|
Citat:
|
ok !
in acesto ocean de pizma, ura si indiferenta care este romania acuma,garnisita cu mult dezinteres si lehamite, mai exista si insule de lucruri bune !
mai oamnei buni,(si ma adresez aici uritorilor faptelor bune ! ),voi nu vedeti ca intr-o lume dominata de stirile de la ora 5, adicatelea de aproapele care vrea,moare de dor sa vada ,nu binele aproapelui sau ,ci raul,cat mai raul aluilalt, ca sa se ridice el ca un vampir pe urma psihologic si moral, deci in aceasta lume, dati-mi voie sa fiu flamand dupa exemple bune, fapte bune, oameni buni, oameni care isi marturisesc experientelel lor personale pozitive sau mai putin,dar oricum omenesti si traite,,,nu vorbe ce frumos din coada au sa sune ! avem nevoie de exemple bune, de lucruri bune ! sau voi considerati ca e o inflatie de asa ceva prin mass-media ?! si ca recomandare, pt rusinosii de fapte bune, mai oamnei daca voi va jenati asa de tare sa ziceti ce fapte ati facut voi,apai atuncea ia ziceti faptele bune ce vi le-au facut altii voua ! aici sa va vad ! |
Citat:
Sunt mindru si fericit ca mai exista asemenea minti cu adevarat luminate de Dumnezeu! ! ! Bravo! |
Faptele pe care le-am realizat cu mai multă ușurință și cu ceva mai puțină mândrie au fost cele făcute împreună cu alți creștini (măcar cu încă o persoană), mai ales cele pentru care am avut binecuvântarea unui preot.
De exemplu pregătirea pentru hram a unei biserici, vizite la un azil, la spital, sau la casele unor oameni nevoiași. |
Citat:
va urez sa aveti noroc de la Dumnezeu si sanatate ! si dvs sunteti un crestin autentic ! |
Acest topic este foarte bun,insa am vrut sa citesc cateva fapte bune facute de voi si nu am vazut decat doua scrise ,parca.Probabil din smerenie,cei care au facut fapte bune nu scriu.
Eu personal nu prea imi amintesc sa fi facut vreo fapta buna.Ma amagesc cu faptul ca daca merg la Liturghie,tin posturile,incerc sa am rabdare fata de necazuri,sa fiu calm in situatii dificile,sa nu deznadajduiesc,am cateva fapte placute in fata lui Dumnezeu. Insa raportat la semenii mei,am facut mai multe fapte rele decat bune,pana acum. |
Citat:
Fapta buna vine din cugetul bun si tot ceea ce este intr-un duh curat este, voit sau nevoit, de la Dumnezeu. Ai Lui Dumnezeu suntem indiferent de confesiune, restul ramane de vazut. Oricum, imi amintesc pilda aceea cu fapta buna facuta din mila, de catre o prostituata care nu avea nici o credinta, insa avea mila fata de aproapele si astfel a reusit sa salveze pe cineva de la suicid. Nu a facut-o pentru Dumnezeu, insa prin aceasta fapta buna Insusi Dumnezeu nu a lasat-o si a murit, in cele din urma, pocaita si fericita. Nici o fapta buna nu este trecuta cu vederea, indiferent de confesiunea pe care o ai sau nu o ai, de culoarea pielii, de statut, de taramul pe care locuiesti. Fapta buna este unica, creeaza bucurie si salveaza clipa umui om, a unui suflet. Windorin, sa stii ca multe donatii catre biserici s-au facut din bani nemunciti sau din surplusul de bani al celui binevoitor, deci o donatie inseamna un gest binevoitor, asa ca hai sa nu-l mocirlim aici, fiindca multe biserici exista astazi din aceasta cauza, ori gandul in sine de a dona reprezinta impulsul bun al constiintei . Ce-ar fi sa spunem astazi institutiilor de caritate sa-si inceteze activitatea pentru ca nu au credinta, sau pentru ca fac aceste gesturi caritabile din surplusul de fonduri al celor care-si permit . Ce-ar fi sa spunem manifestarilor caritabine ca nu-si are rostul activitatea lor ? Se stii ca oamenii carora le prisosesc banii sunt invitatii in cadrul acestor grupuri, pusi in situatia de a salva lumea de foamete si boala . Deci, asta reprezinta marea forta a omenirii in combaterea suferintei, daca ne-am lipsi de ea pe premiza ca " doar banul vaduvei " este primit, cred ca ar insemna ca Dumnezeul propovaduit in acest sens, s-ar complace in suferinta. Si nu este deloc asa. Astfel, hai sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului si Lui Dumnezeu, ce este a lui Dumnezeu ! Sa nu exageram, caci suntem prea mici.... |
De-a lungul vietii mai multi oameni au sarit sa ma ajute pe mine sau pe familia mea in momente cheie: fie ca au imprumutat bani- fara scadenta si fara dobanda, fie ca ne-au sarbatorit cand aveam ceva de sarbatorit si nu aveam bani, fie ca ne-au ajutat in momente triste....Acestia sunt prietenii, dar despre ei nu pot scrie decat ca fac o fapta buna prin chiar fatul ca imi sunt prieteni! Dar eu consider fapte bune si pe cele in care cineva necunoscut te ajuta facandu-si bine datoria, chiar dincolo de obligatiile sale (.de exemplu de serviciu)- pur si simplu pentru ca vrea sa treci peste un obstacol! De exemplu un profesor care te-a invatat multe, un doctor care te-a tratat cu atentie , un functionar care te-a indrumat prin hatisurile birocratiei si te-a ajutat sa iesi dintr-o situatie grea....
Eu cred ca prima fapta buna pe care trebuie sa o facem este sa ne preocupam responsabil de felia noastra de munca, sa iasa bine si sa beneficieze oamenii de ea! |
Citat:
Sfantul Simeon Noul Teolog: CINE SUNT CEI MILOSTIVI "Fericiti cei milostivi" (Mt. 5,7). Dar cine sunt cei milostivi? Cei ce dau bani si hranesc pe saraci? Nu! Dar cine? Cei ce saracesc de dragul Celui ce a saracit pentru noi (cf. II Cor. 8-9) si care nu au nimic de dat, dar isi aduc aminte pururi cu mintea de cei saraci, de vaduve si de orfani si de cei in neputinte, care ii si vad adeseori si compatimesc cu acestia si plang pentru ei fierbinte, cum era si Iov care zicea: N-am plans oare si eu impreuna cu cel care-si ducea viata greu? (Iov 30, 25), iar atunci cand au cu ce, ii miluiesc pe acestia cu bucurie, aducand aminte fara pizma tuturor si cele privitoare la mantuirea sufletului, urmand Celui ce a spus: Am invatat-o fara viclenie si o impartasesc fara parere de rau (Int. Sol. 7, 13). Acestia sunt cei fericiti de Domnul ca fiind cu adevarat milostivi; de aceea, de la o asemenea milostenie, ca printr-o treapta, ajung la curatirea desavarsita a sufletului". http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...vi/#more-19105 Iata, deci, valoarea banutului vaduvei. Dar e primit si banul bogatului; acesta isi sterge multe pacate dand de pomana, chiar in sila. |
Citat:
Este în van practica unui creștin care 8 ore pe zi le rasolește la serviciu sau la școală, și pe urmă se străduiește să descopere vreo bătrânică ca să-i care o sacoșă. |
Citat:
dar...cam pauza ! incep sa cred ca lumea, are vorbarie, multa, dar nu si comunicare autentica ! si e un femnomen tipic si general la scara intregii societati romanesti, as indrazni sa spun ! |
Citat:
Sfantul Ioan Gura de Aur, in cartea "Omilii la Facere", spune: Editura IBMBOR, Bucuresti, 2003 "De avem invataturi sanatoase, dar viata stricata, de nici un folos nu ne sunt invataturile; si iarasi, daca avem viata curata, dar schiopatam in ce priveste invataturile, nici asa nu avem vreun castig. De aceea trebuie sa din amandoua partile sa intarim aceasta zidire duhovniceasca." (Omilii la Facere, omilia II, partea 5) "Sa ne straduim sa punem in sufletele noastre invataturile cele sanatoase si o data cu asta sa ducem si viata curata, pentru ca si viata sa dea marturie de dogmele noastre, dar si dogmele sa ne arata viata vrednica de credinta. Nu avem nici un folos daca dogmele ne sunt drepte, dar viata stricata; si iarasi nici nu putem castiga ceva de folos pentru mantuirea noastra daca avem viata curata, dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine, dar, sa ne impodobim cu amandoua, si cu invataturile drepte si cu viata curata, daca vrem sa scapam de iad si sa dobandim Imparatia." (Omilii la Facere, omilia XIII, partea 4) Niciodata nu voi spune ca "doar ortodocsii se mantuiesc", ci las in seama lui Dumnezeu judecata si masurarea fiecaruia. Insa, imi este greu a pune egalitate intre fapta cea buna a celui drept-credincios, motivat de Hristos, si cea a necrestinului, care o face motivat de altceva (motivatie personala sau sociala). Citat:
Nu pot pune semn de egalitate intre o fapta facuta pentru Hristos si o alta facuta din simt civic, ori alt motiv social. P.S. Domnul nu lasa pe nimeni, pana la sfarsit El cautand "oaia cea ratacita". Desfranata a primit a se intoarce la viata cea curata din dragoste fata de Dumnezeu, apoi a vietuit crestineste (teorie + practica). |
Citat:
Din fericire pentru toti CAM ASA stau lucrurile oricit am incerca sa scriem mii de tratate de teologie crestina pentru a denigra faptele bune ale altora care sunt la fel de valabile ca si cele ale crestinilor! |
O pasăre care are amândouă aripile, se știe că poate zbura mai ușor spre cer.
Tot așa, un om care are fapte bune și în același timp credință dreaptă, poate mai lesne ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. |
Citat:
Credinta memoriei selective. De multe ori cand am plecat de acasa sa asist la o slujba,la o predica sau la un alt gen de serviciu religios, am plecat animat numai de bune intentii.,,O sa fiu smerit,ma voi concentra,in definitiv cat timp ii acord eu Celui de Sus? Macar atata merita,sa fiu si eu cu mintea treaza pentru o perioada de timp limitata daca mai mult nu pot" Imbarbatat de aceste ganduri ambitioase precum balonul de sapun la vederea acului, m-am prezentat plin de avant si determinare la locul cu pricina.O vorba veche spune ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ dar in cazul meu socoteala nu s-a potrivit nici macar cu propriul meu plan.Odata ajuns am constatat situatia printr-un singur cuvant:dezastru.Nu reuseam sa ma concentrez deloc.Mintea mea zburda vesela pe pajistea imaginatiei,a diferitelor ganduri,oricum eram ,,lemn Tanase" raportat la ce se intimpla in jurul meu.,,Poate colegul de birou vrea sa ma sape.Se uita ciudat azi la mine.Sa nu uit sa cumpar scutece la plecare.Meciul este la 8 sau la 10?" O avalansa de ganduri de acest timp imi faceau capul patrat iar ceea ce se intimpla in jurul meu era un fel de soapta indescifrabila dintr-un loc nedefinit.Bineinteles nu puteam rata sa ma uit putin ,precum precupeata, in jur ca sa mai vad cine a venit sau nu a venit la slujba.Inutil sa precizez ca in timp ce faceam acesta actiune lejer hilara eram si cel mai mare,aspru si neinduplecat judecator al celor observati.Din inaltimea credintei mele nimeni nu se comporta precum ar fi trebuit.Nimeni mai putin eu care eram un etalon atat de inalt incat nici macar eu nu cutezam sa m uit la mine in oglinda.,,Slujba,hm,pare facuta cam fara suflet si ce sa ma zic de predica..searbada,plicticoasa,cand eu as fi putut..dar cine ar intelege efortul meu..ce lume fara orizont".Suparat pe soarta si pe destinul ingrat precum Ovid la Pontul Euxin,plecam la final convins ca cei de acolo nu merita un crestin asa de evoluat,educat si plin de zel ca mine.Cateva strangeri de mana,doua cuvinte schimbe cu pastorul si directia pampersi-meci-pub. Peste un timp,un gand nu imi dadea pace.,,Oare sunt un bun crestin?Fac oare ce trebuie?Ce va spune Cel de Sus cand voi ajunge la EL?".Si aici perfidul aliat numit memoria selectiva intra in scena.Mintea,nelinistita ca ar putea sa fie tradata si sa se vad ca la momentul respectiv era plecata cu sorcova,a scos din sertarul memoriei selective primul diapozitiv:,,Normal ca esti bun crestin.Ai fost la slujba.Ai participat.Erai acolo".Pauza.La acest moment respiram mai linistit precum un boxer care este putin masat de antrenor intre doua reprize epuizante de prefacatorie.,,Asa este.Eram acolo.Cum de am putut sa uit.Am participat.Am ascultat,am plecat mai bun,sigur voi aplica ce am auzit." Undeva glasul constiintei,copilul orfan al sufletului uman,striga timid precum strigau pe vremuri copii care vindeau ziare pentru prima data la un colt de strada ,,Editie speciala!Nu cumva ai uitat ceva?Ce faceai oare exact in acele momente?".Glasul ei fu repede acoperit de sotul mintii si tatal ei vitreg,domnul Ratiune ,,Taci proasto.Vrei sa aiba remuscari?Ce conteaza amanuntele nesemnificative? Ii ceri imposibilul,nimeni nu este perfect.Daca va avea remuscari ma va folosi pe mine sa le inteleaga si stii ca remuscarile dau nastere altor ganduri,alte eforturi..cand stam asa de linistiti.A fost,am vazut,am ascultat,am facut ce faceau si restul si am plecat.Ce mai vrei?" In definitiv,am gandit,Ratiunea are dreptate.Dumnezeu ma va intelege,sunt si eu obosit,sunt doar un om,ce sa fac,macar m-am dus acolo,las ca data viitoare o a fiu mai atent,acum a fost un accident.In tot acest timp Constiinta se chinuia sa deschida si celelate sertare ale Memoriei,unde erau dosite toate foile albe pe care scrisesem de-a lungul timpului acesta promisiune.Mintea a privit-o cu compasiune ,,Fetito,nu intelegi ca asa e viata,ce sa faca si el?Nu-i nici un om perfect,las ca e bine si asa,ce vrei si tu acum?" Constiinta tot incerca sa le spuna ca nu am mult timp,ca nu se stie cand voi pleca iar ea va lua in spate sacul pacatelor mele si le va duce in fata Lui,dar nimeni nu o asculta.Ratiunea se uita atent la preturile scutecelor ca nu cumva sa cheltuie mai mult de cei 30 de arginti zilnici iar Mintea era deja captivata de ideea meciului,adrenalina,suspans,youpii,o sa traim viata la max. Brusc m-am linisit,,Hm,stiam eu ca sunt bun crestin.Doar am facut ce trebuia,ce bine ca am minte treaza ca sa-mi aduca mereu aminte ca,uite domne,fac si fapte bune.Sigur sunt pe drumul ce bun.Ce sarada domne,auzi si eu care ma condamnam ca nu am fost atent pt putin timp...ce copilarii,sunt doar om matur,stiu bine ce simt,sunt crestin si trebuie sa ma mentin asa.Deci la viitoarea slujba sa nu uit sa-i spun lui Jamie sa fie mai atent..sa stea linga mine sa sa vada cum trebuie facut.." Memoria pluseaza incurajata de tembelisul meu subit:,,Nu uita cata teologie ai citit si citesti.Asta nu e Credinta?Doar il intelegi pe Dumnezeu atat de bine,este asa de clar schematizat si stabilit in toate functiile sale.In definitiv nu-i nici o rusine ca apelezi la altii sa-ti explice ce trebuia sa simti tu...aaa..pardon...ce trebuie sa intelegi corect.Ai vazut ce profunzi sunt,ce limbaj elevat,ce eruditie,pfuaii,pai tu ce sa faci ma Pistruiatule?" In definiv asa este,chestia cu rugaciunea mai subtire ca doar babele bigote cad in cap de atata ruga si tot fara minte au ramas.Ce sa inteleaga ele?Spun mecanic niste cuvinte,in loc sa se avante in mod rational spre tainele cunosterii,spre lumea superioara a ideilor,ce vina am eu ca sunt diferit?Intr-o ultima tentativa plina de amaraciune Constiinta imi sopti:,,Cand erai copil te rugai tot timpul.Spunei ca mereu te vei ruga la EL.." I-am taiat brusc macaroana:,,Era copil bre,ce stiam eu?Acum gata,am evoluat,fara superstii de acest tip,Dumnezeu este,in definitiv,o frumoasa idee,un maret indemn,ce stim noi cum este si oricum nu ar vrea niste plingaciosi care toat ziua sughita de plins ca niste patetici." Constiinta,in drum spre camera uitarii,ma intreba cu un zimbet trist :,,L-ai vazut pe Dumnezeu de stii toate aceste lucruri despre EL?" Am pufait pe nas plin de nemultumire ,,Auzi mai visatoare lu peste,eu il simt ma pe Dumnezeu,il inteleg intr-un mod complex,superior si tu vii cu intrebari de saraca cu duhul...Mi-au explicat oamenii cum este Dumnezeu si il stiu...hai nu ma mai plictisi..." Si iata cum ,,bunul crestin" care va vorbeste a mai bifat in calendarul vietii o zi inchinata Domnului.Dupa cum punea cineva ,,Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi".Sincer,daca imi duc bine aminte,cel ce a spus asta,soptind la ureche,raspindea un usor miros de pucioasa iar haina lui, la spate, statea ridicata in mod ciudat.Mintea m-a asigurat ca este doar imaginatia mea si prin urmare am incalecat pe o sa(a se citi matura) si v-am spus povestea mea (vorba cuiva>Nu luati de bun tot ce va spun ca doar toti avem minte..) |
Celor, care doresc exemple de milostivenie, priviti aici, doua cazuri:
http://forum.desprecopii.com/forum/t...OPIC_ID=156921 Nu pot decat sa ii felicit pe cei, care au sarit imediat in ajutor, precum si pe Parintele care nu a ramas indiferent fata de suferinta acestor familii cu probleme! Iata deci ca exista FAPTE! Dumnezeu sa ii rasplateasca pentru ajutorul dat aproapelui. |
epistole-PAISIE AGHIORITUL
1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.
2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica. 3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca. 4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza. 5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false. 6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune. 7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos. 8.) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai. 9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita. 10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda. 11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca. 12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor. 13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au înaripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca. 14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag. 15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca. 16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre. 17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”. 18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte. 19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac. 20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi. |
Citat:
Pentru mine, "samarineanul milostiv" este Hristos, care este Capul Bisericii, model de urmat pentru fiecare crestin. De asemenea, pilda este spusa crestinilor, iar nu ateilor sau paganilor. "Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă, si, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el." (Luca 10, 33-34) Nu se cade a ne pune noi mintea (singura) la a explica cuvintele Scripturii. Avem neaparata nevoie a cauta mereu cuvintele parintilor care, luminati de Duhul Sfant, au putut intelege si explica bine Evanghelia. Sfintii Parinti talcuiesc "ranile" drept patimi, "untdelemnul si vinul" drept slujbele si Tainele Bisericii, iar "casa de oaspeti" drept Biserica lui Hristos. Pildele sunt spuse pentru crestini, desi ele pot fi urmate si de necrestini, insa un necrestin care vrea sa urmeze o pilda rostita de Hristos incepe sa devina deja crestin. Daca o urmeaza pentru vreun alt motiv (de dragul binelui impersonal, de dragul societatii, pentru civilizatie, etc.) atunci lucrurile devin mai grele, iar numai Domnul le poate masura. P.S. Nimeni nu denigreaza binele facut de necrestini. Insa intre fapta buna izolata si fapta buna izvorata din dreapta credinta in Hristos exista o mare diferenta. |
Ca sa vezi ca nu este chiar asa...
Citat:
Practicile caritabile cer din partea celui ce le implineste ca latura materiala sa fie dublata de o latura deopotriva afectiva si spirituala, pe care o putem exprima prin cuvantul „compatimire”. Trebuie sa amintim in aceasta privinta faptul ca daca practicile caritabile sunt in mod obisnuit desemnate, in Scriptura si in scrierile patristice, prin cuvantul „milostenie”, termenul grec din care provine -eleemosune – inseamna, pe langa fapta de milostenie, si „mila”, „compatimire”. Altfel spus, practicile caritabile constau si in sprijinul psihologic, si in ajutorul duhovnicesc acordate aproapelui sub forma consolarii si a imbarbatarii sale. In toate acestea, ele implica un angajament personal, care nu poate lipsi din nici o opera caritabila, pentru ca iubirea este fundamental daruire de sine. Sa ne amintim aici de cuvantul Domnului, care zice: Dati milostenie intai pe cele dinauntru (Lc. 11,41). In fine, iubirea de aproapele, caritatea, socotita in spiritualitatea ortodoxa drept suma tuturor virtutilor, implica o multitudine de simtiri si purtari duhovnicesti care trebuie sa se manifeste in practicile caritabile, potrivit oglinzii pe care ne-o pune inainte Apostolul Pavel, spunand: Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda (I Cor. I 13, 4-7). Caritatea, potrivit Parintilor, se arata mai ales prin bunavointa, bunatate, blandete, rabdare, compatimire, binefacere… Practicile caritabile, ca gesturi exterioare, se intemeiaza, sunt conditionate si cer in prealabil o lucrare launtrica, asupra sufletului, din care se nasc aceste stari dudovnicesti pomenite mai sus, pe care traditia spirituala ortodoxa o numeste chiar praxis; lucrare ascetica de curatire a sufletului de patimi, care sunt forme de alipire de sine sau de lumea privita in afara lui Dumnezeu. Parintii spun ca dragostea desavarsita nu se arata decat in omul care s-a curatit de toate patimile sale, caci numai el poate sa se lepede de sine, sa se deschida si sa se daruiasca cu totul, intrand intr-o relatie de unire curata si frumoasa cu aproapele si cu Dumnezeu”. http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-s/#more-19159 |
Citat:
Una pt ortodoxi : ca nu putem face fapte bune fara a urma invatatura cea dreapta,caci de acolo ne tragem de fapt seva. Dar e dat si reversul,pentru necredinciosi sau nepracticanti: "De avem invataturi sanatoase, dar viata stricata, de nici un folos nu ne sunt invataturile;" Deci ortodoxia sau invatatura cea dreapta nu mantuieste ea in sine,ci doar roada pe care ea o produce in om : intai in inima,apoi in fapte. Cine a daruit un singur pahar de apa celui care ii e sete ,care chiar avea nevoie de acel pahar,a implinit toata invatatura si este desavarsit in fata lui Dumnezeu. Nu conteaza pe ce cale ajungi la gesturile frumoase catre aproapele ,daca acestea sunt cu adevarat din inima,reprezinta insusi legea lui Dumnezeu pe pamant : " sa iubesti pe aproapele tau,ca pe tine insuti " Ortodoxia nu este o piatra de hotar intre credinciosi si necredinciosi . Ci faptele noastre si inima noastra sunt adevarata piatra de hotar,si dupa acestea vom fi judecati. Ortodoxia nu e o judecata ,ci un ajutor. |
Da, eu am spus ce aveam de spus, dupa cum rosteste si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Nici fapte fara invatatura dreapta, insa nici invatatura dreapta fara fapte. Numai dreapta credinta unita cu faptele cele bune poate da nadejde autentica spre mantuire. Cat despre faptele singure, ori despre credinta lipsita de fapte... acestea tin de mila si de iconomia lui Dumnezeu. Cine vrea sa faca fapte din inima si atat, fara sa marturiseasca si dreapta credinta, treaba lui, sa le faca. Acela sa aibe insa grija, caci mare inselare se poate ascunde intr'o minte care mizeaza pe faptul ca "lucreaza cu inima". Diavolul insusi sfatuieste, uneori, la fapte bune, ca tocmai prin ele sa ne piarda. Milostenie savarsita pentru slava de sine ori izvorata din egoism (exista aceasta fapta). Multime de metanii si nevointe aspre, lipsite insa de ascultare, smerenie si dragoste. Aprofundarea cartilor, lipsita insa de jertfa vie pentru semeni, etc. |
Citat:
Postarea ta imi aminteste de predica Parintelui nostru de la biserica- tocmai aceasta idee era subliniata- credinta fara fapte este moarta.Foarte frumos spus, Windorin! |
Citat:
Ai facut fapte bune omule? Nu le mai stiu ca am si uitat. Da stiu ca Dumnezeu nu uita. da de ce ma ispitesti? |
Citat:
Ai auzit de invatare prin imitare...si nu mai continui ca ma enervez :))) Da, si expresia asta sinistra " spre pierderea ta" este INVENTATA tocmai de cei care-i numai gura de ei, de cei care dau din gura precum capra cu limba DE LEMN in colindele de craciun :) |
Citat:
Invatarea prin imitare este treapta cea mai de jos pe care se bazeaza psihologia umana. Este cea pe care o aplica parintele sa invete copilul cum sa se comporte. In ceea ce priveste faptele, daca nu sunt facute din suflet si proprie dorinta, spontan, pentru ca asa simti in clipa aia ci sunt imitari cu diferite scopuri aia nu mai e fapta buna. Pentru ca nu si-a atins scopul. Faptele bune au unic scop de a iti inalta sufletul la cer. Dar daca faci o fapta buna, ca asa a facut si altul si a fost laudat, in speranta ca daca faci si tu la fel vei fi laudat, atunci aia este cautarea mandriei de sine. Andrei tu esti un om bun in esenta dar esti strabatut mereu de mandrie. Lupta in tine, de a fi in fata mereu sau de a nu fii in fata mereu este tot timpul. dar te-ai obisnuit sa fii in prim plan si iti place asta si atunci continui asa, ca iti hraneste egoul tau. Si tu faci fapte bune si nu le spui, aici nu ai spus macar unul din faptele tale bune, dar ceri de la altii si razi pe seama lor. Tu esti genul de om care spune orice si face orice daca asta aduce succes. Daca e nevoie te dai peste cap si de zece ori daca asta atrage public. Esti trist cand nu esti bagat in seama si cand altii refuza sa mai vorbeasca cu tine. Pentru ca nu iti place anonimatul, nu iti place sa fii uitat si speri ca tot timpul se va gasi cineva sa se prinda cu tine. De obicei arunci o vorba chiar daca nu stii sigur daca este adevarat si apoi vezi reactia. Cei slabi nu se prind si pica. Te indoiesti din orice, ai incredere deplina in mintea ta, dar nu uita ca si ea are limita ei. De fapt tu te joci cu oamenii spre amuzamentul tau. Dar nu uita ca joaca cu oamenii este un joc periculos. Si oricum le vei plati pe toate chiar daca tu nu crezi asta. Cateodata esti si tu zdruncinat, dar fugi atunci acasa si iti storci mintea, citesti si cauti ca sa gasesti razbunare. Nu prea iti place tie sa nu ai ultimul cuvant. Stai atunci si doua zile pana raspunzi. Esti pripit, coleric si irascibil, in discutii contrazici pe toata lumea, bazandu-te pe mintea ta. Iti doresti sa ai raspuns la orice indiferent daca asta este adevarul dat de Dumnezeu sau nu. Daca gasesti o cat de mica scanteie de care sa te legi e ok. Dai inainte. Deci esti si fara scrupule. Nu ai tu frica cam de nimic. uneori nici de Dumenzeu, ca ratiunea ta REALA nu il vede sau il vede undeva asa departe in IREAL , simbolic. Judeci mereu pe semenii tai, indiferent cine or fii ei, si cine nu e cu tine e impotriva ta. Doar pe tine nu te judeci niciodata. Nici nu iti place sa analizezi comportamentul tau. Negi cele rele ale tale ca si cum nu ar fi. Dar degeaba le negi ca ele tot sunt.\ De multe ori totusi faci cate un gest cu intentii bune, dar pici in propria capcana. Pentru ca fiind tot timpul cum ti-am spus ca esti, lumea nu te mai crede ca vrei sa fii bun si ca ai intentii bune. Si atunci te intorci in matca ta si devii iarasi cum esti. Ai foarte multe de schimbat la personalitatea ta, daca mai poate fi schimbat. Asta de tine depinde. Si de Bunul Dumnezeu. Daca il lasi sa intre in inima ta. Nu conteaza numai ce faci pentru tine mai conteaza si ceea ce faci pentru altii cu vorba si fapta. sa nu crezi ca daca te rezumi doar la vorba pacatul e mai mic. uneori si vorba ucide. Toate cele spuse de mine se bazeaza pe cele cateva postari ale tale pe care eu le-am citit de vreo saptamana incoace. se poate ici pe colo sa fi facut mici greseli in ceea ce te priveste dar tinand cont ca se bazeaza doar pe cateva postari ale tale te rog sa ma ierti acolo unde am gresit. |
Citat:
Aceasta a construit un asezamant pentru aprox 200 de copii necajiti . Asezamantul consta in 12 de vile si 2 blocuri cu garsoniere si cladiri adiacente. A fost o munca de aprox 10 ani ,dar a meritat! http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0081754.jpg *(am incercat sa dau un link cu o fotografie, dar nu stiu daca am reusit) Asezamantul a fost construit in orasul Radauti . |
Citat:
Incepeti prin a da impresia ca intelegeti despre ce este vorba, dar terminati prin a va da arama pe fata in privinta ignorantei in ceea ce priveste intelegerea firii umane...si mai dati si sfaturi "crestinesti" saumai jos aveti pretentia ca "vedeti "prin oameni neintelegind ca asta-i o boala! Ideea asta preconceputa ca daca vorbesti de "cele sfinte" incepi sa vezi prin oameni ca Superman cu raze gama. Nici nu-ti dai seama cit de infantila esti doamna! "Treapta cea mai de jos"? si zici ca ai habar de cum functioneaza omul? Iti mai dau un ajutor; Stii oare ca imitarea si invatatul prin observarea altora este un procedeu psihologic folosit pina la adinci batrineti si este cel mai eficient mod de a transmite invataturi si cunostinte practice SI teoretice altor invatacei, ucenici, persoane in training pentru diverse joburi incusiv cele manageriale. - treapta cea mai de jos -.... si mai vorbesti de frustrari si mindrie la altii cind tu inceci prin orice mijloc sa raspunzi si sa RETALIEZI "crestineste" la ceva ce te depaseste chiar si cu riscul de a fi absolut ridicola. Tu poate nu te vezi cit de fara scrupule esti tu in disperarea ta de a nu ramine fara replica. Citeodata este mai bine sa si auzim ce au altii de spus, mai ales cei care au trecut printr-o scoala superioara, desi stiu ca astea sunt desertaciuni in ochii tai plini de puteri supranaturale. Tu si cei ca tine nu au nevoie de asa ceva pentru a trece de faza diletantismului si a ingnorantei. |
Citat:
Nu am spus ca imitarea si invatatul prin observarea altora, se opreste la varsta copilariei. iar treapta de jos se referea la treapta de baza cum chiar tu ai spus-o, nu la cea mai josnica treapta si rea. Iata iarasi un exemplu in care tragi concluzii pripite. Ceea ce am facut eu este un exercitiu de psihologie umana. Am vrut sa iti arat ce inseamna tupeul combinat cu psihologia. Exact ce faci tu deseori. Ceea ce am spus eu despre tine, o gandesc multi dar nu o spun si fara pretentii ca ar vedea prin oameni sau ca ar avea puteri supranaturale. dar acum intre noi doi fie vorba, asa psihologic: te-am nimerit nu? ca de aia spui: ce ai puteri supranaturale, vezi prin oameni? Analiza psihologica a reactiei tale: Aveai doua variante: a) Doamna dobrin, gresiti , nu sunt de loc asa, eu sunt altfel, un om bun, nu ma cunoasteti si gresiti mult in ceea ce ma priveste. Ati gresit construind un astfel de portret mie si nu ma cunoasteti de loc. - deci ai fi spus cum esti de fapt accentuand ca eu nu te-am citit corect si ca te-am caracterizat gresit b) Doamna Dobrina, ce ai puteri supranaturale si vezi prin oameni ca un superman cu raze gamma? nu cunosti catusi de putin psihologia umana, doamna sunteti o diletanta si o ignoranta, o infantila. -nu ai spus un cuvintel despre cum esti tu de fapt ca o incuvintare tacita a celor spuse de mine dar ai incercat sa abati atentia spre faptul ca nu am catusi de putine cunostiinte psihologice. Am aplicat sub alta forma propriile tale arme ca sa vezi cum e. tu singur ai concis. fara scrupule. Si totul in credinta ca poate vei invata ceva de aici si deci cu multe intentii bune. Nu incep sa dau exemple de aici de pe forum despre parerea ta despre oameni, despre credinciosi ca ar trebui sa scriu o pagina intreaga cu exemple negative. dar toate exprima exact cum esti tu de fapt. Deci nu trebuie puteri supranaturale nici vederi supersonice ca sa vada cineva ceva. Am vazut cum multi rand pe rand renunta sa mai comunice cu tine si asta nu din cauza unor puteri supranaturale cum gandesti tu. in fine, considera ca nu ti-am raspuns ca sa nu gandesti ca vreau eu ultimul cuvant. sau nu: raspunde-mi cum vrei tu, arata toata rautatea de care esti capabil ca nu ma supar si nici nu iti mai raspund. ti-am lasat o tema de casa: - dupa cum scriu am sau nu am studii superioare? pari convins ca nu as avea, dar daca nu e asa nu este asta o dovada ca esti pripit si nu prea stapan pe tehnici de psihologie umana? Scuza ``tonul usor superior``, dar ``puterile mele supersonice`` imi spun ca esti mai tanar ca mine si nu ai o experienta de viata foarte bogata cel putin in comparatie cu a mea. |
daca cineva
te-o suparat taci si rabda, asta este aplicarea in practica a crestinismului, dar noi.....?.daca te ciarta,raspunde-i prin cuvinte duhovnicesti si duhul cel rau fuge.daca aproapele tau a pacatuit nu-l certa dar spunei frumos sa nu o mai faca,de nu te asculta mai adu doi trei prieteni sa-l, lamureasca.oare azi se mai tine cont de asa ceva?
|
Citat:
Ai dreptate si tu. Dumnezeu stie cat rabda fiecare. |
|
Citat:
(Cum zice popa in biserica) |
Citat:
|
sa luam aminte,pace tuturor
Citat:
binecuvintare Domnului peste voi,cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin |
O fapta demna de urmat.
In Tg-Jiu, la biserica Sf Mare Mc Gheorghe, parintele Stoichin in fiecare Craciun cerceteaza pe cei din spitale si inchisori daruindule pachete cu alimende (in jur de 200 de pachete). Daca ati vedeti cata bucurie este pe fata lor... |
Citat:
Dar masura suferintei fiecaruia este puterea sa de rabdare si limita maxima pe care o poate suporta fiecare. Pentru ca daca un om acum nu are ce pune pa masa si se bucura ca traieste inseamna ca masura rabdarii lui e mare. Pe cand alt om care nu are ce pune pe masa face un gest necugetat si inseamna ca masura rabdarii lui e mai mica. Aici trebuie sa lucram fiecare din noi, sa putem rabda atunci cand suferim , sa putem fii stanca in calea greutatii. Sa putem sa nu mai cautam vinovati in stanga si dreapta pentru suferintele noastre ca sa nu adancim suferinta si sa nu ne ingreunam sufletul. Atunci cand dobandesti stanca, atunci cand dobandesti fericirea in nefericire, bucuria in planset, bogatia in saracie atunci Dumnezeu a intrat in inima ta. Craciun Fericit ! |
Citat:
TEMA acestei prezentari este ca noi cei care avem si PUTEM sa mai lasam rugaciunile cu orele si sa iesim LA RUGACIUNE ADEVARATA PRACTICA, practicind iubirea aproapelui cu minecile suflecate NU BOLBOROSIND JDEMII DE VERSETE DIN CATAVASIE mii de ore in timp ce peste aproapele nostru cade acoperisul, moare de foame, copiii sunt dezbracati si flaminzi. Astai-i o concluzie de om normal, ..dupa umila mea parere, nu bla, bla, bla "stinca in calea greutatii" Oricum, fiecare le stie pe ale lui Numai bine de Craciun! :) |
Citat:
Un Craciun fericit iti urez! |
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:22:46. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.