studia doctrina cultului baptist cautati o sursa obiectiva.

apreciez cautarea dumneavoastra sincera insa va rog sa intelegeri ca subiectele teologice trebuiesc abordate gradual pentru a avea o viziune obiectiva.

nu trebuie sa ne jucam cu cele sfinte... Sfantul Pavel in epistola catre corinnteni arata clar urmarile celor ce se impartasesc cu nevrednicie (iar nevrednicia nu este lagata de starea de pacatosenie a omului ci de credinta lui si de vointa lui de pocaita si de mantuire, care se vede exclusiv la Taina Sfintei Spovedanii).
"Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi." I Corinteni 11,27-31

CREDINCIOSII ORTODOCSI (SI ROMANO-CATOLICI) CARE LA TAINA SFINTEI IMPARTASANII NU CRED CA IN SFANTUL POTIR, ESTE ADEVARAT TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI HRISTOS IISUS (ASA CUM MARTURISESTE BISERICA AI CAREI MEMBRII SUNT) MAI BINE SA NU SE APROPIE DE SFINTELE TAINE ALE DOMNULUI. SA DISCUTE CU PREOTUL SA ISI CLARIFICE POZITIA SI APOI SA DECIDA...

cel rau se foloseste de scriptura in primul rand pentru a induce in eroare pe credinciosi. a aratat-o clar in ispitirea Mantuitorului cand a incerca cu citate din Sfanta Scriptura sa il faca pe Hristos sa pacatuiasca...

credinta nu este suficienta pentru transformara sfintelor daruri, de aceea in marturisirea de credinta crestin ortodoxa este neaparat necesara rugaciunea Epiclezei cand preotul (si numai preotul) roaga pe Dumnezeu Tatal sa trimita Duhul Sfant si sa transforme darurile de paine si vin in adevarat trupul si sangele Domnului. (nu intram in amanunte despre practica in Biserica Romano-Catolica, unde lipseste rugaciunea Epiclezei dar se considera ca painea si vinul sunt trasformate prin Duhul Sfant care este in preot...)
asadar degeaba un credincios protestant sau neoprotestant crede ca in sfantul potir nu este paine si vin ci este adevarat trupul si sangele Domnului... tot paine si vin este. una este credinta si alta este realitatea (adevarul). Ferice de cei ce traiesc in adevar... adica in Hristos Iisus cel real (nicidecum simbolic).

Neopocăiţii nu cred că în paharele lor ar fi trupul şi sângele Domnului, şi, într-adevăr şi dacă ar crede în contextul lor ar săvârşi idolatrie, iar jertfa lor "euharistică" este în realitate o jertfă adusă demonilor, mai precis a demonilor ereziei, a demonilor minciunii. În ceea ce îi priveşte pe "catolici" noi nu ştim sigur ce se întâmplă cu ei, însă noi ştim şi credem că Euharistia Bisericii Ortodoxe este împărtăşire adevărată cu trupul şi sângele Domnului şi Dumnezeului nostru Hristos şi altceva nici nu trebuie să ne intereseze decât să ne ţinem de sfintele taine ale Bisericii Ortodoxe. De vreme ce ne putem împărtăşi de Hristos în Biserica Ortodoxă în chip deplin atunci nu avem ce să căutăm la alţii, ci trebuie cu orice chip să ne ţinem de Biserica Ortodoxă.

Multumesc Mihnea,
Vad ca nu m-am exprimat suficient de clar, persoana despre care vorbesc nu cunostea doctrina bisericii, ci avand notiunea ca biserica ne zice sa ne ferim de sange conform celor scrise in Biblie, era convins ca in doctrina bisericii Trupul si Sangele Domnului sunt reprezentate in mod simbolic prin paine si vin. Mi-a recitat cuvant cu cuvat partea in care se face prefacerea, si era ferm convins ca la ceva simbolic se refera. I-am explicat ca nu-i asa, i-am zis care este dogma bisericii catolice, si acum nu stiu cum mai crede, o sa il intreb cu o alta ocazie.
Acum, din raspunsul dumneavoastra, inteleg ca in ciuda necredintei sale, s-a Impartasit mereu cu Trupul si Sangele Domnului (cum ma gandeam si eu), dar nu prea inteleg cum Impartasania poate sa ii fie cuiva spre osanda, de unde se intelege asa ceva? La fel zic si ortodocsii, ca Impartasania poate fi si spre osanda si ca atare, inainte de a o lua, se roaga sa nu le fie spre osanda. Dar de unde rezulta ca poate fi spre osanda? Ca eu nu L-am vazut niciodata pe Domnul sa ii pedepseasca pe cei care au venit cu credinta la El, indiferent daca credinta le-a fost mai mica ca a altora. L-a ajutat si pe acela care a zis "Cred Doamne, dar ajuta necredintei mele" (citatul este din memorie).
Acum despre protestanti, cum adica nu au preotie valida? Domnul zice ca preotia lor nu este valida, sau asa zic oamenii? Daca nu au preotie valida, cum de Botezul lor este valid? Nu numai ca este recunoscut de Biserica Ortodoxa, dar am primit unele marturii cutremuratoare din partea unora dintre ei despre ceea ce s-a intamplat in momentul Botezului incat eu nu mai am nici un dubiu ca Duhul Sfant este si cu ei. De ce nu ar transforma atunci si la ei painea si vinul chiar daca nu (toti) cred in aceasta transformare? Cine decide daca sa faca transformarea sau nu? Dumnezeu sau oamenii?

Imi cer scuze ca intervin, dar cina Domnului nu este la toti neoprotestantii un simbol, asa cum ati auzit dvs. In cel mai rau caz se poate spune ca ar fi un simbol fizic pentru o realitate spirituala. Adica e clar ca dpdv chimic noi mancam paine, dar in planul spiritual, mistic, ea are valoarea trupului Domnului. Multi sunt vindecati si eliberati la cina si se vede clar ca Domnul este prezent acolo. Cu totii suntem de acord ca ne impartasim cu trupul si sangele Domnului. Varianta cu simbolul am auzit-o pe la alte culte, si chiar pe la noi, dar intr-o incercare [nereusita, dupa parerea mea] de da o explicatie teologica acestei Sfinte Taine, greu de patruns pentru mintea omeneasca.

Eugen,
Va asigur ca citesc cu foarte mare atentie ceea ce imi raspundeti, iar ceea ce vad este faptul ca, dupa parerea dumneavoatsra, doctrina protestantilor ar afirma ca ei sunt un fel de marioneta in mainile lui Dumnezeu pentru ca spuneti despre ei ceva de felul urmator, o sa pun totul intr-o fraza: intr-o buna zi protestantul primeste Harul Domnului si din acel moment el este mantuit si in continuare nu mai face decat ceea ce il forteaza Harul sa faca (adica faptele bune) ramanand astfel fara de greseala pana la moarte. Asta este ceea ce afirmati dumneavoastra despre ei, si ceea ce afirmati este complet fals. Ati fi fost mai aproape de adevar daca l-ati fi citat pe apostolul Pavel care a zis ca el nu mai traieste ci Hristos traieste in el. Era Sf. Pavel o marioneta in mainile lui Iisus cand a facut o astfel de afirmatie? A fost el fara de greseala pentru faptul ca nu mai traia el ci traia Hristos in el? Nu a fost Ap. Pavel cel care a spus ca cine zice ca este fara de greseala, minte? Cum poate atunci Hristos sa traiasca in el iar el sa continue sa fie cu greseala? Ei, cam asa sta treaba si cu protestantii, si nici ei nu afirma altceva, ci dumneavoastra intelegeti gresit cuvintele lor. Cititi-l cat mai mult pe Sf. Ap. Pavel si o sa vedeti ca in scrierile sale o sa gasiti ceea ce protestantii au acum ca doctrina.

Si credeti ca asta cred/au crezut catolicii, ca o fapta buna facuta de cineva poate fi atribuita altcuiva? Nu credeti ca sunteti mai degraba dumneavoastra cel care intelegeti rau ceea ce zic ei? Ca eu niciodata nu am auzit de asa ceva, ca o fapta buna facuta de un sfant poate apartine altcuiva ca si cum ar fi fost facuta de acesta din urma. Este ceva nou pentru urechile mele, si am fost ani de zile si in biserici catolice, din 3 tari chiar (Romania, Italia, Franta). Niciodata nu am auzit/citit ca vreun catolic sa creada asa ceva, ba chiar mai mult, cultul sfintilor este cu mult mai dezvoltat la ortodocsi decat la catolici. Si la catolici exista sfinti si unii dintre ei se roaga sfintilor, insa sfintii nu sunt venerati la nivelul la care se sunt venerati sfintii de catre ortodocsi, ci catolicii au atentia indreptata mai mult spre Domnul si Sfanta Fecioara, si mai putin asupra celorlalti sfinti, si cu atat mai putin nu isi atribuie lor insisi meritele sfintilor. De astea nu am auzit. Asta nu inseamna ca nu beneficiaza de ajutorul dat prin rugaciunile sfintilor, ca la ortodocsi.

Sincer, ne pare rău de confuzii, însă noi nu ştim din ce cult faceţi dumneavoastră parte, şi implicit nu avem de unde să ştim ce anume credeţi. Deci, pentru a evita confuziile nu ar fi rău să ne şi spuneţi din ce confesiune faceţi parte.

Dumneavoastră când vorbiţi de protestanţi, la cine anume vă referiţi ? Adică îi includeţi pe neoprotestanţi în aceeaşi categorie a protestanţilor ?

Împărtăşirea în stare căzută, adică având păcate de moarte, este sacrilegiu în forma cea mai gravă. La rândul său, sacrilegiul este cea mai gravă încălcare posibilă a poruncii 1, aspru pedepsită încă din vremea Vechiului Testament, când Chivotul Legii era cu adevărat un simbol. Cu atât mai mult este valabil acest lucru azi, când Dumnezeu este substanţial prezent pe Sfânta Masă.

Oamenii calificaţi, adică cei cărora Dumnezeu le-a dat cheile împărăţiei şi puterea de a lega şi dezlega, zic că protestanţii nu au preoţie validă. Prin urmare, Dumnezeu zice că protestanţii nu au putere validă. Orice încercare de a-L despărţi pe Dumnezeu de Biserica Sa nu vine de la El.

Preoţia imprimă un semn indelebil (=de neşters) asupra sufletului ("Tu eşti preot în veac"). Fiind o realitate supranaturală, adică spirituală, preoţia se transmite pe cale supranaturală, adică în urma unei Taine administrate de Biserică, nefiind suficientă simpla dorinţă a cuiva de a fi preot. Cel care administrează această Taină este capul Bisericii, adică episcopul, şi numai el.

Botezul protestant este valid, deoarece, spre deosebire de hirotonire, cel care adminsitrează botezul este oricare creştin, în baza unei altfel de preoţii, numită preoţia de obşte sau împărătească. Prin urmare, dacă folosesc formula treimică şi au această intenţie, pastorii protestanţi, care din punct de vedere catolic sunt laici, au facultatea de a boteza.
Dimpotrivă, în cazul Sfintei Euharistii, laicii nu au facultatea de a sluji Sfânta Prefacere, prin urmare un pastor (laic protestant), poate avea intenţia cea mai fierbinte, poate rosti Sfânta Formulă folosind exact cuvintele lui Isus: rezultatul va fi tot pâine şi vin, prefacerea nu va avea loc.

Cum adica in biserica romano-catolica lipseste rugaciunea epiclezei? Intrati intr-o biserica romano-catolica si o sa vedeti ca nu este cum ziceti dumneavoastra.
Cat despre nevrednicie, ceea ce a spus mai sus Sf. Ap. Pavel a fost interpretarea lui data faptului ca oamenii, desi se crestinizau, continuau sa se imbolnaveasca si sa moara, iar cum el era convins ca puterea lui Hristos te tine departe de boli si te tine in viata pana la a doua venire a Domnului, credea ca cei care continua sa se imbolnaveasca si sa moara se Impartasesc cu nevrednicie, de parca pe de o parte cineva se poate crede vrednic de Hristos, si pe de alta parte, Iisus ar fi venit pentru sanatosi si nu pentru bolnavi. Ap. Pavel a recunoscut ca nu exista om fara de greseala, iar greseala lui a fost sa creada ca a doua venire a Domnului va fi in timpul vietii lor. S-a inselat, si ca atare, oamenii care continuau sa se imbolnaveasca si sa moara nu erau neaparat nevredinci, ca asta ar insemna ca nici sfintii nostri care nu au avut o sanatate de fier, nu au fost de fapt vrednici. Si de altfel, nimeni nu este cu adevarat vrednic de Hristos pentru ca altfel, daca ar fi, nu ar mai avea nevoie de El. Iisus a venit pentru cei bolnavi, iar prin treaba cu "nevrednicia" tocmai bolnavii care au nevoie de el sunt tinuti la distanta. Este gaselnita celui rau, de aceea mie imi place foarte mult ca in biserica catolica s-a renuntat partial la asa ceva, iar in cele protestante s-a renuntat cu totul deoarece omul isi poate cere iertare direct lui Dumnezeu si apoi se poate Impartasi.

Doriana, va multumesc foarte mult pentru marturia dumneavoastra! Primisem marturii in ceea ce priveste minunile facute in timpul Botezului, despre cele de la Cina Domnului inca nu auzisem, asa ca marturia dvs este foarte importanta pentru mine, si demonstreaza cat este de incapabila mintea umana sa patrunda aceasta taina. Ortodocsii, desi o numesc Taina, prin faptul ca isi permit sa creada ca ea se afla doar in biserica lor, este ca si cum nu ar mai fi taina din moment ce cred ca au mijloace de a proba inexistenta ei in alta parte. Si iata ca se inseala, Taina ramane taina...

Da, ii includ pe toti (neo)protestantii, adica pe toti cei care au "protestat", despartindu-se de Biserica Traditionala, pentru ca bisericile traditionale ii acuza pe toti, in masa, ca nu mai au continuitate apostolica si de aici incep sa le nege tainele. Si la fel fac intre ele bisericile traditionale de cand cu marea schisma, fiecare biserica, catolica sau ortodoxa, cred despre cealalta ca nu ar mai avea pe Duhul Sfant din cauza ca s-a desprins din cea mama, cea mama fiind fireste biserica proprie, adica cea ortodoxa pentru un ortodox si cea catolica pentru un catolic. Bisericile protestante fiind insa atat de mici si multe, nu isi pune nimeni problema ca ele ar putea fi biserica mama, ci dimpotriva, ele "protesteaza" deopotriva fata de cea catolica si fata de cea ortodoxa, desi originea lor se afla in partea occidentala, catolica.

Problema este că unii neoprotestanţi consideră că şi protestanţii au căzut din credinţa adevărată, că şi protestanţii sunt rătăciţi.

Sa inteleg ca si laicii musulmani pot boteza? Si cei hindusi? Nu, asa-i? Cum atunci botezul unora despartiti de biserica si la care Harul Domnului nu mai vine, au botez valid si pot boteza? Cum pot fi preoti universali (de obste sau imparatesti)fara sa il aiba pe Duhul Sfant? Si daca in starea de despartire de o biserica traditionala, au pe Duhul Sfant si preotia universala, de ce sa nu o aiba si pe cealalta, sacramentala? Credeti ca Domnul lucreaza cu jumatati de masura? Credeti ca preotul unei biserici traditionale il poate lega pe Domnul si Ii poate interzice sa nu dea Har sacramental si pastorilor protestanti? Preotii pot lega si dezlega lucrurile umane, si nicidecum nu il pot lega si dezlega pe Dumnezeu!

Nu ma mira, este exact ceea ce se intampla si cu bisericile catolice si ortodoxe, se acuza reciproc ca au cazut din credinta adevarata si ca doar Tainele lor sunt valide, nu si ale celorlalti. Bataia de a pune monopol pe Iisus este teribila intre cerstini. Si la baza se afla un singur lucru: orgoliul...

Si evreii ii ziceau lui Iisus ca face minunile cu ajutorul diavolului, si aceasta afirmatie a fost calificata de Iisus ca pacat impotriva Duhului Sfant care nu se va ierta in veac. Aveti grija sa nu cumva sa va aflati in acelasi pacat cand afirmati despre un crestin care i se inchina Domnului ca de fapt el s-ar inchina demonilor...

cu tot respectul, trebuie sa studiati nu sa "auziti". in postarile mele eu nu am spus nici o parere personala, in postarile de la inceput am precizat si sursele ofeciale de referinta.
dumneavoastra sunteti libera sa credeti si sa faceti ce doriti.

iata ce spune teoria indulegentelor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Indulge...C8%99tinism%29

pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxa am prezentat-o anterior, nu o voi relula.

Şi noi trebuie deci să înţelegem că dumneata eşti rabinul care a venit să împartă între creştini dreptatea.

Dragă, îmi pare rău pentru răstălmăcirile pe care obişnuieşti să le practici, însă eu am spus că "euharistia" neopocăiţilor este jertfă adusă dracilor sau demonilor ereziei, şi asta pentru simplul motiv că practica şi credinţa lor în legătură cu Euharistia este eretică.

cultele protestante si neoprotestante accepta predestinarea. cercecati sa vedeti cum o argumenteaza.
teologia ortodoxa crestina nu accepta predestinarea.

cunosc doctrinele protestante si neoprotestante precum si cea ortodoxa si cea romano-catolica. nu vorbesc in necunostinta de cauza. repet, in postarile de la inceput am precizat si sursele oficiale de referinta.

eu va recomand sa studiati cu mare atentie si nu cu superficialitate aceste aspecte doctrinare. la prima vedere "toate par bune si corecte"...

cu regret trebuie sa remarc ca modul meu de expunere mai mult v-a incurcat decat sa va lumineze. de aceea reinoiesc recomandarea mea catre dumneavoastra de a invata dogmatica cresin ortodoxa de la Sfantul Ioan Damaschin.

Domnul sa ne biencuvinteze si sa ne calauzeasca pasii intru adevar.

Dupa cum vedeti in postarea mea, citata de dumneavostra, am scris ca niciodata nu am auzit/citit, iar prin "citit" m-am referit la studiat.

Pe site-ul indicat de dumneavoastra nu scrie deloc ca ceea ce a facut un sfant apartine altciuva, iar este intelegerea dumneavoastra gresita a celor scrise, si o sa citez aici:

"Tezaurul Bisericii (expresie care uneori nu pare tocmai fericită) "nu este o însumare de bunuri, cum ar fi bogățiile materiale, adunate în decursul veacurilor, ci este valoarea infinită și nesecată pe care o au la Dumnezeu ispășirile și meritele lui Christos, Domnul nostru, oferite pentru ca omenirea să fie eliberată de păcat și să ajungă la comuniunea cu Tatăl; este însuși Cristos, Răscumpărătorul, în care se află, vii, îndestulările și meritele răscumpărării. Acestui tezaur îi aparține deopotrivă prețul cu adevărat imens, incomensurabil și mereu nou pe care îl au la Dumnezeu rugăciunile și faptele bune ale Preafericitei Fecioare Maria și ale tuturor sfinților, care, mergând pe urmele lui Cristos Domnul, prin harul lui s-au sfințit și și-au împlinit lucrarea încredințată de Tatăl; astfel, lucrând la propria mântuire, au conlucrat deopotrivă la mântuirea fraților lor în unitatea Trupului mistic" [4]

Altfel spus, "tezaurul" Bisericii se bazează pe "împărtășirea Sfinților": sfințenia unuia le folosește celorlalți, mult mai mult decât a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea sfinților îi dă păcătosului căit posibilitatea de a se purifica mai devreme și mai eficient de pedepsele păcatului.[5]"

Aratati-mi unde scrie ceea ce afirmati dumneavoastra, si daca nu am ales pasajul la care va referiti, va rog sa mi-l indicati dumneavoastra, pentru ca, pe pagina indicata, nu am gasit nimic care sa confirme ceea ce ati afirmat despre indulgente.