Subscriu

Ar fi o alegere mai potrivita sa ne traim viata in lume, alaturi de El. Iar casatoria sa fie una care sa respecte regulile care ar conduce la El....de fapt tema discutata..
Calugaria ar trebui aleasa DOAR din dragoste pentru El si nu ca fuga de problemele noastre lumesti. Trebuie mai intai curatare de patimi, de dorinte lumesti si deabia dupa aceea gandit daca aceasta ar fi alegerea voita.

Desart-te de voia ta,fie ca ea este casatoria,sau chiar calugaria.
Nu mai vrea nimic cu alte cuvinte,ci zii: "faca-se voia Ta Doamne. "
"Arata-mi calea care o doresti pentru mine"
Nu ca mine sa se faca ci ca Tine"
Roaga-te,dar nu ca si cum ti s-ar cuveni ceva,sau Dumnezeu ar trebui sa faca in felul in care vezi tu. Roaga-te pentru intreg ansamblu vietii tale,pentru mantuire,si Dumnezeu iti va da ceea ce e mai bun pentru tine,din toate punctele de vedere .

Urmeaza sfatul dat catre feciorele Libanului,din Cantarea cantarilor:
"Nu cauta,nu fugi dupa dragoste,pana ce nu apare ea!"

si eu imi doresc acelasi lucru de mai multi ani
 

Insa sunt sigur ca tine de noroc , de destin chestia asta.
Noi putem fi ceea ce ne dorim ..dar cu siguranta partenerul are optiunile lui .
cand dai peste un om care stie sa iubeasca...totul pare banal...cand nu..totul e in ceata, si nu stii pe ce lume te aflii exact.


alexandru_constantin1981@yahoo.com

Nu exista noroc sau/si destin.
Ti se pare banal un om care iubeste atunci cand tu nu sti sa iubesti si sa apreciezi dragostea.

M-am exprimat gresit.. 'totul pare foare clar foarte normal atunci cand intalnesti omul potrivit .
Am vazut femei care stiu sa isi iubeasca prietenul , sotul insa eu nu am avut parte de asa ceva niciodata desi am oferit totul in relatiile mele.

... atunci incearca sa dai mai putin, caci si in relatiile interumane actioneaza o lege, si anume 2. lege a termodinamicii:
Cand doua corpuri sunt diferit de calde, caldura merge de la cel mai cald la cel mai rece.
Cu alte cuvinte: cel care iubeste mai putin, sau cel putin nu arata ca iubeste, primeste mai mult.

Da draga, is in aceeasi situatie ca si tine. De maritat e usor, dar sa gasesti pe cineva care vrea sa faca lucrurile cum trebuie, cum ce am vazut eu e aproape de imposibil. Si cine sustine sus si tare ca vrea o sotie ortodoxa practicanta, de fapt vrea una doar cu numele, stiu bine ce spun... si da, pot sa generalizez, ca am vazut prea multe cazuri. Incep sa cred ca singurii barbati care vor/au vrut sotii ortodoxe au luat demult drumul manastirii pt ca au vazut ca este imposibil de gasit prima varianta.

M-am saturat, sincer, incep sa cred ca Dumnezeu doarme in cer si ne lasa pe noi aicea sa ne chinuim ca mormolocii. Dragostea din ziua de azi... nu stiu daca poate fi numita dragoste, zici ca-ti ia cineva inima si ti-o bate cu ciocanul de shnitzele pana se face terci.

Vorbe prea mari. Auzi... iubire... unde? Stiu, la Dumnezeu. Dar Dumnezeu te lasa singur in mijlocul furtunii, putem doar sa privim cu jale spre tabor, si in aceeasi balta de suferinta ne scaldam. Parca urci pe coate munti cu culmi imaginate, si nu ai cum sa ajungi vreodata...

Asta e iubirea. Cum zice Sf.Apostol Pavel. Unde la oameni poti gasi asa ceva? Nu e posibil pur si simplu. Sunt intr-o deznadejde teribila, stiu... dar vad realitatea.

Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Dumnezeu nu te lasa singur/ă. Chiar daca nu te casatoresti, nu te lasa singur/ă. DEfapt, nu ai cum sa fi singur/ă cand Il ai pe Hristos cu tine.

Nu prea cred ca Dumnezeu pedepseste si face rau oamenilor. Asta e asa, dam vina pe altcineva, numai noi suntem perfecti. Dumnezeu nu ne vrea raul, asa ca sa nu mai dam cu pietre in El. Sa ne uitam in oglinda cu sinceritate.

perfect. numai daca am avea toti vocatzie de pustnici.

sf parinti spun ca singuratatea e mai rea decat moartea

Singurătatea înseamnă să fii fără Dumnezeu. De aceea e mai rea ca moartea.
Nici căsătoria și nici pustnicia nu sunt fericite în lipsa Lui. Și invers: În ambele poți fi fericit numai dacă ești, întâi de toate, cu El.
În rest, iluzii.

Nu ma refeream sa devi pustnic sau monah/monahie. ci oriunde ai fi, mirean fiind, si in orice situatie te-ai alfa, nu ai fi niciodata singur/ă daca ai avea incredere in Dumnezeu. El nu vine cu forta, ci trebuie primit.

Da. Doar ca nu toti suntem sfinti./

Te imprumuta Dumnezeu cu bani cand ai nevoie, iti da cheile de la masina, iti da un sfat, te primeste in casa cand ai nevoie, iti pune masa, vorbeste cu tine de necazurile tale? Ce faci, pui pe umar o icoana si plangi?

Poate nu toate astea, însă cu siguranță mai mult de atât.

P.S. Nu deznădăjdui, soră. Oricât de importantă ar fi familia (și este), lipsa ei nu înseamnă moarte. E cruce de dus; unii o au pe cea a singurătății, alții o au pe a familiei. Sunt atâția căsătoriți care suferă și ar dori mai degrabă să fi rămas singuri, închipuindu-și că ar fi fost fericiți. De asta spun că fericirea nu ține de a fi sau a nu fi căsătorit, ci de a fi cu Hristos și în singurătate, și în căsnicie.
Iar dacă El pare departe și că nu te ajută și nu te mângâie, caută-L și-L vei găsi sau deschide-i și va intra. Numai să te hotărăști pentru asta și chiar să-L dorești, și vei găsi curând și calea.

Si nici nu ne facem prea mari probleme cu asta.
Altele sunt problemele noastre: bani, masina, prieteni saritori, pantecele, o viata fara griji pe cat se poate.

Exact, asta e inceputul.

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Matei cap. 6

Pai care e scopul Bisericii, nu sa ne faca Sfinti? Ba da. Nu a dat Biserica milioane de Sfinti, stiuti si nestiuti ? Ba da.

Chestia asta ca "nu toti suntem sfinti" este o scuza ptr. a nu ne schimba pe noi.
Nu suntem perfecti, dar trebui sa tindem spre perfectiune.

Dumnezeu nu e mut. Totul este sa Il provocam la dialog. Cuvantul S-a Intrupat, Cel care se comunica.

Rugaciunea este modalitatea prin care comunicam cu Dumnezeu. Si cele scrise de Sf.Parinti, si cele spuse cu cuvintele noastre sunt bune. Ar trebui sa Ii dam Lui toata suferinta noastra, sa Il cheman pe Hristos si sa ne ajute sa iesim la mal. Fara Hristos nu putem face nimic.

Apoi, Dumnezeu nu este implinator de dorinte sau faruitor de destine. Noi stam asa, fara sa facem nimic, fara sa Ii urmam poruncile, si ne da tot ce dorim noi.

Domnul nu iti aduce masina in parcare, dar te poate ajuta sa gasesti un loc de munca. Sunt atatia care au marturisit ca au fost ajutati de Sfini si de Maica Domnului in tot felul de situatii, de la scoala, servici pana la cancer.

Uneori mă gândesc că Îl întristăm pe Dumnezeu cerându-I prea puțin și refuzându-I tocmai darul cel mai mare, inestimabil: Învierea.

E usor de zis, dar e mai dificil decat pare sa alegi... sa urci pe coate culmi imaginate (vb poetului V.Voiculescu... )

Cu toate ca imi vine sa plang cand mi-adic aminte cum a zis Mantuitorul despre apostoli ca ei sunt fratii/familia lui, alegerea definitiva tot nu vine usor.

Alegerile bune nu sunt niciodata usoare, pentru ca noi suntem lasi, lenesi, nu de putine ori ignoranti si nu prea credinciosi in fapte.