Nu putem decat sa ne bucuram ca esti orodox. Dar a fi ortodox inseamna nu numai sa fii botezat, ci mai inseamna multe alte lucruri, printre care si sa ai cunoastere. Vazand ca ai probleme de intelegere a ceea ce inseamna ortodoxia, iti recomand, ca in paralel cu intrebarile pe care le pui aici pe forum, sa faci si tu un mic efort si sa te documentezi. In acest sens iti recomand cartea Pr. Dumitru Staniloae "Ascetica si Mistica":
http://www.scribd.com/doc/2160267/Pr...ica-si-Mistica
Aceasta carte iti va raspunde f bine la multele tale intrebari.
Nu trebuie sa iei nimic drept bun fara a cerceta, dar cerceteaza macar acolo unde poti gasi raspunsul adevarat. Cand Pr. Staniloae face o afirmatie, o face documentat; el explica si de ce alte pareri sunt eronate.
Spor la citit.

Par Staniloaie explica superior, frumos, elocvent, filozofic si foarte profund dar tot din perspectiva "crede, taci din gura si nu cerceta"
Alta carte mai ai? care poate explica tineretului rebel mai pe inteles si cu trimiteri la dovezi istorice documentate? Doar stii si tu ca asta vor tinerii!

Ma gandeam ce inseamna ID-ul dv, dle Erethorn: "eret" vine cumva de la eretic? Ca "horn" stiu ce inseamna.

Nu ai ghicit, Andrei. Poti cerceta, caci Pr. staniloae iti da si bibliografia si te poti duce la toate sursele folosite in scrierea lucrarii asa cum face orice autor serios. Poate ca noi nu suntem prea seriosi si in loc sa cercetam, ramanem la parerile noastre preconcepute si lipsite de orice baza, respingand in rest totul.

Sa stii ca nici in primele secole ortodoxul nu a priceput mai mult si atunci a venit Duhul Sfant si l-a invatat din Intelepciunea Dumnezeiasca. Crezi ca poate cineva s se ridice peste aceasta Intelepciune Dumnezeiasca? Unii cred totusi ca da... Pe acestia nu avem cum sa-i ajutam.

ce este rau in a dori sa citesti textele originale? nu ti-ai dori sa stii cu exactitate spusele lui Isus sau orice virgula schimbata in biblia citita de tine (retine este o traducere a unei traduceri a unei copii a unei traduceri etc) te-ar da peste cap?

ca tot veni vorba de textele originale, un banc (auzit de la un italian):

inaintea tiparului un calugar franciscan fu pus sa copieze cartile sfinte ale unei manastiri. se apuca acesta sa copieze. dupa vreo luna de copiat vine acesta la staret si-i spune:
- sfintia ta, eu vad ca ceea ce copiez eu sunt niste copii la randul lor, iar daca este strecurata vreo greseala as perpetua greseala. unde sunt originalele, cred ca ar fi mult mai bine sa copiez direct de pe originale?
staretul zise:
-mare dreptate ai, hai sa mai facem o serie de copii dupa scrierile originale. originalele sunt in turnul din sudul manastirii.
se duse calugarul in turn si incepu sa copieze dupa originale
dupa cateva zile ceilalti ii observara lipsa si se dusera dupa el. calugarul nu mai venise la masa de 2 zile. in turn, il gasira pe calugar, livid la fata, cu ochii pierduti, repetand intr-una:
"era il voto di carita, non di castita"

Parintele Calistrat Chifan zicea ca "duhul si puterea lui Ilie" la Sfantul Ioan Botezatorul inseamna ca a venit cu acelasi fel de vietuire ascetica precum Sfantul Ilie (duhul lui Ilie,precum zici de cineva ca e in duhul Sfintilor Parinti) si ce mai zicea pe acolo parintele Calistrat ca nu mai tin minte exact.

Despre reincarnare
 

Va sugerez sa cititi articolul de pe acesteasta pagina: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...mari-inselari/

Va redau mai jos cateva paragrafe:

"(...) Pentru creştinul ortodox de astăzi, care este ispitit de această idee sau care îşi pune întrebări în legătură cu presupusele „dovezi” ale ei, este poate de ajuns să cugetăm asupra a trei învăţături creştine fundamentale care resping definitiv însăşi posibilitatea reîncarnării.

1. Învierea trupului. Hristos a înviat din morţi în acelaşi trup care murise cu moartea tuturor oamenilor şi s-a făcut pârga tuturor oamenilor, ale căror trupuri vor fi şi ele înviate în Ziua de Apoi şi se vor uni iarăşi cu sufletele lor pentru a trăi veşnic în Rai sau în iad, după dreapta judecată a lui Dum*nezeu făcută faptelor lor de pe pământ. Acest trup înviat, asemenea trupului lui Hristos, se va deosebi de trupurile noastre pământeşti, fiind mai subţire şi mai asemănător firii îngereşti, altminteri neputând locui în Împărăţia Cerurilor, unde nu este moarte, nici stricăciune; dar va fi tot acelaşi trup, restaurat şi pregătit pentru viaţa veşnică în chip minunat de Dumnezeu, precum a văzut Iezechiel în arătarea „oaselor uscate” (Iezechiel 37, 1-14). În ceruri, cei mântuiţi se vor recunoaşte unii pe alţii. Astfel, trupul este o parte ce nu poate fi neglijată a per*soanei integrale care va trăi veşnic, iar ideea mai multor tru*puri aparţinând aceleiaşi persoane neagă însăşi firea împărăţiei Cerurilor, pregătită de Dumnezeu pentru cei care îl iubesc.

2. Răscumpărarea noastră de Iisus Hristos. Dumnezeu S-a întrupat şi prin viaţa, patimile şi moartea Sa de pe Cruce ne-a răscumpărat de sub stăpânirea păcatului şi a morţii. Prin Biserica Lui, noi suntem mântuiţi şi pregătiţi pentru împără*ţia Cerurilor, fără a trebui să plătim vreo „penalizare” pentru fărădelegile noastre din trecut. Însă conform ideii de reîncar*nare, dacă omul este „mântuit” cumva, aceasta nu se petrece decât după multe „vieţi” în care a ispăşit urmările păcatelor lui. Acesta este legalismul rece şi uscat al religiilor păgâne, care a fost cu desăvârşire desfiinţat de jertfa de pe Cruce a lui Hristos; tâlharul din dreapta Sa a primit mântuirea într-o cli*pă, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, „karma rea” a fărăde*legilor sale fiind ştearsă de harul lui Dumnezeu.

3. Judecata. “Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27). Viaţa omenească este o perioadă de încercare unică, precisă, după care nu mai există „încă o şansă“, ci numai judecata lui Dumnezeu (care este atât dreaptă, cât şi milostivă) făcută omului după starea în care se găseşte sufletul lui la sfârşitul vieţii.

În aceste trei învăţături revelaţia creştină este foarte precisă şi clară, în comparaţie cu religiile păgâne care nu cred nici în înviere, nici în mântuire şi nici nu au o învăţătură limpede cu privire la judecata şi viaţa viitoare. Singurul răspuns pentru toate presupusele experienţe sau amintiri ale „vieţilor an*terioare” este tocmai învăţătura lămurită a creştinismului despre viaţa omenească şi relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii.

(Ieromonah Serafim Rose, “Sufletul dupa moarte”, Editura Sophia, 2007)"

Daca in reincarnare se vede "o alta sansa" atunci reincarnarea trebuie combatuta ca fiind o invatatura gresita.

Perspectiva unor "alte sanse" submineaza perceptia crizei si insecuritatii in care se afla, de fapt, sufletul.

Submineaza "rugaciunea neincetata".

Budismul nu vede in reincarnare "alte sanse" ci o stare conditionata ( inrobita), o condamnare la suferinta perpetua - fara putinta de alegere.

Reincarnarea este perceputa ca un esec spiritual.

Alegoric: "Ti se porunceste sa te nasti doar pentru a suferi si muri, fara oprire"

Reincarnarea este o stare mizera extrem de periculoasa, pentru ca mici imperfectiuni ne pot arunca in stari de suferinta inconceptibile, pentru perioade de timp incalculabile.

Existenta efemera umana este privita ca o oportunitate extraordinara, o usita de scapare deschisa pentru foarte putin timp.

De regula, o a doua sansa de trup uman este extrem de mica, tinde catre zero.


Iadurile budiste sunt descrise cu multa acuratete.

Circulatia in samsara este asemanata cu drumul pe verticala pe care il face o galeata plina cu apa din fantana - foarte greu este trasa in sus de disciplina spirituala, dar coboara vertiginos in jos la cele mai mici greseli.

Deci samsara nu este privita ca oportunitate pentru corectii ulterioare, posibilitatea examenelor de restanta, ci efectiv un taram aflat in puterea Mortii care sfarteca fiecare trup fara incetare.

Orice faptura circumstantiala - este irepetabila - se naste o data si moare o data. In samsara se pierde identitatea circumstantiala asumata intre o nastere si o moarte. Memoria fapturilor este slaba, de scurta durata.

Gasirea identitatii in Adevar este singura posibilitate ca acest cosmar numit samsara sa inceteze.

Aceasta este viziunea dihotomica de baza.

Insa, din perspectiva mai profunda, de fapt, samsara nu este separata de nirvana, pamantul nu este despartit de cer, iadul de rai - ci toate, fundamental au aceeasi natura si sunt perfecte.

Samsara este, de fapt, imperfectiunea din noi insine care se arata in afara.

Este o invatatura mizera si extrem de periculoasa. Corect.

Respingerea unei perspective ontologice perceputa a fi diferita de cea asumata anterior (prin credinta, rationamente si experienta launtrica), poate fi pe deplin justificata din punct de vedere spiritual.

Cand perspectiva care a fost validata anterior este deja productiva (adica genereaza efecte spirituale sensibile), insertia unor alte repere bazale poate inhiba energia spirituala degajata de semantica configuratiei de simboluri internalizate.

Ceea ce conteaza, de fapt, este actualizarea virtutilor din abstract in concretul de zi cu zi. Aceasta este ceea ce legitimeaza, de fapt, o anumita perspectiva.

Iar perspectiva depinde de la persoana la persoana.

Dalian,
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

amice, Biblia te contrazice cu reincarnarea. Uite ce spune:
"Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata" (Evrei 9:27). Cum poate o persoana sa moara de mai multe ori, dupa mai multe reincarnari, cand Biblia spune altceva?

Reincarnarea e o teorie tampita. Punct.

Depinde de ce se intelege prin om/persoana.

Daca prin "persoana" se intelege continuumul temporar dintre o nastere si o moarte - atunci acea "persoana" este irepetabila - si din perspectiva reincarnarii.

Continuum temporar - trupul este temporar si in permanenta schimbare - persoana are la baza o identitate circumstantiala - imputata pe un trup circumstantial in relatie cu un mediu tranzitoriu.

Se naste o data si moare o data. Ceea ce trece in viata urmatoare nu mai este "persoana" respectiva, ci o "alta persoana", care si aceasta se naste o data si moare o data.

Fiecare "persoana de tranzitie" este irepetabila / trupul acesteia este irepetabil - este judecata o singura data la moartea sa - pentru care se stabileste urmatoarea destinatie.

Ce trece in umatoarea viata? Eul cel mai subtil - intr-un mediu care se hotareste la Judecata - cu pacatele si virtutile sale care-l urmaresc ca o umbra, cu pornirile sale pacatoase si/sau virtuoase.

Mediul in care renaste poate fi unul favorabil apropierii de Dumnezeu (dragoste, educatie,..) sau unul de iad, nastere direct in suferinta, poate de un numar nesfarsit de ori...

Prima data am auzit de teoria asta la...carciuma. Ma intalnisem cu un cunoscut, care mi-a marturisit ca ii e sete si m-a invitat la o terasa. Cum nu-mi place sa dezapoantez oamenii, mai ales cand imi vor binele cu portofelul in mana, m-am dus "sa bem un sprit" dupa cum a formulat.
Dar, dupa un sprit a mai venit un sprit. Pe urma inca unul. Am ajuns la discutii de adanca filosofie. Omul mi-a marturisit ca, daca bea un pahar, se simte altfel. Alt om. Pe de alta parte, orice om are dreptul la un pahar. Ei bine, omul acela nou, care se transforma din omul ce vechi in urma unui pahar, are si el, ca orice om, dreptul la un pahar.

Dupa ce i-am marturisit ca sunt cucerit de teoria lui, care va revolutiona, cu adevarat, fenomenologia, l-am lasat acolo sa se brahmaputreze in continuare. Si sa plateasca nota.

Dragomir, ce sa intelegem din postarea ta?

Ca asa este corect sa ne purtam cu cineva caruia nu-i impartasim convingerile?

Teoria transformarii intr-o alta persoana se gaseste in fiecare,indiferent de convingerile religioase.
Fiecare om devine o alta persoana in fata unui pahar sau a mai multora :)
Dar despre asta era vb?

Ar fi bine daca renuntarea la conceptul incoerent de reincarnare te-ar inhiba si pe matalutza de la scris prostioare caci daca tu ai impresia ca perspectiva ta actuala este productiva, te inseli amarnic.

Cand nu exista nicio o sansa sa-l aduci la o gandire coerenta, adica e imbatat cu substante sau idei fara substanta, fara doar si poate.

Stabilirea coerentei/incoerentei, in mod firesc, ar trebui sa fie rezultatul unei analize obiective si argumentari rationale - prin observarea realitatii inconjuratoare.

Teoria reincarnarii explica rational diversitatea de situatii, tendintele din fiecare individ, continuitatea cauza-efect pentru fiecare persoana/faptura - intr-un mod coerent.

Teoria aparitiei sufletului in momentul conceptiei este incoerenta din mai multe puncte de vedere:
-discontinuitatea ontologica - aparitia din nimic si indestructibilitatea ulterioara;
-inegalitatea sanselor: - unii se nasc inzestrati, altii handicapati - unii se nasc inconjurati de dragoste, altii in medii ostile, murind la scurt timp dupa ce s-au nascut - unii au acces la educatie (etica) altii sunt indoctrinati negativ de cand incep sa articuleze primele cuvinte...
-doar omul isi revendica proprietatea unui suflet, cand vedem foarte bine ca orice faptura este simtitoare, se teme si se bucura in felul ei...

Este ridicol a combate teoria reincarnarii doar cu argumentul ridicolului.

După mintea umană, de acord (poate).
Da' atunci ce rost a mai avut jertfa Mântuitorului? Întruparea Sa?

Serios?
Hai sa vedem care sunt explicatiile si sa vedem cat de rationale sunt.

Teoria aparitiei sufletului in momentul conceptiei este incoerenta din mai multe puncte de vedere:

Mai trebuie sa demonstrezi ca exista "continuitate ontologica" ca lege obligatorie si universala.

Nu ai de unde sa stii daca aspectele exterioare nu sunt compensate cu altele interioare.
Si ceea ce la unii poate parea un avantaj evident ar putea fi insotit de handicapuri la nivele mult mai importante.

Suflet intelegator si nemuritor.

sigur, sunt multe altele.

vezi cum te ratacesti daca nu cunosti scripturile, sau mai bine spus, daca nu le intelegi si vezi asemanari acolo unde nu exista! Pai tot Biblia rezolva problema reincarnarii Uite aici:
"Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi" (Luca 16: 19-31).
Cum se face ca nici Lazar si nici bogatul nu s-au reincarnat? Sa zicem ca pentru Lazar nu mai era necesara reincarnarea pentru ca se afla intr-un loc de vesnica fericire, dar bogatul care se afla intr-un loc de chin, DE CE nu s-a reincarnat ca sa scape de acele chinuri? Uite ca nu a putut pentru ca reincarnarea nu exista, decat in mintea ta si altor ca tine

Nici reincarnarea, nici perspectiva crestina nu sunt demonstrabile.

Exista posibilitatea ca niciuna, de fapt, sa nu fie valida.

Ceea ce am afirmat este faptul ca teoria reincarnarii ofera explicatii rationale la diversitatea de situatii, prin prisma legii cauza-efect.

Continuitatea ontologica este doar o ipoteza, insa o ipoteza mai solida decat cea a discontinuitatii - pentru ca tot ceea ce observam direct rezulta pe baza unei continuitati in fluxul transformarii.

Ipoteza discontinuitatii este una slaba care nu are nicio relatie cu realitatea inconjuratoare.

Nasterea unui suflet din nimic la interactiunea dintre doua celule, care, ulterior colapsului celular ramane indestructibil o eternitate.

--------

Compensarea - ca argument care ar justifica egalitatea de sanse a oamenilor in fata sortii - este o supozitie care frizeaza bunul simt.

Dar daca aceasta te ajuta pe tine sa-ti aliniezi rational propria perspectiva, go for it.

-------

Ce veste trista ne dai ! :):78:

Din perspectiva budista, reincarnarea nu este o optiune.

Sufletul este fortat sa se nasca intr-un trup care se degradeaza fortat si obligat sa moara - fara sa aiba nicio putere de a alege contrariul in privinta acestor trei aspecte.

"Reincarnarea" nu inseamna doar imbracarea unui trup de "carne", asa cum il percepem in prezent - ci orice forma - oricat de eterata sau luminoasa, dar care este epuizabila, este schimbatoare.


In budism nu este uzitat termenul corespondent de "re-" in "carne" ci unul care tradus inseamna "constiinta in flux" - "citta santana".

Deci, in budism se spune asa: bogatul s-a reincarnat in iad ( adica a lasat vechile agregate pamantesti si a luat alte agregate care ard ) - constiinta bogatului a intrat in agregate care ard.

Deci "carnurile" sunt de multe feluri...neinchipuit de multe.

Pentru a sublinia ca, de fapt, nu stim nimic.

Ca umblam doar in credinta.

Adevarul a prins forma, s-a aratat ca fenomen compus, Cel Necompus - pentru ca noi sa-L urmam si in cele din urma sa-L descoperim asa cum este din eternitate.

Doar aceasta recunostere fundamentala ne poate trezi din betia formelor, doar Adevarul ne poate elibera.

Aceasta este misiunea Adevarului, functia Sa.

Ca toti cei prinsi in ghearele mortii fara-de-sfarsit sa fie eliberati.

Vorbeşti prostii. Îţi pierzi timpul.

Dacă reîncarnarea ar fi chiar şi 1% adevărată, Dumnezeu nu ar exista. Ori asta e imposibil. De ce nu ar exista? Fiindcă ar fi demiurg, nu ar fi capabil să creeze decât un anumit număr de suflete, care se tot reîncarnează. Sau creează mai multe suflete, care se tot reîncarnează până merg în "rai"(?) Adică toată omenirea e condamnată să mergă în cer, cu Dumnezeu. Serios?
Biblia ar spune minciuni, că există un iad, pregătit pentru demoni şi cei care le slujesc lor. Ori şi asta e imposibil, Biblia nu minte. De ce ar minţi? E cea mai înaltă formă de iubire cunoscută vreodată umanităţii. Maximul capacităţii umane. De mai mult, nici nu are nevoie nimeni, decât de iubire din Noul Testament, aplicată.

Perspectiva creştină, spui că nu e demonstrabilă? Ba da e. Hristos, a fost înainte de orice, o persoană istorică. La fel ca Napoleon. Dacă spui că Hristos nu e existat, fiindcă nu l-ai văzut, e ca şi cum spui că Napoleon sau oricine din istorie, nu a existat fiindcă nu l-ai văzut. Deci ce spui tu, cade. E o abrambureală.

Din reîncarnarea budistă, s-au inspirat şi ereticii Origen şi Augustin, pentru predestinaţie şi apocatastază (mântuirea dracilor).
Da, reîncarnarea este o ipoteză, şi spun mai mult, o minciună. La fel ca predestinaţia. Da, acestea nu sunt demonstrabile, dar Ortodoxia, e demonstrabilă, până în cel mai mic amănunt.
Continuitatea ontologică de care spui, Florine, e o ipoteză. Care desigur, contrazice Biblie, creştinismul, Ortodoxia, pot afirma, în cinstea demonstrabilităţii ortodoxiei, că acea continuitate a sufletelor, nu e doar slabă, dar e o minciună.

Ba mai mult spun, budismul e o minciună.
E o invenţie a unor copii melancolici. Şi graşi. Ca buddha. Care se stresau atunci când nu erau băgaţi în seamă şi ajungeau să ucidă comunităţi întregi de oameni. Ca buddha.

Naşterea unui suflet, are loc înainte de interacţiunea dintre cele două celule, Florine. E din mintea şi prezenţa infinită a lui Dumnezeu, pretutindeni. Dacă omul nu cădea, în Rai, ci biruia ispita, şi se îndumnezeia, omenirea îndumnezeită din Rai, se înmulţea, fără interacţiunea nici unei celule, fiindcă nu exista moarte, ci doar prin dorinţa şi cererea către Dumnezeu, venea copilul, creat pentru părinţii ce îl doreau. Altele erau dimensiunile. Trupul, materia, celulele, nu ar mai fi fost cum sunt acum. Dar vom ajunge şi acolo, după Judecată.

Iar soartă şi destin nu există. Dacă ar exista destin şi soartă, din nou, Dumnezeu nu ar exista, sau ar fi un demiurg, care le-a "programat" pe toate de la început şi apoi a plecat în vacanţă. Ce prostie. La fel ca predestinaţia. Eşti predestinat la Rai. Eşti condamnat la Rai. Sau la iad. Deci Biblie când spune: "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu", e o prostie, nu? Păi nu, nu e prostie. Predestinaţia ar însemna că Dumnezeu vrea ca noi să ne ucidem unii pe alţii, Hitler şi alţii să ucidă oameni. Libertatea de alegere a ficăruia nu ar mai exista. Liberul albitru nici atât. Înseamnă că Dumnezeu a vrut ca Adam să muşte din măr şi să cadă din Rai. A vrut ca lucifer şi demonii să cadă şi ei. Şi nemuritori fiind, a vrut Domnul ca ei să rămână în împietrirea inimii lor. Adică o prostie senilă.

Predestinaţia e un mod ieftin al demonilor de a-l acuza pe Dumnezeu că e vinovat pentru împietrirea inimii lor. :)
La fel reîncarnarea sau alte prostii de minte goală...

"Vulpea când nu poate ajunge la şuncă, zice că-i stricată" spune proverbul românesc. :)

Ei multe de zic... în principiu, asta-i esenţa. Puţină logică de bun simţ şi nu vă mai pierdeţi atâta timpul cu dulcegării ieftine şi cu e-uri, în gândire... :)

Iertare...

Igor, sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece vorbele fiecaruia dintre noi.

Pentru ca fiecare cuvant pe care-l rostim va atarna greu in balanta Judecatii.

Mai ales, sa fim atenti cum vorbim despre altii, pentru ca avand impresia ca suntem cu dreptatea pe varful limbii, sa nu ne osandim de fapt.

Daca crestinismul nu accepta reincarnarea declaram ca nici crestinismul nu-i demonstrabil si valid.
Daca nu reusesti sa-i prostesti, zapaceste-i frate!

Nu sunt sigura ca inteleg cum lucreaza acest concept,dar in fine.
Daca noi nu suntem in stare sa-ti demonstram ca perspectiva crestina este valida,tu cum ne poti valida perspectiva budista a reincarnarii?

Reincarnarea nu face sens in primul rand, deoarece nu suntem constransi sa ajungem toti in Rai,unde este liberul arbitru?
Exista oameni/suflete care cocheteaza pe fata cu diavolul pt ca este alegerea lor si spun ca mai mult I-ar avantaja iadul decat "plictiseala din Rai".
Exista nu numai oameni care nu cred in existenta lui Dumnezeu,dar insasi oameni care stiu ca exista si nu-l aleg pe Dumnezeu ci pe altcineva. Au o cu totul alta alegere.
Dragoste cu forta?De ce ar recurge Dumnezeu la asa ceva?

De ce sa ne incarnam?Nu ne ajunge o viata sa ne mantuim?Sfintii nu s-au pocait intr-o clipa si nu au mai pacatuit?
Cine vrea sa fie langa Dumnezeu,sa mosteneasca Raiul nu are nevoie de 9 vieti.

Ei! Nu înțelegi tu conceptul.

Faptele bune ne ridica in samsara superioara, faptele rele ne coboara in samsara inferioara.

Atmosfera samsarei (samsara superioara - "superioara" pentru ca fiintele care o populeaza au capacitatea sa rationeze) este formata din:
-lumea oamenilor la altitudinea cea mai mica
-nenumarate paradisuri unele cu trupuri de lumina altele si mai sus fara de trupuri

Samsara inferioara "cele de dedesubt" sunt animalele si fiintele aflate in chinuri de diferite intensitati - iaduri 'stratificate'.

Liberul arbitru este ata care ne trage in sus sau in jos.

Cineva care este plin de dragoste fata de oameni si face fapte bune - putem spune ca este ridicat in aer - in samsara superioara - in unul dintre locasurile ei.

A scapa cu totul de samsara este necesar sa intelegem si sa ne unim intreaga fiinta cu Adevarul.



Faptele lor rele ii va trage in jos -in samsara inferioara - la moartea lor. Simplu.


Natura faptelor va decide urmatoarea lor destinatie in samsara.

In sus merg doar cei iubitori si intelegatori.

In sus ne inaltam prin alegerea dragostei, in jos coboram din necunostinta si confuzie.

Toti doresc fericirea, dar cei ce merg in jos ratacesc drumul.

Liberul arbitru nu este fortat.

Noi resimtim consecinta faptelor noastre.


Pentru ca pacatul necunostintei este viu in noi.

Pentru ca suntem in pacat.

Ne curatam de pacat si iesim din samsara - "moartea fara-de-sfarsit".


Depinde cu ce capital spiritual am intrat in aceasta viata ("talanti") si cat de harnici suntem ("in via Tatalui").

Unii s-au nascut aproape sfinti inca din pantecele maicii lor. Plini de Duhul.

Cu un Amin, si "Doamne ajuta!" au atins masa critica de virtuti intr-o clipa si s-au mantuit (au iesit din inchisoarea samsarei).

Aceasta este atitudinea pe care ar trebui sa o avem in fiecare clipa.

Te-ai făcut că ploo la întrebarea mea relativ la rostul întrupării şi jertfei Mântuitorului versus "conceptul reîncarnării".

Sau Hristos e ceva care "nu-i demonstrabil si valid"? :39:

Asta mai si zice ca este ortodox. Citeste acolo cum se bucura Ioan Botezatorul in burta maica-sii, dupa care vine si ne spune ca asa ceva e imposibil. Da e ortodox. :71:

Dragos, ti-am raspuns cateva postari mai sus.


===============

Adevarul a prins forma, s-a aratat ca fenomen compus, Cel Necompus - pentru ca noi sa-L urmam si in cele din urma sa-L descoperim asa cum este din eternitate.

Doar aceasta recunostere fundamentala ne poate trezi din betia formelor, doar Adevarul ne poate elibera.

Aceasta este misiunea Adevarului, functia Sa.

Ca toti cei prinsi in ghearele mortii fara-de-sfarsit sa fie eliberati.
=============


Deci rostul esential al intruparii Celui-Fara-de-Trup este acesta: sa-L recunoastem si prin aceasta exorcizam duhul necunostintei din noi.


Recunoscand Adevarul - samsara nu mai este posibila, nu mai are nicio putere asupra noastra.


Jertfa din iubire este puterea care ne atrage in EL ca sa-L putem recunoaste ca - Dumnezeu fara inceput si sfarsit, Necompus, Atotcunoscator, Atotprezent, Atotpatrunzator, Atotputernic.

Aha, deci noi nu ne mai reîncarnăm. Dăcât păgânii. Cool. :69:

dar cine este acel Adevar de tot pomenesti?

Este unicul Dumnezeu, Atotprezent.

Ii spunem Adevar nu doar pentru faptul ca exista, ci pentru ca doar prin El percepem realitatea asa cum este ea de fapt.

Doar prin El o percepem clar, limpede.

Ceea ce vedem acum in jurul nostru este o realitate deformata "ca prin oglinda, in ghicitura".

Factorul mental care deformeaza perceptia noastra, care afecteaza claritatea ochiului launtric se numeste "ignoranta".

Din cauza necunostintei nu percepem corect nici trupul nostru, nici oamenii care ne inconjoara, nici zambetele, nici florile, nici albastrul cerului... nimic din ce atingem si simtim.

Toate perceptiile noastre sunt poluate clipa de clipa, fara intrerupere, de necunostinta.

Traim cufundati in pacat.

De aceea nici nu-L vedem pe Dumnezeu.

=================

Necunostinta este maica pacatului, este seva pornirilor patimase.

Necunostinta este ca o vrajitoare rea care provoaca o halucinatie, care se joaca cu mintile noastre.

Iar noi luand halucinatia drept adevar ne comportam prosteste.

Aceasta este povestea noastra prezenta.

===============

Tratarea necunostintei incepe cu credinta in Dumnezeu, insa operatia efectiva presupune sa invatam sa percepem corect tot ceea ce ne inconjoara, fiinte si obiecte, propriile noastre ganduri si simtiri.