Voi tot traiti cu impresia ca cineva lupta impotriva voastra.
Nici un cercetator autentic nu cauta strict sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu.
Asta este doar o concluzie de bun simt, rezultata in urma cercetarilor.

Daca traiam cu impresia asta , nu te consideram prieten , iar eu cred si sunt convins ca te-am respectat intru totul . Sunt oameni si oameni , dar chestia asta "voi si noi " e complet aiurea , doar sti ca am mai vorbit de treaba asta ! Revenind , Dumnezeu nu trebuie demonstrat , si nu are nevoie de demonstratia cuiva , iar cel ce crede , crede , iar cel ce nu crede , nu crede . Este atat de simplu draga Dumitru !:6:

Cred ca paralizia acestui om nu este o consecinta a ateismului (oricum lucrul acesta numai Dumnezeu il poate sti) cum unii au tot dat de inteles pe aicea ci mai degraba o urmare a greselilor stramosilor sai. Din cate am inteles Hawkins este britanic si unul cu ceva sange albastru. Se stie ca la britanici s-a practicat dintotdeauna casatoria intre rude, chiar si intre verii primari pt pastrarea unor interese materiale sau ranguri. Acest lucru l-am intalnit adesea in foarte multe romane ale scriitorilor britanici.

Stiu ca am mai vorbit despre "voi si noi".
Nu inteleg de ce te deranjeaza aceasta formulare.
O sa incerc sa nu o mai folosesc. dar o sa-ti atrag atentia de fiecare daca cand un credincios va folosi expresii gen "voi astia ateii".
Apropo, de ce nu ai luat atitudine cand un "credincios" la facut pe bietul om "pitecantrop"?
Unde era vigilenta ta?
Cat priveste credinta ... la Toma se pare ca nu a fost atat de simplu pe cum spui ;)

Poate ești tu bolnav și vezi lucrurile pe dos. Oricum, contolează-ți ieșirile ca să nu zbori de pe forum.




Tu trăiești cu tot felul de impresii imaginare, că ai ști ce gândesc ceilalți și altele.

Snt destui cercetători care se zbat cu disperare să demonstreze inexistența lui Dumnezeu, în frunte cu dawkins. Și același lucru îl faci și tu și ceilalți atei de pe acest forum. Dacă nu ați fi disperați să demonstrați inexistența lui Dumnezeu n-ați sta toată ziua pe forumuri religioase, v-ați vedea de treburile voastre.

Concluzie de bun simț? E o prostie să crezi că știința poate surprinde existența sau inexistența lui Dumnezeu fiindcă ar însemna că El e o creatură, nu Creatorul.

Stiinta studiaza doar ceea ce exista (in Inivers), deci nu il poate vedea pe Dumnezeu care este mai presus de orice existenta.

stiinta doreste sa explice cum functioneaza universul (lumea materiala)... si evident ca reuseste cu succes, intrucat omul prin minte (ratiune, gandire, cugetare) are capacitatea de a cunoaste si de a intelege, nu doar lumea fizica (materiala) ci si cea spirituala (sufleteasca, ingerii...).

pentru omul stiinta este foarte buna pentru ca il vedem pe Dumnezeu indirect in creatia LUI. stiinta scoate omul din ignoranta... unei credinte nelucratoare, neroditoare.
pentru un crestin (ortodox) nu este de ajuns sa stie ca Dumnezeu exista ci trebuie sa IL si cunoasca.
"si noi am crezut si AM CUNOSCUT ca TU esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu" Ioan 6,67
CREDINTA FARA CUNOASTERE ESTE IGNORANTA FATA DE DUMNEZEU. IAR CUNOASTEREA DEPLINA ESTE DOAR IN IISUS HRISTOS, PRIN DUHUL SFANT.

Dumnezeu care in fiinta Lui este mai presus de orice lucru spiritual (de materie si energie nici nu poate fi vorba) nu poate fi cunoscut (in fiinta lui Dumnezeiasca) de catre om decat prin revelatia Duhului Sfant, pentru ca trebuie o cunoastere mai presus cunoasterea stiintifica care stie doar cele ce exista in Univers.

De aceea cunoasterea deplina a lui Dumnezeu (in fiinta LUI) este doar in Sfanta Impartasanie cand ne unim in chip real cu adevarat trupul si sangele lui Hristos Iisus, primind deplinatatea Duhului Sfant.

"10. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
11. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
13. Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. " I corinteni 2,10-14

va rog sa va continuati cautarile sincere. "cautati si veti afla" marcu 7,7, luca 11,9

“... şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră”
Ieremia 29,13.
iar garantia aceasta ca veti gasi adevarul, o da Dumnezeu si nu omul.

“şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” Ioan 8,32 iar adevarul (in toata deplinatatea lui, nu doar cel stiintific) este Hristos Iisus:
"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" Ioan 14,6

Mai usor cu jignirile si amenintarile ... Tu vorbesti de iesiri? Tu care esti cel mai agresiv de pe forum?

Nu stiu ce poate fi caracterizat ca imaginar ... o cercetare stiintifica din care rezulta niste concluzii, sau o idee despre o forta supranaturala, despre care exista mii de credinte diferite in toata lumea.

Richard Dawkins este un biolog, specialist in evolutionism. Cercetarea lui este evolutia nu inexistenta lui Dumnezeu, asta este o concluzie colaterala.

S-ar putea sa stam pe forumuri religioase si din alte motive. Motive pe care, fara suparare, nu ai cum sa le intelegi.

Ce te face sa crezi ca nu am cautat?

Parintele Dumitru Staniloae
 

Fără supărare: o "idee despre o forta supranaturala" este tot atât de validă ca orice "cercetare stiintifica din care rezulta niste concluzii". Orice domeniu științific operează cu o seamă de teorii, interpretări și cercetări niciodată sfârșite (toate valabile până la proba contrarie), aidoma adepților celor câteva "mii de credinte diferite in toata lumea", adepți care admit (cred) existența unei divinități (valabile forever, fiindcă sunt acte de credință și nu realități supuse cercetării experimentale). De ce creștini? Și de ce creștinii au dreptate? E o altă discuție și mă tem că destul de lungă și "inconfortabilă" (din câte am văzut pe acest forum și din acest motiv nu insist, oricum, există alte topicuri destinate acestui scop).

Nu trebuie să amestecăm, fie-mi permis să o spun, domenii distincte care pot fi alăturate dar nu suprapuse ca realități (obiect de studiu) sau asimilate unul altuia potrivit unor principii / metode proprii de cercetare și mijloace diferite de asimilare a informațiilor / cunoștințelor. După cum bine ai spus, în cazul unei "forte supranaturale" e vorba despre credinte, nu despre fapte supuse cercetării științifice, abordate impropriu ca cercetări științifice. Ce poate să facă știința în domeniul credințelor religioase? Ce au făcut atâția cercetători printre care și Mircea Eliade. Au studiat fapte, ritualuri, rituri etc. religioase care însoțesc credința sau dimensiunea religioasă a omului pe care nu o putem eluda nici măcar atunci când nu credem într-o divinitate. Dimensiunea religioasă se vădește și atunci când admitem evoluționismul fără dovezi directe ale evoluției, conceptul central al acestui curent de gândire. Fără dovezi palpabile, vorbim parțial științific, deoarece orice ipoteză nedemonstrată experimental este în final o formă de credință privind validitatea acelei teorii.

"Richard Dawkins este un biolog, specialist in evolutionism. Cercetarea lui este evolutia". Așadar, să lăsăm deoparte "inexistenta lui Dumnezeu" pentru că nu face parte din fondul discuției. Mai ales ca și o "concluzie colaterala".

Păi, un motiv ar fi, cred, tocmai imposibilitatea noastră de a scăpa de acest "dat": religiozitatea implacabilă a ființei umane, căutarea unor temeiuri profunde și nu superficiale ale ființei noastre. Adică, domeniul religiei...

Si ce faci in cazul in care nu gasesti nimic?

Problema cautarii:
- daca "sapi" cu sarguinta materia dai de energie,
- daca "sapi" cu sarguinta energia dai de informatie,
- daca "sapi" cu sarguinta informatia dai de spirit,
- daca "sapi" cu sarguinta spiritul dai de Dumnezeu.
Acum, depinde unde te opresti cu cautatul, aceea va fi si "credinta" ta:
- daca te opresti undeva pe la mijloc, vei fi ateu;
- daca mergi cu el pana la capat, vei deveni credincios.
De aceea eu recomand sa nu se opreasca din cautat, sa se mearga pana la capat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ca sa cauti asa la nesfarsit trebuie sa ai certitudinea ca vei si gasi ceea ce cauti.
Ce rost are sa cauti cand tu stii aproape sigur ca nu vei gasi nimic.
Mai ales cand ai si cautat si nu ai gasit nimic.

Ca sa gasesc credinta trebuie sa caut.
Dar ca sa caut, imi trebuie iarasi credinta.
Practic, iti trebuie credinta de la inceput, cautarea nemaiavand sens.

Dar eu nu am cautat credinta. Eu am cautat SENSUL si abia in final am
dat de credinta. Ceea ce am descris a fost si drumul parcurs de mine.
Eram ateu cand am inceput cautarea, am cautat sensul si am dat in final
de credinta, dar fara s-o caut pe ea in mod intentionat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Poți ancora în cosmologie sau filosofie (cazul meu: "Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit.") și după ce ai epuizat toate acele superbe teorii suprasaturate de "certitudini incerte", paliative ale căutărilor tale, "in care nu gasesti nimic", până la urmă, iarăși, zic eu, vei fi împins către religie. Adică pe târămul credinței, care te va determina să-ți reconsideri atitudinea față de valorile deja asimilate și să privești cu alți ochi însăși cosmologia și filosofia ca trepte în evoluția rațiunii noastre spre explicații ultime ale existenței.
E un cerc vicios căutarea noastră: cu cât ne îndepărtăm mai mult de Dumnezeu (concentrându-ne atenția pe fapte, fenomene, experimente etc.) cu atât îl regăsim din ce în ce mai mult, ne apropiem de El, dacă căutarea noastră nu își suprimă scopul inițial și nu "se blochează" în evenimente științifice singulare și dacă acea căutare exprimă, totuși, nevoia imperioasă a sufletului nostru de a găsi o UNICĂ CERTITUDINE.

Cunoașterea lui Dumnezeu nu ni se oferă ca un set de cunoștințe probate, verificate și supuse spre asimilare necondiționată. E voința noastră liberă în joc. Acea de a accepta ori nu...
Faptele științifice ni se impun automat: odată ce au fost demonstrate urmează a fi acceptate că vrei - că nu vrei.
Credința exclude obligativitatea. Accepți să crezi doar dacă vrei. Credința este subiectivă, depinde implacabil de individ și nu există "rețete" generale de acceptare. Cu obiectivitatea existenței lui Dumnezeu ne vom confrunta "după". Și atunci va fi știință. Și vom ști sigur că Dumnezeu există, nu va mai trebui să credem, adică să alegem să credem că El există sau nu. Atunci ni se va impune Adevărul că vrem - că nu vrem. Credința este dată doar omului. Îngerii și sfinții nu cred că există Dumnezeu. Ei știu sigur că există. Știința lor este puternic ancorată în fapte probate științific dincolo de experierea celorlalți. Fiindcă este o știință întemeiată pe credință. Pentru ei există cauzalități între evenimente și armonie în univers, capabili să o perceapă dincolo de realitatea contingentă.

Pe scurt, crezi și vei ști. În nici un caz, știi și vei crede. Fiindcă, cred eu, că suntem de acord amândoi că nu vom putea ști totul (oricât de evoluată științific și tehnologic va fi umanitatea) ca să avem la îndemână argumente raționale indestructibile să ne facă să trecem la a crede. De aceea, avem harul lui Dumnezeu la dispoziție care prin credință ne dezvăluie și știința de care avem nevoie. Deci, să credem și vom ști. Altfel, căutând doar să știm ne vom pierde pe cale printre atâtea "fapte știute", oricât de multe și necesare ar fi, dar niciodată suficiente pentru a crede.

Nici eu nu am cautat ateismul.
Dar cu timpul, incet, incet, fara sa vreau asta, am ajuns la aceasta concluzie.
Tu ai plecat de la ateism si ai ajuns la credinta.
Eu am mers pe aceeasi directie, dar ... in sens opus ...

Nu ti se pare ca e totusi cam putin?
Poti sa-i spui unui ateu: frate, toate teoriile tale, toate gandurile tale, toate cercetarile si descoperirile pe care le-ai studiat, toate dovezile pe care iti bazezi convingerile, sunt false, trebuie sa steargi totul cu buretele si sa creazi in Dumnezeu?
Dar el o sa te intrebe:
Bine, bine! Dar eu am masa plina de dovezi care ma duc intr-o anumita directie, iar tu vii si-mi spui ca nimic nu este real.
Poate vin dupa tine, dar trebuie sa ma convingi.
Si tu ce faci? Ii arunci cel mai convingator argument pe care il cunosti: "trebuie sa crezi"
Nu ti se pare putin?

Deși nu mi te-ai adresat, fie-mi permise două întrebări:
1. Ai putea să redai ceea ce te-a determinat să mergi "pe aceeasi directie, dar ... in sens opus ...", să ajungi de la credință la ateism, dacă am înțeles bine?
2. Ai fost creștin?

Cel mai simplu,dupa parerea mea:Roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute sa-L gasesti!

Trebuie sa fii sincer insa,ceva de genul:Doamne,eu sint aproape sigur ca nu o sa te gasesc,pentru ca nu existi...dar daca chiar existi,ajuta-ma sa te gasesc si sa te cunosc!

Si mai bine si mai rapid ar fi daca chiar ai fi intr-o nevoie,suferinta....

PS.daca L-ai ruga si intr-o biserica,in fata icoanei...mmmmm...ai intra deja pe tarimul minunilor....smerite!

Poate fi, într-adevăr, cam puțin din perspectiva unor dovezi irefutabile care țin de "toate teoriile tale, toate gandurile tale, toate cercetarile si descoperirile pe care le-ai studiat, toate dovezile pe care iti bazezi convingerile, sunt false, trebuie sa steargi totul cu buretele si sa creazi in Dumnezeu".

Eu tocmai asta spun: tot ce am asimilat pe calea științei trebuie reconsiderat pornind de la o altă axiomă: credința în Dumnezeu.
Eu nu cred că "masa plina de dovezi" te duc necondiționat spre negarea existenței lui Dumnezeu. Și nu am negat că "nimic nu este real" din ceea ce crezi. Poate fi totul cât se poate de real. Adevărul sau falsitatea convingerilor noastre țin până la urmă de reacția afectivă și valorizatoare pe care o avem la cunoștințele pe care le deținem.

"trebuie sa crezi" nu este un argument. Acel "trebuie" ne spune că este vorba de o judecată imperativă. Și vine tot din credință. Și cred că da: trebuie să crezi, dacă vrei să știi. Dacă mi se pare puțin? E foarte dificil să admiți (vorbesc de mine) că ești un nimic și miile de pagini citite și toate informațiile pe care le deții sunt zero și nu reprezinți nimic mai mult nici măcar față de cel din urmă ticălos. Să admit că sunt un zero barat în raport cu oricine? Să admit că o băbuță oarecare și de aiurea care se închină în biserică este deasupra mea? E foarte greu de admis asta! Sunt pe deplin de acord cu tine că acel "trebuie să crezi" e foarte puțin și nu se supune rigorilor noastre cognitive și etice.

E foarte puțin să "trebuie să crezi"! Și e foarte mult să poți să o faci.

Scuza-ma, nu vreau sa para a jignire ...
Dar de ce sa nu il rog pe Budha, pe Zamolxe, Zeus, sau oricare alta zeitate?

1. Asa cum am mai spus, nu am cautat nimic in mod special. Oricum am mai vorbit despre asta pe forum.
Pur si simplu, la un moment dat mi-am dat seama ca merg in sens invers.
Si atunci am inceput sa "studiez" (pun in ghilimele ca nu am studiat nimic, doar am citit ce au studiat altii).
Si incet, incet, repet, fara sa vreau sa ajung la ateism, din contra chiar, am inceput sa mi se contureze alte concluzii decat cele de la inceput.
2. Nu ma consider ateu, ci doar necredincios. Da, m-am nascut crestin, in familie crestin ortodoxa, am fost botezat la ortodocsi si inca ma simt crestin, ca apartenenta religioasa.

Ei, acum, nu te învârti într-un cerc vicios.
Poți admite că dacă există Dumnezeu, El este unic și prin rugăciune și dorința sinceră de a-L găsi, Îl vei cunoaște. Și dacă vrei o părere sinceră: vei ajunge într-o bună zi și acolo. Să nu crezi că vreau să fac pe profetul și marele cunoscător, nu vreau să te supăr, îți doresc doresc doar ce-i mai bun pentru tine și din punctul meu de vedere, aceasta cred.

OK, ce am spus și mai sus, dacă ești sincer cu ceea ce cauți (și eu am toate motivele să cred că ești), vei găsi.

Ai si tu dreptate.
Dar eu ma duc in varf de munte, iau o piatra si piatra aceea imi spune ca nu exista Dumnezeu.
Sper ca ai inteles ce vreau sa spun, nu vreau sa zica cineva ca vorbesc cu pietrele ;)

Pentru un crestin intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezinta deplina revelatie a divinitatii, prin aceasta ma incredintez de exitstenta reala a lui Dumnezeu. Persoanele amintite de tine raman in sfera umanitatii- Budha- sau raman total transcendente fara sa se coboare prin intrupare la nivelul si posibilitatea omului de intelegere.

De ce n-aș admite teoria lui Isaac Newton și l-aș crede pe Stephen Hawking?
Ideile lui sunt expresia unui mod de gândire răspândit printre unii oameni de știință. Nu văd nimic revoluționar în asta.
Problemele lui sunt de altă natură decât cele științifice.

Ce imi spune ca acesta este un cerc vicios si cum aflu care calea de a iesi din cerc?

Scuza-ma, dar pentru un ateu o astfel de explicatie este absolut fara consistenta.
Dara eram in alt punct al pamantului, mi se spunea acelasi lucru, doar ca inversau numele.

trebuie !
 

trebuie sa tratam cu multa intelegere si condescendenta, contorsionarile cogitative ale acestui frate al nostru grav lovit de boala !
Dincolo de statura lui stiintifica, laudabila dealtfel si apreciabila, el este un om lovit de boala si infirmitate, aceste suferinte generand, pe plan psihologic si psihanalitic o revolta la adresa lui Dumnezeu, transpusa sau ascunsa, deghizata, sub forma unor sentinte cosmologice si cosmogonice,din domeniul sau de activitate !

se stia ,dealtfel si fara el,ca universul sufera doua procese,ce se poat derula la infinit : expansiunea initiala a big-bangului,si apoi contractia, deci recaderea,datorita gravitatiei in punctul original infinitezimal,care determina o noua ecplozie, si expandare, cand ajunge la masa critica !
si asa pe firul acestui proces cosmologic,putem aserta ideea ca inainte de acest univers au mai fost miliarde de universuri,si dupa noi vor mai fi miliarde de umiversuri cu tot ansamblul lor de stele si galaxii !
Ori ,asta se poate produce in timpuri infinite, care nu pot fi intelese sau concepute numeric de mintea mumana, si poate nici de cea electronica !

insa nu putem sa fim uimiti de grandoarea acestui spectacol cosmogonic,si de infinitatea de universuri care au putut sa exista in trecut si care vor exista in viitor ! Si totul la o scara infinita, pe care mintea umana nu o poate cuprinde !

aici intervine, necesitatea existentei unei minti divine, a unei constiinte plenare, holistice,care controleaza constient tot acest proces al evolutiei universului pana la om !

Nu se putea ca dintr-o forma inferioara,precum materia sa se nasca o forma superioara,numai prin hazardul pur,constiinta umana,daca nu exista in prealabil o constiinta ordonatoare superioara,care sa aranjeze in prealabil lucrurile !
Deci logica cea mai elementara, ne constrange sa afirmam sus si tare existenta unui principiu prim al materiei, o constiinta ordonatoare,adica DUMNEZEU !

salut,dumitru73
 

si daca piatra spune ca exista dumnezeu???
indiferent de parerile si credintele noastre,puterea care a creat universul isi duce la indeplinire planul sau.personal,as fi fericit daca aceasta putere mi-ar fi toiagul de zi cu zi.
eu-cred ca exista dumnezeu
tu-crezi ca nu exista dumnezeu;deci:DOUA CREDINTE,fiecare cu rasplata ei.
IMPORTANT:fiecare sa-si aleaga singur credinta

Vrei sa spui ca Dumnezeu a lasat in acea piatra dovada existentei sale dar a facut-o sa arate exect pe dos?

salut,dumitru73
 

daca eu cred ca exista dumnezeu,piatra imi spune acelasi lucru
daca tu crezi ca nu exista dumnezeu,piatra iti spune acelasi lucru
daca dorim cu ardoare sa descoperim adevarul despre univers,atunci lucrurile necesare noua le vom afla.
olarul da socoteala lutului?

NU, Dumnezeu, daca exista, nu putea sa lase doua mesaje diametral opuse.
Nu putea sa puna argumentul inexistentei sale acolo unde stia bine ca o sa caut, stiind ca asta imi va starni curiozitatea.
Si in loc sa sa imi scoata in cale argumentele Sale, El pune acolo unde urmeaza sa cercetez, tot argumente ale inexistentei Sale?
Este ilogic ...

salut,dumitru73
 

dumitru,sa consideram ca d-l hawking are dreptate.CINE A CREAT UNIVERSUL???
de ce nu da un raspuns plauzibil in acest sens?
adevarul,este o oglinda sparta,un puzzle,depinde de noi daca strangem toate cioburile,daca stim unde sa cautam sau daca ne place ce gasim.
daca nu exista dumnezeu, suntem mai buni,mai onesti,mai rabdatori,s.a.m.d.,se schimba viata in bine???

Daca faci un studiu comparativ al religiilor lumii vei constata ca divinitatea nu este aceeasi. Cerceteaza si vei constata ca in nicio religie divinitatea nu se intrupeaza. Foarte multi contestatari ai divinitatii pierd din vedere multe lucruri in lipsa unei sociologii, fenomenologii si istorii a religiilor lumii.

salut,radu32
 

da radu,subscriu explicatiilor tale

si daca spun:DUMNEZEU ESTE STIINTA PURA,gresesc?
dpmdv nu cred ca stiinta poate sa infirme existenta lui dumnezeu

Faptul ca e infirm nu demonstreaza rautatea lui sau pedeapsa divina.Un copil care moare de foame in Africa e un pacatos si un eretic?Cineva nascut infirm e un criminal?Daca ar fi real ce spui tu, mafiotii, membrii Mafiei ar fii toti schimonositi si in carucioare.

Aedion
 

Recent am participat la o prezentare a unui Dr. Pathologist. Stiam titlul prezentarii: AEDION. Dar nu ne daduse alte detalii, deci eram toti curiosi oare despre ce va vorbii Dr. in prezentare sa.
Cand a inceput prezentarea cu titul AEDION, a spus ca dupa prezentare vom intelege ce inseamna titlu. Prezentarea era o revizie globala despre ce ar fii mai bine sa se testeze in laborator pentru a ajuta la diagnoza de Diabet: sa fie hemoglobina A1c, test de toleranta la glucoza ( GTT) , sau amindoua??????
Aparent , pana in momentul actual nu exista nimic definitiv in a aprecia ce este mai bun pentru a ajuta in testele pentru Diabet, fiecare are avantaje si dezavantaje.
Motiv pentru care titlul prezentarii a fost ales AEDION= NO IDEA ( nici o idee).

Cu privire la cercetatorul Stephen Hawking, dupa ani de zile de studii sa afle cat mai mult despre Univers, a ajuns si el la concluzia ca TOT CE STIE A DEVENIT AEDION= NO IDEA
Dar pentru ca este o figura cu renume si trebuie sa faca raportul la cercetarile lui ( ca doar nu degeaba primeste Grants de la Guvern bilioane de dolari) a venit si el cu povesti aiurea, care daca citesti bine aia inseamna: AEDION